Le Couvent Chateau Peyros 2011 e un vin produs in Madiran si a fost obtinut din soiul Tannat.
Culoarea sa e una inchisa, iar olfactiv isi face debutul prin nuante de paine prajita medii ca intensitate in prima instanta. Taninurile sunt primele care fac abuz de forta si trag dupa ele o cortina de fructe (visina, coacaze), ce se sting mai apoi in nuante vegetale, izuri de frunze uscate si rodie. Postgustul e destul de scurt. (82 puncte)
Initial, acest vin de Madiran din 2009 vine cu note de lemn si irizatii minerale, intr-o interpretare de vin matur.
Gustul e centrat pe liniile trase de nuante de sambure de cireasa si migdala. Are taninuri prompte la orice miscare a gurii, dar si un final relativ scurt. (83 puncte)
Am mai incercat acest Tannat din Uruguay, dar ma bucur ca va scriu despre el abia acum, pentru ca acum pare sa fi ajuns aproape de apogeu.
Culoarea e una intensa, iar nasul unul aprins, sustinut de arome vii de cireasa, vanilie si butterscotch. Este, asa cum va avertizam, un vin implinit, puternic in exprimare si destul de corpolent. Gura e imbogatita de nuante de pruna, scortisoara, cirese negre si foarte putin piper. Gastronomic l-as vedea langa un muschi de vita sau langa un gulas aburind. (86-87 puncte)
Clos de Colombes – Sauvignon Blanc 2006 (alc. 13.5%, prod. Domeniile Clos de Colombes): auriu intens; in nas se simt arome fine de salcam si miere; odata gustat aromele se simt destul de puternic, dar sunt usor dezavantajate de nota oxidativa a vinului; retronazal se simt note de flori de camp si vanilie; final nu foarte lung; un vin nu tocmai tipic pentru acest soi.
Sylvaner 2005 – Vin D’Alsace (alc. 12%, prod. cave Vinicole de Pfaffenheim, Alsacia, Franta): Culoare verzuie; nas aromat, cu iz ierbos si usore nuante de flori de tei; gustul este insa oarecum acrisor, usor dezechilibrat; postgust aproape inexistent.
Yalumba Viognier 2006 – Eden Valley (alc. 14.5%, prod. Yalumba, Eden Valley, Australia): Nas deranjant, din zona mercaptanului; Gust dezechilibrat si gol; Este primul vin australian cu defect pe care l-am intalnit eu, dezamagirea este cu atat mai mare cu cat vine de la un producator cu o reputatie foarte buna; este adevarat insa ca posibila cauza sa fie insa stocarea proasta a vinului.
Lyrarakys – Kotsifali 2005 (alc. 13%, Prod. Lyrarakys, Creta, Grecia): Culoare caramizie; nas obosit, cu vagi note de zmeura; lipsit de corpolenta; un vin obosit; trecut.
Santomas – Refosk 2006 (alc. 13.5%, Prod. L.N. Glavina, Slovenska Istra, Slovenia): Culoare rubinie vie; olfactiv vinul te trimite cu gandul la cirese si zmeura; gust vivace, curat; aromele aduc acum mai degraba cu visinele; tanini fini; aciditate foarte ridicata; postgust mediu.
Santomas – Petrache – Refosk 1998 (alc. 12.7%, prod. L.N. Glavina, Slovenska Istra, Slovenia): vezi aici.
Santomas – Antonious – Refosk 2004 (alc. 14%, prod. L.N. Glavina, Slovenska Istra, Slovenia): Vin violaceu inchis, coloreaza foarte intens paharul pe care lasa picioare foarte pronuntate; apropiat de nas, vinul exceleaza prin note baricate; se simt foarte bine arome ciocolatii si de samburi; gura este imbracata placut de taninii lui puternici; usor condimentat pe final; postgust mediu.
Madiran Laplace 2005 (alc. 13.5%, prod. Pierre Laplace Sarl, Madiran, Franta): vezi aici.
Friuli – Grave – Cabernet Franc (alc. 13%, prod. Borgo alle Vigne, Friuli, Italia): Vinul are o culoare rubinie vie, foarte placuta, nasul este insa usor invechit; lipsit de corpolenta.
Nota: Publicat deasemenea si aici.
Tocmai ce ajunsesem acasa si imi pusesem ceva de-ale gurii, cand, telefonul suna. Era Radu, care, printr-o confuzie, intelesese ca intalnirea de grup a fost programata pentru ieri. Unde mai pui ca se pregatise din timp si se prezentase la Ginger devreme ca sa aibe timp sa carafeze cele doua vinuri care, se pare ca, se cereau aerate.
Ce puteam sa fac? Era pacat de vinuri, nu? M-am dus binenteles mai ales ca era vorba de doua premiere pentru mine: un Tannat si un vin sloven. Am ajuns numai bine cand vinurile au apucat deja sa se desmorteasca nitel.
Dar hai sa va zic si voua de ce vinuri e vorba, ca doar n-o sa pastrez secretul doar pentru mine:
Madiran Laplace 2005 (alc. 13.5%, prod. Pierre Laplace Sarl, Madiran, Franta): Rubiniu inchis; nas condimentat cu atingeri de piper negru; un vin consistent si greu; umple placut cerul gurii; se simt ceva trimiteri catre scortisoara si tabac; desi barbatesc, tanini sunt totusi blanzi si nederanjanti; aciditate ridicata; final lung si intens.
Santomas – Refosk 1998 (alc. 12.7%, prod. Santomas, Slovenia): Culoare caramizie, dar inca foarte vie pentru varsta lui; in nas se simte iz de ciocolata si de condiment iute; tanini fermi, corpolent; aromele dominante sunt de cirese negre si afumatura; final nu foarte lung; desi filtrat, vinul a lasat ceva impuritati pe pahar, profit insa de aceasta ocazie pentru a aminti ca acest lucru nu reprezinta un defect pentru un vin rosu.
Radule, sa tot mai faci greseli de astea!
Nota: Publicat deasemenea si aici.