Category Archives: Syrah

Ella Re!

Sambata noaptea m-am intors din Cipru. Poate v-ati fi asteptat ca in conditiile astea sa vedeti un nou articol Nicosia in 5 imagini. Ei bine nu va fi asa. Nu pentru ca n-as fi vrut sa repet titlul ci mai degraba pentru ca n-am apucat sa fac foarte multe poze atat pentru ca am avut multa treaba cat si pentru ca cele cateva zile de ploaie despre care vorbesc cipriotii ca le au peste an au fost chiar cele din saptamana pe care am petrecut-o acolo. In Cipru apa este o adevarata problema astfel ca ei se bucurau foarte mult de ploaia care cadea si se uitau cu totii zambind prin geamurile birourilor, zambet pe care rar il vezi pe chipul romanilor in zilele ploioase. Poate ar trebui sa apreciem mai mult ca natura a fost mai blanda cu noi din acest punct de vedere.

Asa cum spuneam n-am facut foarte multe poze. De cele mai multe ori cand ieseam in oras era oricum deja intuneric asa ca nu as fi reusit sa surprind mare lucru . Am incercat sa aleg insa cel putin trei imagini ca sa nu ziceti ca am venit cu mana goala.


Pe langa modul cum se bucurau de ploaia ce cadea si care mie nu facea altceva decat sa-mi aminteasca de ziua cand am plecat din Bucuresti am mai observat o diferenta intre oameniii de acolo si cei de aici. In zilele cat am stat in Nicosia am iesit la diferite restaurante sa iau masa si peste tot chelnerii se comportau impecabil. Servitul vinului era, cum poate e normal, un adevarat ritual: incepand cu prezentarea sticlei si oferirea clientului unei mostre pentru degustare timp in care chelnerul astepta cuminte acceptul tau inainte sa serveasca mesenii. Aceste obiceiuri le poti vedea fara indoiala si in unele restaurante bucurestene, dar nu la foarte multe, in alte orase…cu atat mai putin. Nu asta m-a impresionat insa. Acest mod de a trata clientul este unul normal, iar servirea vinului untr-un mod asemanator este specific oricarei tari cu o oarecare cultura oenologica. Ce m-a surprins a fost faptul ca la cele mai multe din restaurante (exceptand cel cu specific japonez) chelnerii erau romani. Nu am putut sa nu ma gandesc atunci de ce cei din tara nu se comporta la fel. Am intuit cateva posibile raspunsuri. N-am sa le si mentionez aici. M-am gandit insa ca e un lucru interesant care ar putea da unora de gandit.

Daca tot am adus vorba de vinuri ar fi frumos sa si mentionez cateva care mi-au ramas in minte, nu? Trebuie sa marturisesc ca atunci cand merg in alta tara si am posibilitatea sa beau un vin, incerc pe cat posibil sa incerc soiuri locale. Asta binenteles acolo unde e cazul pentru ca, poate nu stiati, sunt tari a caror clima nu permite producerea de vin (iata deci un al doilea motiv pentru care ar trebui sa ne consideram ceva mai norocosi decat altii). Cu toate astea am sa va vorbesc acum de doua vinuri produse in Cipru dar din soiuri de origine franceza. M-am intors insa si cu cateva sticle de vin din soiuri locale drept pentru care promit sa revin asupra lor in viitorul apropiat.

Intodeauna mi-e greu sa ma limitez sa va vorbesc despre un singur vin asa ca am decis sa ma opresc asupra unuia alb si a altuia rosu.

Cel alb, produs de un vinificator pe nume Fikardos din zona Pafos, a fost o noutate pentru mine pentru ca nu mai bausem nici un Semillion pana acum. Tocmai de aceea nu sunt convins ca impresiile mele sunt si foarte tipice pentru acest soi. Vinul era relativ vechi (pentru un vin alb), produs in anul 2002 (nu stiu cat de adevarat este dar am inteles ca ar fi fost un an favorabil pentru acest soi), dar era inca activ, probabil si ajutat de o aciditate destul de mare. Coloristic vinul mi s-a parut oarecum altfel decat cu ce sunt eu obisnuit, culoarea era una galben pai inchis asemanatoare cu cea a uleiului de floarea soarelui. Gustativ, asa cum spuneam, vinul inca dadea impresia de proaspat, oarecum mai corpolent ca alte soiuri albe (ceva mai neutre) l-as incadra oarecum in zona Chardonnay-ului, cu un gust crocant, aromat si picant.


Despre cel rosu, ca si soi, am mai vorbit in cateva randuri. De aceea sunt oarecum tentat sa il compar cu alte Shiraz-uri. Fata de cel de la Recas, despre care aminteam relativ recent, as spune ca cel produs de Nico Lazaridi se lasa mai greu citit dand senzatia ca e un vin ce ar putea parea mai pretentios sau in orice caz ceva mai zgarcit cu degustatorul, vinificat intr-o maniera diferita. N-am sa spun ca unul din ele e mai bun ca altul am sa revin fugitiv la un subiect asupra caruia am mai insistat in trecut si anume varietatea. Daca Shiraz-ul produs la Recas era unul foarte aromat cel cipriot era ceva mai aspru, foarte probabil si datorita solului, terroir-ul spunandu-si inca o data cuvantul.

Syrah – Limited Release de la Recas

Ce m-a surprins in primul rand la acest vin a fost faptul ca n-am crezut ca in Romania se poate face un Shiraz atat de bun. Acesta fiind un soi, pe care pana acum, il intalneam cel mai adesea prin intermediul importului de cele mai multe ori din lumea nou. Ca dovada a calitatii sale as aminti si faptul ca a fost medaliat cu argint la concursul Syrah de Monde 2008.

Olfactiv vinul are un nas foarte puternic. De cand am destupat sticla si am turnat vinul a raspandit o aroma exotica fara a mai fi nici macar nevoie sa apropii prea mult paharul. Gustativ vinul combina perfect latura lui complexa, pamantoasa cu aromele ce te duc cu gandul la menta si cuisoare.

Nu in ultimul rand de pe contra-eticheta am aflat ca eticheta a fost conceputa de un copil cu handicap locomotor ceea ce ma face sa ii felicit inca o data pe cei de la Recas pentru acest vin.

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Shiraz Sunrise sau 300 de zile cu soare

Daca m-ati banuit vreo clipa ca ma voi intoarce din weekend fara vreun subiect in care sa amintesc de cate un vin v-ati inselat. Vinul de fata nu are insa nici o legatura cu locurile in care l-am baut. Si a propos de asta daca noi nu ne-am bucurat de prea mult soare in scurta excursie din Sibiu, shiraz-ul Sunrise a fost alintat cu nu mai putine de 300 de zile insorite in Valle Central din indepartatul Chile. Ce pot sa spun despre el? Condimentat. Este primul cuvant care-mi vine in minte. Este un vin ce are coloana vertebrala. Daca atunci cand il duci prima data la gura ai putea fi usor derutat de gustul lui relativ picant, finalul este unul cat se poate de greu, de robust, oarecum surprinzator pentru mine, dar asta s-ar putea datora faptului ca shirazul este inca un vin destul de exotic cu care nu m-am intalnit foarte des.

Willowbank – Shiraz Cabernet 2006

Recunosc ca Willowbank a fost primul meu contact cu shiraz-ul. Stiu, pentru un cunoscator cu pretentii aceasta nu este un lucru de lauda, dar la fel de adevarat este ca eu nu ma incadrez in aceasta categoria. Asadar revenind la prima experienta Shiraz, desi ca sa fiu mai exact a fost un Shiraz Cabernet Australian, spun eu ca ca a fost suficienta cat sa imi astampar curiozitatea in ceea ce priveste acest soi. Si pentru ca tot este vorba de un Shiraz Cabernet cel mai la indemana imi este sa il compar cu un Cabernet Sauvignon fata de care Willowbank-ul celor de la De Bortoli mi s-a parut mai condimentat, oarecum mai tonic, dar poate mai putin profund. Pana una alta imi asum parerea ca desi Shiraz-ul este mai putin pretentios ca un Cabernet Sauvignon, el are atuurile lui si insotit de o mancare potrivita si de un prieten bun reprezinta o experienta agreabila.

P.S.: Alegerea acestui vin a fost o provocare a prietenului de care aminteam si care s-a indoit de mica mea colectie de vinuri asa ca l-am pus sa aleaga un continent urmad ca eu sa deschid o sticla de pe continentul cu pricina. M-am bazat pe fapul ca n-o sa aleaga Asia;)…m-ar fi inchis, dar am fi si ramas fara vin in pahare:).