Despre vinuri vrancene, cu bloggeri vranceni

De obicei, vizitele mele la diversi producatori de vin au fost facute in grupuri in care majoritatea persoanelor fac parte din presa sau din zona de online dedicata acestei nise. In weekend, am facut  o vizita in cu totul alta companie. Este vorba de o parte a membrilor Blogosferei Vrancene. Vizita a avut loc, cum poate va asteptati, la cateva puncte de lucru a celui mai mare producator de vinuri din zona: Vincon Vrancea. Nu doar pentru colegii mei din acest grup, aceasta vizita a reprezentat o premiera, ci si pentru mine. O data pentru ca, pe langa vinuri, am vizitat si Crama Paradis, adica locul unde se odihnesc inainte sa iasa pe piata vinarsurile Jad sau Miorita, dar si pentru ca, in vizitele mele de pana acum, nu reusisem sa ajung la niciunul din producatorii din judetul in care m-am nascut.

Pentru ca v-am pomenit deja de Crama Paradis, poate cea mai mare rezerva de distilate din Sud-Estul Europei, trebuie sa va spun ca acesta a fost doar punctul de plecare al vizitei noastre. Inainte sa trec in revista celelalte obiective, am sa remarc mai intai calitatile vinarsului Jad (35 de ani), o licoare ce impresioneaza prin complexitate si prin eleganta aromelor, pe care evit totusi sa o punctez, tocmai pentru ca pana acum am facut acest lucru exclusiv pentru vinuri.

Vizita a continuat cu un popas la Beciul Domnesc, un obiectiv din patrimoniul UNESCO, construit pe vremea domniei lui Stefan cel Mare, care merita vizitat fie ca esti sau nu amator de vinuri, si s-a incheiat cu o parcurgere a celor mai reprezentative game, la una din sectiile Vincon din Odobesti.

Despre vizita in sine, au scris deja o parte din participanti asa ca, va invit sa intrati la unul din urmatoarele link-uri sa cititi si alte impresii: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 ,9 ,10 (ordinea fiind una intamplatoare). Eu am sa fac in continuare ce stiu eu mai bine, nu inainte insa sa va prezint cateva imagini facute de fotograful Adrian Fluture.

Am degustat:

Beciul Domnesc Sarba 2012: Nas initial sulfuros, se deschide in nuante simple de migdala si trandafir; gustul usor amarui, scoate in evidenta pe final discrete trimiteri florale. (74 puncte)

Ambrosio Muscat Ottonel 2012:  Ca orice Muscat isi face simtita prezenta imediat prin parfumul sau intens; culoarea are ceva nuante verzui; gustul alatura nuantelor florale, parfum de gutui. (80-81 puncte)

Rose Verite 2012: este un rose obtinut din Cabernet Sauvignon de culoarea somonului; debutul este usor floral; parcursul e unul prietenos si adaposteste in el nuante proaspete de fragi si mar (bot de iepure). (81 puncte)

Ambrosio Feteasca Neagra 2008: Feteasca din gama Ambrosio a evoluat pozitiv si usor surprinzator de la ultima mea intalnire cu ea; da semne de o tipicitate buna, fiind inzestrata cu arome evidente de pruna si dulceata de cirese, dar si cu o structura moale, blanda; finalul este mediu spre lung. (83-84 puncte)

Casa Vrancea 1949 Cabernet Sauvignon 2004:  Culoare nu foarte intensa; are un evident buchet de sticla; parfumul sau evolueaza in nuante de ciocolata amaruie; gura este directa si lipsita de complexitate. (77 puncte)

Beciul Domnesc Special Reserve Busioaca de Bohotin 2012: (inca neetichetat) Emana parfum de dulceata de trandafir; gustul este generos si aduce aminte de aromele de mango si piersica; alcoolul e bine integrat si se ascunde in spatele aromelor intense; final lung. (82 puncte)

Tamaioasa Romaneasca 1989 Pietroasele, Vinoteca: Culoare aurie, intensa, menisc pronuntat; nas complex, initial dominat de izuri de mango si dulceata de gutui, evolueaza apoi in nuante de tei, miere si ceara de albine; continutul de zahar e generos, dar perfect integrat; are un postgust cu iz discret de ananas; un vin cu o tipicitate de remarcat. (86 puncte)

Livia – Sarba 2008

Am placerea, ca de aceasta data, sa va spun doua vorbe despre un vin produs de un vinificator vrancean, ca si mine. Stiu, acum o sa sara toti in capul meu sa-mi spuna cum ca plaiurile mioritice prin care am copilarit se fac vinovate de o cantitate importanta de vin nebaubil. Nu este insa cazul de fata.

Nu stiu ce va zice voua cuvantul/soiul Sarba. Eu mi-am amintit insa ca prima oara l-am auzit pe un teren de fotbal. Ce are vinul de-a face cu fotbalul? Mai nimic. Povestea este insa urmatoarea. Eu am copilarit in Focsani, relativ aproape de stadionul Milcovul. Asa se face ca rar imi scapa un eveniment fotbalistic fara sa ma aibe ca spectator. Tot n-ati inteles? Stati ca ajungem si la Sarba. Ei bine, la unul din aceste evenimente (nu stiu ce baraj intr-o liga obscura) una dintre echipe era repezentanta orasului Odobesti. Astfel ca sustinatorii ei strigau incurajari care sunau cam asa:

-Podgoria-Sarba-Odobesti!!!

Eu am bagat la cap, desi n-am inteles de unde vine acest cuvant si ajuns acasa l-am intrebat pe tata ce inseamna Sarba. El mi-a explicat ca e un soi de struguri obtinut pentru prima data prin anii ’70 la Odobesti.

Ceva mai tarziu, am citit cate ceva despre acest soi si l-am si incercat. In seara asta m-am intalnit din nou cu acest cuvant prin intermediul unei sticle de vin din gama Livia produs de Cramele Garboiu.

Nu este un vin sofisticat, nu va asteptati sa gasiti in el corpolenta unui Chardonnay sau prospetimea unui Sauvignon. Vinul are insa atuurile sau, mai degraba particularitatile lui. Este un vin usor, semiaromatic, vinificat in demisec desi da pe alocuri impresia de ceva mai dulce, are un parfum intens de flori de cires si piersica coapta si poate fi gasit in rafturile magazinelor la un pret rezonabil dupa parerea mea.

Din cate am inteles eticheta este realizata de pictorita Elena Andrei la ideea lui George Moisescu.

Nota: Publicat deasemenea si aici.
Credit foto: vinul.ro