BV by Enira 2007

La fiecare intalnire cu acest vin am fost incantat. Fie ca am uitat sau am descoperit nuante noi in el dupa fiecare sticla de BV incercata am schitat cu foce scazuta: uau.

Nasul este curajos si vine de-a valma cu aromele lui puternice de licorice, mure si ciocolata. Gura bogata se dezvolta la atingerea cerului gurii si imprastie suave, dar si puternice, arome de gem de prune, cafea si piele. Finalul le amesteca pe toate acestea si tresare schitand gesturi stramte de cerneala si capsuna coapta. (95 puncte)

O intalnire cu final asteptat: Enira & Alira

M-am bucurat de invitatia lui Ghenadie Bobeica de la WineRo la o degustare de vinuri semnate de Marc Dworkin, facute la nord si la sud de Dunare pentru ca, desi sunt vinuri pe care le beau destul de des, le degust destul de rar. Invitatia se anunta cu atat mai interesanta cu cat, alaturi de vinuri deja cunoscute, aveau sa participe variantele recent lansate de Cabernet si de Rose.

Am sa incep oarecum ciudat cu concluziile.

Nu mai e nici un secret ca, in ciuda provenientei lor balcanice, vinurile aveau sa-si dezvaluie ambitiile lor bordoleze. Aici ma refer in special la Enira Reserva 2006, dar si la Enira 2006, care s-a rotunjit si asezat asa cum sade bine unui vin frantuzesc din aceasta zona.  Un alt aspect ce merita mentionat este ca, cu exceptia rose-urilor (lucru oarecum usor de inteles), veti observa si din punctaje ca, cel putin in opinia mea, variantele mai vechi merita mai multa atentie in acest moment. As putea intui ca Enira 2007 sau Cabernet-ul 2009 le-ar putea depasi pe cele anterior create, dar acum cele mai mature sunt mai aproape de potentialul lor maxim (daca nu chiar acolo), iar in privinta celor ceva mai tinerele, nu ne ramane decat sa fim putin mai rabdatori. Alira 2009 despre care va spuneam cu ocazia ultimei degustari de merlot ca incepe sa capete forma si forta in exprimare, mi-a confirmat aceasta impresie. Marturisesc ca atat la Aliman, cu ocazia lansarii, cat si la intalnirile anterioare de pe la Goodwine, acest vin nu ma inspirase foarte mult. Am fost tentat sa cred ca atat se poate face dintr-o vie tanara si ca vinul nu va mai evolua foarte mult. Fara a ignora acest aspect, pot spune ca m-am grabit putin in a-l judeca atat de devreme.

Sa intre vinurile…

Rose 2010 (40% Syrah, 40% Petit Verdot, 20% Merlot): Culoare frumoasa (foaie de ceapa ar zice specialistii), ce pare sa raspunda mai degraba exgentelor de pe malul Senei; nas fructos si proaspat ce imprastie note de corcoduse si piersica si doar un difuz iz floral; aciditatea este ridicata, iar gustul imbie a primavara; backgroud-ul e usor mineral; citricele iau prim-planul pe final; postgust mediu spre lung. (86 puncte)

Rose 2009 (50% Syrah, 50% Petit Verdot): Rosu aprins; nasul are un usor iz caramelizat peste notele de trandafir si visina; Gura e domol parfumata cu note de mar si grapefruit, dar sustinuta de aciditatea inca ridicata care il dezechilibreaza putin; postgustul scurt aduce cu el un usor iz de coaja de paine. (79 puncte)


Alira 2009: Nas interesant, cu parfumuri ample de cireasa si ciocolata amaruie; taninurile sunt destul de ferme; alcoolul sta ascuns dupa arome de pruna uscata si un iz dulceag de caramel si da vinului o tinuta catifelata; postgustul mediu spre lung trimite spre cafea, smochina si ierburi aromatice. (86 puncte)

Easy by Enira 2008: Nas sprintar, aranjat cu tonuri de sos de tomate, menta si un usor plus mineral; gura rotunjita este sustinuta de izuri de maces si sambure de cireasa; finalul castiga in plus o nota piperata. (81 puncte)

Cabernet by Enira 2009: Nasul imbina miezul fructat cu un iz destul de puternic de vanilie; gura dulceaga, inca neimplinita, amesteca arome de mure si afine; aciditatea este ridicata si taninurile ferme; finalul isi croieste drum cu arome de Mocca si menta; promitator. (82 puncte)

Cabernet by Enira 2008: Nasul fin ascunde note de capsuna si o tusa de cacao; linia gustativa curge lent si se coloreaza cu arome de lemn dulce si vanilie; final mediu. (85 puncte)

Enira 2007: Nasul iti zambeste cu nuante de cerneala, ciocolata si mult fruct (afine); taninurile ferme fac ca vinul sa para foarte textural; finalul imbina note condimentate cu un iz vegetal. (87 puncte)

Enira 2006: Nas elegant, plin de rotunjimi de lemn dulce si propolis; taninurile sunt moi si defileaza lasand in urma un iz de tabac si magiun; finalul mediu spre lung nu se lasa dus pana nu iti trimite mesaje despre ardei iute si ierburi aromatice. (89 puncte)

Enira Reserva 2006: Nasul expresiv se grabeste sa isi faca intrarea cu alaiul lui de rodie coapta, piele si dulceata de capsuni; gura prietenoasa, sustinuta de arome de tabac si scortisoara; alcoolul este foarte bine integrat; nu exceleaza prun fruct, dar are o complexitate aparte; final prelung. (93 puncte)

Razboiul rose(uri)lor (degustare de grup)

E cald, foarte cald monser. E atat de cald ca-ti vine sa-ti faci jobenul evantai. Probabil din acest motiv toata lumea arata cu degetul spre rose-uri. Iar ele? Ele dau din pleoape si iti zambesc strengareste, ademenindu-te cu infatisarea lor pictata in culori de sezon.

V-ati prins dragii mei. Dupa ce baietii de la Vinul.ro au luat rose-urile la control, a venit si vremea noastra, adica a grupului despre care va tot povestesc de mai bine de un an incoace, sa ne dam cu parerea (atat de putin avizata cum o fi ea) despre reprezentantele acestei categorii de vinuri.

Desi anuntasem o lista bogata de vinuri, am preferat sa selectam doar zece dintre acestea pentru a le acorda atentia necesara. Alegerea celor 10 a apartinut, mai mult sau mai putin, mie si lui Radu, asa ca daca aveti de reprosat ceva in acest sens va dau voie sa dati vina pe noi.


Parerea generala cu care am ramas dupa aceasta degustare a fost ca, atat cat o fi vara de lunga, nu aveti nici o scuza: aveti de unde alege cateva rose-uri care sa va insoteasca si pe vremea ceva mai putin prietenoasa la prima vedere cu vinul.

Pentru ca atat clasamentul cat si punctajele le veti putea vedea mai jos, dar mai ales pentru ca laudatorii mei au plecat in vacanta la mare sau la munte o sa mai spun doar ca, desi clasamentul general a diferit putin de cel al preferintelor mele personale, am avut placuta surpriza ca sa fiu singurul din participanti care nu a atins extremele de punctare la niciuna din probe. Si asta e de bine, nu?

Spor la Rose-uri!

Enira fara limite

Enira nu este nicidecum o apartitie noua pe acest blog. Daca insa o sa ma intrebati de ce atata Enira, am sa va raspund simplu (vorba reclamei): insemna ca n-ati incercat-o pana acum.

Cu toate astea, ati putea fi tentati sa ma intrebati in continuare ce noutate poate aduce o alta postare despre aceste vinuri bulgaresti.

Ei bine, dati-mi voie sa intru oarecum in detalii despre ultima intalnire a amicilor vinului (Radu, Mihnea, Dana, Ionut) , intalnire pusa in scena cu ajutorul lui Ghenadie Bobeica si Mircea Niculescu de la WineRo si gazduita de Ginger.

Degustarea s-a dorit a fi o verticala prin sortimentele create la Bessa Valley sau, mai degraba, o incercare de a observa evolutia pe care aceste vinuri au avut-o in timp.

Si, pentru ca tot am amintit de o punere in scena, actul intai a apartinut rozeurilor:

Enira Rose 2009, alc. 14,5%: Nas prospat, primavaratec in care se citesc note florale (zambila) si un strop de capsuna; gura proaspata; vinul are o finete aparte (poate chiar l-ai certa un pic pentru cumintenia lui) si este bine echilibrat; prinde ceva mai mult curaj pe final. (79 de puncte)

Enira Rose 2008, alc.13%: Culoare de foaie de ceapa; nasul are un plus de fruct comparandu-l cu precedentul vin; continuand comparatia sesizam o diminuare a impresiei de prospetime, dar o complexitate si o catifelare mai ridicata; in gura se simt ceva nuante de petala de trandafir, dar si putin glicerol ce il fac sa para ceva mai dulceag ca primul. (83 de puncte)

Enira Rose 2006: Un vin de un rosu aprins; nas cosmetizat cu note de dulceata de capsuni; este cel mai grav la gust dintre cele trei rose-uri, dar si cel mai plin de fruct (capsuna si coacaza); pentru prima data in seara asta simtim si ceva tanini. (77 de puncte)

Dupa rozeuri, si-au facut aparitia doua vinuri Enira care, facand in continuare analogie cu o punere in scena, ar putea fi asociate cu personajele feminine ale filmului nostru (desi vinurile in sine nu sunt deloc unele feminine).


Enira 2007: Nas cald plin de fructe rosii cu o tusa de condiment si vanilie; gura generoasa in care fructul si stejarul sunt prinse intr-un vartej aromatic; postgust amplu si placut; are atuurile unui tanar fotbalist sud-american talentat, caruia nu-i lipseste decat disciplina de joc; vinul poarta in el amintirea primului meu contact cu Enira de acum aproape un an. (88 de puncte)

Enira 2006: Un nas mai retinut si ceva mai fin; la miros, notele fructate sunt insotite de ceva personal pe care eu l-am asociat cu uleiurile de pictura; in gura cireasa, vanilia si tabacul se imbulzesc sa iti tina companie; nu are notele fructoase atat de evidente ca ale primului, dar finalul este civilizat si prietenos. (85 de puncte)

Pentru ca orice film trebuie sa aiba si personajele lui masculine am continuat cu Enira Reserva.

Enira Rezerva 2007: Nas elegant; se identifica miros de piele, cireasa si note de cacao; atac puternic in care se simte perioada petrecuta in stejar; gustul este placut si plin de fruct in care se poate sesiza si un usor iz de scortisoara.(90 de puncte)

Enira Reserva 2006: Nas catifelat si lin, foarte placut; bine rotunjit si antrenat; gustativ, vinul se lauda cu aroma de dulceata de cirese si ceva cafea (mai ales pe final); da impresia unei copii mai retusate a lui 2007; postgust domol si romantic. (92 de puncte)

Daca ar fi sa ma incapatanez sa continui analogia cu o piesa de teatru sau cu un film, n-as putea sa-i gasesc o pozitie mai adecvata ultimului vin din aceasta seara decat aceea de regizor, care stie sa se joace cu reactiile publicului si sa foloseasca efectele speciale exact cand si cum trebuie.

Ce nume poarta acest regizor?

BV by Enira 2007: Nas colorat si sofisticat, plin de arabescuri aromatice; gura ampla si vibranta este insotita de tanini atletici si de amprente de cireasa, macese si nuci verzi (dar parca si ceva marar); postgust exploziv. (95 de puncte)

Recital Bessa Valley la "La Chambre"

Locul

Am trecut de destul de multe ori pe langa La Chambre, dar asta se intampla cel mai adesea dimineata, in drum spre birou, asa ca, pana aseara, n-am reusit sa si intru in recend deschisul magazin de vinuri. Iata insa ca am reusit intr-un final sa arunc un ochi pe selectia cu care magazinul isi asteapta impatimitii domeniului si credeti-ma nu e o selectie de ici de colo. Va trebui insa sa mergeti singurei pe Calea Dorobantilor sa va convingeti cu ochii vostri despre ce e vorba.

Vinul

Eu am ajuns aseara in La Chambre la invitatie lui Ghenadie, care s-a pregatit cu tot ce are mai bun Bessa Valley, adica aproape toate vinurile din portofoliul producatorului de la sud de Dunare si va trebui sa ma credeti pe cuvant de aceasta data, ca nu e putin lucru.

Am inceput cum era de asteptat cu un Easy by Enira, ne-am incalzit cu Enira si Enira Reserva, despre care e de prisos sa va mai repet cat de mult imi plac (apropo, poate ati auzit ca i-au placut si lui domnu’ Parker), pentru ca in final sa descarcam armele grele, adica Syrah-ul si BV-ul.

Revelatia

Despre Easy si cele doua Enire (oare merge pluralul asta?) v-am vorbit in cateva randuri, la fel si despre Syrah, un monument de vin, pe care am avut ocazia sa il beau acum pentru a doua oara, drept pentru care o sa ma opresc astazi asupra premierei BV, care este, daca vreti, o simbioza reusita intre Syrah si Enira Reserva, in pastel plamadit din aceleasi soiuri ce intra in compozitia Reservei, dar de data aceasta in procente sensibil egale, bine inchegat, voluptos, plin si tonuri elegante. Stejarul este bine armonizat cu buchetul intens, iar gustul este fin, dar plin de forta, dand senzatia placuta de balans intre putere si senzualitate.


Nota: Publicat deasemenea si aici.