Category Archives: Noua Zeelanda

Palliser Estate Sauvignon Blanc 2016

Viu si tenace, adica exact asa cum te astepti de la un Sauvignon Blanc neo-zeelandez, vinul produs in 2016 al celor de la Palliser Estate nu te poate lasa indiferent.

Luminos si stralucitor, imparte fara economie note exotice ce amintesc de fructul pasiunii, mango si para. Custul este si rece si cald deopotriva, fara a ne referi aici la temperatura ci la modul in care Sauvignon-ul nostru stie sa isi scrie povestea. Notele exotice stau inghesuite la buza paharului si sunt impinse de nuante de ardei gras si sparanghel, dar si de aciditatea neastamparata. (87 puncte)

Noua Zeelanda: All Blacks? Ba nu, All Reds!

Cat le-o fi luat vinurilor din acest episod sa ajunga pe mesele noastre nu stiu. Stiu insa ca, atunci cand ne-am ales aceasta tema de degustare, avea sa urmeze un episod cel putin interesant (macar prin prisma faptului ca avea sa fie o degustare la care nu am folosit tire-bouchon).

Despre Noua Zeelanda nu cred ca e cazul sa va zic nimic, tara de la celalalt capat al globului isi are locul ei pe harta oenologica a limii, fiind considerata de unii drept patria de adoptia a Sauvignon-ulului Blanc si a Pinot-ului. Despre primul nu veti citi nimic in randurile ce vor urma, pentru ca vremea inca ne incurajeaza sa consumam vinuri rosii, despre Pinot Noir insa, veti gasi referiri mai jos dupa cum urmeaza:

Villa Maria – Pinot Noir – Cellar Selection 2008 (Marlborough, alc. 14%): Culoare palida, tipica pentru un Pinot si parca si usor lipsita de limpiditate (nici vorba insa de vreun defect dupa cum veti vedea); nasul e interesant si plin de trimiteri catre cireasa, sambure de caisa, scortisoara si parca si o vaga aluzie minerala; gura, ceva mai domestica decat m-as fi asteptat dupa miros, are tuse fine de cireasa neagra si mirodenii; taninurile sunt bine educate si nu strica cu nimic impresia fina pe care o lasa vinul. (86 puncte)

Matua Valley – Pinot Noir 2007 (Marlborough, alc. 13.5%): Si in acest caz avem de-a face cu un vin al carui culoare nu impresioneaza prin intensitate; este insa parca o idee mai stralucitor ca precedentul; nasul e usor pamantiu si imprastie izuri de ciuperci, peste care se asterne o tenta minerala; gustul e destul de auster, se simt insa arome de pin, clei de copac (poate chiar ati gustat cand erati copii) si un iz metalic pe fundal; aciditatea este ridicata si il dezechilibreaza putin pe final. (76 puncte)

Wild Rock – Gravel Pit Red 2007 (Howkes Bay, alc. 14%): Un cupaj de Merlot si Malbec rubiniu intens; nas puternic si amplu, ce degaja parfumuri de alune de padure, praf de cacao si mure; taninurile sunt ferme si isi croiesc drum printre aromele de fructe negre si ciocolata amaruie; final mediu, curat. (87 puncte)

Montana Reserve 2005 – Merlot (Marlborough, alc. 13%): Un mai vechi prieten de-al meu despre care am mai scris pe blog; culoare brumarie lasa amprente clare pe pahar; nas fin si fructos (rodie, zmeura), poate doar putin mineral; textura este fina; taninuri moi; vinul se joaca cu aromele de coacaze si alte fructe rosii, dar si pastarnac; usor piperat pe final cand pierde putin si din corpolenta.

Sauvignon Blanc – Degustare de grup (II)

Ieri a fost prima data cand am revenit asupra unui soi care a mai facut obiectul unei degustari de grup.

Nu ca am fi noi mari fani de Sauvignon Blanc, dar ca sa pastram alternanta de culoare a trebuit sa alegem un soi alb, si cum incercasem deja principalele varietati de struguri albi, o astfel de repetitie era oarecum de asteptat.

Cum poate va puteti deja inchipui, am incercat, in primul rand sa nu repetam si probele ci doar soiul. Astfel, am resit sa ne intalnim cu cateva vinuri pe care, cel putin in formatia, din care poate va mai aduc aminte mai fac parte si Radu si Mihnea, nu le mai incercasem.

Parerile mele personale despre vinuri sunt urmatoarele:

Luis Felipe Edwards – Sauvignon Blanc Gran Reserva – 2008 (alc. 14%, prod. Luis Felipe Edwards, Leyda Valley, Chile): Culoare palida, vinul are nas proaspat, verde, in care se simt nuante de soc; gustul are note minerale; aciditate buna; Final mediu, proaspat si ierbos; desi destule, gradele alcoolice sunt bine tinute in frau si aproape ca nu se simt.

Davino – Sauvignon Blanc 2006 (alc. 13.5%, prod. Davino, Dealu Mare): Culoare aurie fina; olfactiv se simt arome de lychee si mar golden; gustativ insa aromele tind mai degraba spre floral, la fel si retronazal; finalul este mediu spre lung.

Villa Maria – Sauvignon Blanc Private Bin – 2008 (alc. 13%, prod. Villa Maria, Marlborough, Noua Zeelanda): Culoare usor verzuie; nas foarte placut, in el se simt izuri de mere verzi si soc; in gura vinul da senzatia de verde crud; aciditate ridicata; final simplu, usor acrisor.

Inama Vulcaia – Sauvignon del Veneto – 2006 (alc. 13%, prod: Inama Azienda Agricola, San Bonifacio – Verona, Italia): Culoare galbuie; se spune ca in cazul acestui soi adesea se simte miros de 3.14 – 3.14 de pisica; ei bine, cred ca asta ii da nota originala acestui vin; Gust gol, usor amarui; nu se poate zice ca vinul duce lipsa de personalitate, dar nu este genul de personalitate pe care sa o apreciez.

In loc de concluzii…

Cum am revenit la degustarile ce au ca tema un singur soi, sunt tentat sa revin la prostul obicei de a face clasamente. Topul preferintelor mele il puteti vedea mai jos (intamplator acelasi cu ordine anterioara). El este independent de pretul fiecarei sticle in parte, din acest motiv nu pot sa nu gasesc pretul singurului vin romanesc din lista oarecum nejustificat, el fiind de doua ori si ceva mai mare ca cel al vinului chilian de exemplu.

1. Luis Felipe Edwards – Sauvignon Blanc Gran Reserva – 2008
2. Davino – Sauvignon Blanc 2006
3. Villa Maria – Sauvignon Blanc Private Bin 2008
4. Inama Vulcaia – Sauvignon del Veneto – 2006

Pinot Noir – degustare de grup

Iata ca a venit si vremea Pinot Noir-ului, un soi care fie ca te duce cu gandul la Bourgogne sau Champagne aduce cu el o groaza de promisiuni.
Intalnirea noastra a fost un adevarat maraton de Pinot Noir, pentru ca s-au adunat in fata noastra nu mai putin de 12 probe din aceasta varietate. Pe langa numarul destul de mare de probe, bagajul nostru de cunostinte ne-a fost imbogatit si de prezenta domnului Constantin Croitoru, un om cu o vasta experienta oenologica, membru al juriului de la Mondial du Pinot Noir 2009, care ne-a impartasit parerile lui, pertinente, despre vinurile degustate. 

Dar hai sa trecem la vinuri si la parerile mele, personale si mai putin pertinente, ca poate sunteti si voi curiosi …


Crai Nou – Pinot Noir (prod. Domeniile Franco-Romane, Dealu Mare): Culoare rubinie cu tente violacee; nas de visina, destul de timid; este un vin usor, nu foarte corpolent; oarecum tern; postgust scurt.

Princiar Special Reserve (prod. Domeniile Viticole Tohani, Dealu Mare – Tohani): Culoare sangerie; nas puternic, cu tente florale; gustul echilibrat, nu exceleaza insa; alcoolul este destul de evident pe final; tanini usor violenti; postgust mediu, cu note baricate.

Pinot Noir 2006 (prod. Divin, Dealu Mare – Sahateni): Culoare limpede, nu foarte intensa; nas cald si destul de plin; gustul are note fine de fragi, care insa pierd in intensitate destul de rapid; final usor acrisor.

La Cetate – Pinot Noir 2006 (prod. Carl Reh, Dealurile Olteniei): Vinul are o culoare destul de slaba ca intensitate; nasul este insa placut, dar nu foarte puternic; aciditate ridicata; se simte o usoara aroma de cireasa coapta; postgust mediu.

Florenta – Terase Danubiene – Pinot Noir 2003 (prod. Vinarte, Vanju Mare – Starmina): Culoare intensa; varsta i-a redus din stralucire; nas usor condimentat; astringenta ridicata; tanini foarte puternici in ciuda vechimii lui; vinul este lipsit de corpolenta; final mediu spre lung, dar neimpresionant.

Pinot Noir – Special Reserve 2006 (prod. Halewood, Dealurile Munteniei): Culoare foarte intensa; nas puternic si viu; gustul te trimite cu gandul la fructe de padure si dulceata de capsuni; se simte restul de zahar (vinul este vinificat in demisec); tanini fini; final cald si placut dar parca un pic prea scurt; se aseaza bine in gura.

Princiar Gran Geserva 2001 (prod. Domeniile Viticole Tohani, Dealu Mare – Tohani): Culoarea are tente brune; nasul este cam invechit, note baricate intense; gustul are note afumate neplacute; final in acelasi stil prafuit.

Pinot Noir – Special Reserve 1999 (prod. Halewood, Dealurile Munteniei): Granat la culoare, vinul are un nas foarte puternic in care se simt notele baricate dar si o aroma asemanatoare cu a rosiilor uscate la soare; gustul este complex si placut, cu un usor iz de praf de cacao, in ciuda varstei vinul mai are inca fructuozitate; postgust placut.

Forey Père et Fils Bourgogne 2007 (prod. Forey Père et Fils, Bourgogne, Franta): Vinul are o frumoasa culoare rubinie; nas fin si elegant; gustul este placut si in el domina fructuozitatea; posgust concentrat; finalul este insa cam scurt.

Villa Maria – Celler Selection 2007 (prod. Villa Maria Estate, Marlborogh, Noua Zeelanda): Rubiniu intens, nas generos; notele baricate sunt placut insotite de fructuozitate; corpolent, aciditate buna; final stilat; poate nu foarte tipic, dar in orice caz foarte placut.

Spatburgunder 2006 (prod. Greog Breuer, Rheingau, Germania): Culoare rosiatica; nas plin si calm, puternic aromat; gust lejer, fructuos si agreabil; fructuozitate foarte evidenta si in postgust; politicos.

Cono Sur 20 Barrels 2006 (prod. Cono Sur, Casablanca Valley, Chile): Culoare stralucitoare; nas cu tente vanilate; gust plin; fructuozitatea tinde sa fie acoperita insa de barique; final rotund insa putin cam greu.

In loc de concluzii …

Pinot Noir este, cu siguranta, un soi interesant insa oarecum inconstant. Diferentele ar fi destul de mari intr-un eventual clasament al preferintelor mele. Mi-a placut mult vinul celor de la Villa Maria si cel al lui Greog Breuer. Mai in gluma mai in serios va spun si voua ce le-am spus si colegilor mei aseara: cu cel nemtesc as sta la masa, insa cu cel de la antipozi as dansa.

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Provocarea vinurilor sub 10 euro

Vorbeam vineri cu un foarte bun prieten despre ce vinuri am mai incercat fiecare in ultimul timp si ce recomandari i-as mai putea face, despre unde pot fi gasite vinuri ce merita cumparate si la ce preturi evident. Daca discutia s-ar fi oprit aici probabil nici nu v-as fi scris despre ea. Cum insa nu a fost asa, dati-mi voie sa continui cu cateva detalii. Am ajuns pana acolo incat m-a rugat sa ii fac o lista de vinuri pe care sa si le cumpere in viitorul apropiat. Trebuie sa mentionez ca persoana despre care este vorba se pricepe la vinuri, am baut cu el de exemplu, cred ca mai bine de jumatate din Brunello-urile pe care le-am incercat eu in tot acest timp si lista poate continua.

Cum la orice lista de cumparaturi se porneste de la un buget si cum discutia nu era una despre vinurile cu mari pretentii, ci despre vinurile la preturi rezonabile am stabilit si ne-am pus intrebarea cate si ce vinuri satifacatoare calitativ pot fi cumparate cu 200 de RON. Amandoi am cazut de acord ca din aceasta suma poti cumpara fie 2 sticle de vin ceva mai deosebit fie o cantitate insemnat mai mare de vinuri pe care insa nici unul din noi nu le-ar fi consumat cu placere. M-am reorientat deci la palierul de vinuri pana in 10 euro si iata cu ce m-am intors acasa de la magazin (conditia a fost ca vinurile sa fie toate rosii). Daca merita sau nu, asta ramane de vazut si poate voi reveni cu detalii. Cum insa eu am incercat o parte din vinurile din lista nu cred ca dezamagirea prietenului meu va fi prea mare.

Misiones De Rengo – Cabernet Sauvignon 2007 (Chile)
Tamari – Malbec 2006 (Argentina)
Tarapaca – Cabernet Sauvignon 2007 (Chile)
Trivento Tribu – Malbec 2007 (Argentina)
Corona de Castilla – DOC Ribera del Duero 2005 (Spania)
Penfolds Rawson’s Retreat – Shiraz/Cabernet 2007 (Australia)
Montana Reserve – Merlot 2005 (Noua Zeelanda)
Misiones De Rengo – Carmenere 2007 (Chile)