Category Archives: Nero d’Avola

Cusumano Benuara 2012

Benuara 2012 este un vin in care sicilienii de la Cusumano par sa fi gasit reteta imblanzirii a doua soiuri cu personalitate: Nero d’Avola si Syrah.

Culoarea lui este intensa, vinul fiind aproape opac, iar nasul unul pestritat cu note de tus si prune. Are rotunjimi frumoase si arome blande si moi ce aduc cel mai mult cu gustul dulcetii de visine. (86 puncte)

benuara

Monte Pietroso Nero d’Avola 2012

Continui astazi, fara vreo intentie premeditata, incursiunea printre vinurile obtinute din Nero d’Avola cu un Monte Pietroso 2012.

E un vin fara pretentii, dar corect. Initial sangvinic si neastamparat prin caracterul sau tanar, se imblanzeste mai apoi, asternand in drumul sau izuri dulcege de cirese si zmeura. (78 puncte)

pietrosoNota: Poza e preluata de la George, care s-a intalnit si el cu acest vin nu cu foarte multa vreme in urma.

Pinocchio Nero d’Avola 2011 – Dievole

Am mai baut Nero d’Avola Pinocchio. Mi-a placut si de aceea, atunci cand l-am vazut pe raftul unui supermarket din Germania cam la jumatate din pretul pe care l-am platit la noi, nu am rezistat sa nu iau o sticla.

Vinul, chiar daca este produs de Dievole, o crama ce isi are cartierul general in Toscana, provine din Sicilia si este obtinut din soiul fanion al insulei, adica din Nero d’Avola.

Are o culoare intensa, rubiniu inchis, iar din nas izvorasc note ascutite de smoala, martipan si macese. In gura, exprimarea strugurelui este libertina, fara a fi influentat absolut deloc de lemn (probabil nici nu este un vin baricat). Corpul se construieste firesc pe taninuri zvelte si aduce cu el nuante de cirese, alune de padure si mure. (84-85 puncte)

DievolePinnochioSicilia

Pinocchio – Nero d’Avola 2006 (Dievole)

Stim cu totii zicala In Vino Veritas, cum stim si aventurile celebrului personaj Pinocchio, caruia ii crestea nasul atunci cand spunea cate o minciuna. In aceste conditii, cele doua notiuni (adevarul din vin si celebra papusa de lemn) par oarecum in antiteza.

Antiteza ori ba, vinul despre care va vorbesc azi mi s-a parut mai degraba o metafora si un exercitiu de marketing indraznet si interesant deopotriva. Dar sa lasam aceste amanunte in seama celor mai priceputi ca noi in ale brandigului de vin si sa purcedem in povestirea vinului.

Desi din cu totul alt soi decat Passopisciarro, inca proaspat in amintire, cel putin in nas n-am putut sa nu sesizez o oarecare asemanare. Chiar si gustul aduce putin cu cel al vinului amintit in postarea precedenta, pesemne ca Sicilia si-a pus amprenta pe ambele vinuri intr-o maniera foarte personala.

Asadar, nasul debuteaza frumos si te invaluie cu note tonice de zmeura si cireasa. Gustul este foarte intens, taninii sunt bine integrati, abia sesizabili ceea ce il face usor si agreabil. Aroma de fructe rosii se mentine pana la final, dar este ajutata si de un usor iz condimentat. In plus, spre final, mai poti simti o nunta ce aduce cu macesele. Postgust suficient de lung si placut.

Nota: Publicat deasemenea si aici.