Category Archives: Locuri

Instantaneu cu vin (V)

Cu cateva zile inainte de Paste, primavara dadea primele semne de curaj. De afara se auzeau tipete de copii ce se intorceau sau se duceau la scoala.
Mama il asteapta, il urmareste cum isi leaga sireturile (in felul lui) cu un usor aer dezaprobator si apoi ies impreuna pe usa. Incepe un scurt dialog in care ii explica ca vor merge intr-un loc anume, despre care el nu stie prea multe si ca cineva ii va da o lingura de dulceata.

Sa fii cuminte, da? Te inchini cu mana dreapta, primesti o lingura de dulceata si ne intoarcem acasa.
Da, raspunse el scolareste, cu gandul deja la felul de dulceata ce avea sa-l primeasca.

Pasii mamei lovesc grabiti trotuarul gri. El, tanand-o de mana la un pas in urma, merge putin aplecat pe spate de parca s-ar impotrivi directiei in care merg.

Trec pe langa locuri si cladiri care ii sunt deja cunoscute, o unitate militara la poarta careia vede de fiecare data cate un soldat patruland cu o arma pe umar (el scoate mana din buzunar cu doua degete lipite precum teava unui pistol si trage in directia soldatului, soldatul ii zambeste), Sala Polivalenta cu cercurile olimpice mari desenate pe ea, care il trimit cu gandul la timbrele cu teme olimpice din clasor si tot asa.

Ajung in fata unei biserici. In ciuda perioadei neprietenoase cu astfel de practici, o coada destul de lunga de parinti si copii se intinde pana in afara ei.

Mama il intreaba daca il dor picioarele sau daca mai poate merge putin,
El clatina din cap in semn ca da, asa ca isi continua drumul pret de 10 minute. Ajung in dreptul altei biserici. Aici e aproape pustiu. Intra in biserica, unde doi-trei copii asteapta si ei dulceata.

El se uita fascinat catre imaginile de pe pereti, trece de scenele cu judecata de apoi si se uita apoi la figurile ce par a fi acolo de cand lumea. De pe cupola bisericii il priveste un Iisus calm. El continua sa se uite in sus nefiind atent la ultimele cuvinte ale mamei.

Aprinde o lumanare si o tine in mana stanga pentru a se putea inchina cu dreapta asa cum a fost instruit. Nu trece prea mult si ajunge in dreptul Parintelui imbracat in haine lucitoare.

Acesta il intreaba cum il cheama. Baiatul raspunse cu voce scazuta. Primeste lingura de dulceata care, asemenea apei de la nunta din Cana Galileii se transformase in vin si inghiti.

Iesi din biserica in lumina soarelui primavaratic putin derutat.

Mama, dulceata asta avea un gust ciudat.

Mama ii zambeste, ii incheie primul nasture de la haina si il lua iar de mana inainte de a porni la drum.

Vinuri fine romanesti si flori olandeze

Am bucuria sa va anunt aparita unui nou magazin de vinuri pe piata bucuresteana. De data asta, e vorba de unul orientat mai mult pe vinuri romanesti. Locatia am descoperit-o ieri (merci Bibi), cu ocazia unui eveniment organizat de proprietarii magazinului, in colaborare cu Cramele Recas, reprezentati aseara de somelierul Dan Alexandru, care ne-a prezentat cateva vinuri ale producatorului banatean (Chardonnay-ul si Rose-ul din gama Sole, ultimul o premiera pentru mine, Solo Quinta 2010, iar la inaltime cum va ziceam aici si doua vinuri din gama La Putere, o Feteasca Neagra si un Cabernet Sauvignon).

Stiu ca poate sunteti interesat si de adresa locatiei, asa ca am sa va zic ca e undeva in incinta Florariei Olandeze de pe Ramuri Tei (stiu, destul de dificil de ignorat plarfumul floral), dar si mai bine ar fi sa vedeti adresa exacta la ei pe site.

Si am dat mana cu mana, bloggeri vranceni cu lumea buna

… lumea buna a blogosferei in caz de n-ati inteles.

Asa cum va spuneam in urma cu ceva vreme, in weekendul ce tocmai s-a incheiat avea sa se consume un nou episod al intalnirilor bloggerilor vranceni si nu unul oarecare, ci unul care a marcat un an de blogosfera vranceana (oficial) si in plus, ca sa va explic si mai bine la ce ma refeream cand spuneam lumea buna, un an de DreamTeam.

Pentru ca a trebuit sa particip in aceiasi zi si la un eveniment in familie, n-am  putut participa pana la final la intalnire asa ca, in loc de concluzii savante, am sa va spun doar ca m-am bucurat sa ma reintalnesc cu o parte din bloggerii pe care i-am cunoscut cu ocazia intalnirilor precedente, sa ii cunosc pe oamenii a caror aparitie online am remercat-o de ceva mai putina vreme si pe care inca nu apucasem sa ii intalnesc si, binenteles,  sa ii ascult pe baietii de la DreamTeam si sa le mananc tortul :). Daca vreti asadar sa aveti o imagine completa asupra evenimentului, am sa va invit sa dati roata  (probabil daca nu s-ar fi chemat blogoSFERA exprimarea ar fi fost alta) blogurilor din lista participantilor de mai jos (pe care am copiat-o miseleste de la Cristian, organizatorul evenimentului).

1. Valentina Maxim@valliny

2. Florea Cristian@floreacristian

3. Stefan Murgeanu@stmurgeanu

4. Vlad Dulea@VladDulea

5. Andra Botezatu@AndraBotezatu

6. Madalin Blidaru@i4ever

7. Claudiu Ciobanu@claudiuciobanu

8. Dan Stefan@danyrolux + câteva poze

9. Mangu Adrian@adrianmangu

10. Dan Trofin@trofindan

11. Vali Crintea

12. Dan Brasov@danbrasov

13. Tudor@staupenet

14. Carmen Calivascu

15. Ionut Mustatea@shmen50

16. Nicu Simion@infodeltaro

17. Marius Matache@make2000

18. Cristian China-Birta@chinezu

19. Alin Ionita@alibus (adica eu)

20. Remus Rufa@remusrufa

21. Gabriel Colita@gabrielcolita

22. Gabi Udrescu@afaith

23. Sara Nistor@SaraNistor

(gazdele noastre au fost Irish Pub Clover)

Si cateva poze (de la Dan):

Halewood “The Winery Outlet” in Bucuresti

Cramele Halewood au decis,  in sfarsit,  sa-si extinda reteaua de magazine si in Bucuresti.

De vineri, 11 Februarie, fanii vinurilor produse de vinificatorul prahovean, dar si a importurilor aduse  de ei (Torres, Trapiche, Concha y Toro, etc.), vor avea in motiv in plus sa ajunga in zona Iancului.

Adresa exacta a magazinului este Sos. Mihai Bravu nr.132, adica venind dinspre Bucur Obor, imediat ce treci de Piata Iancului pe stanga. Daca veniti din alta directie faceti singuri calculele.

Si mai interesant, dar si mai comod este faptul ca vinurile pot fi comandate online de aici.

Instantaneu cu vin (II)

Masina isi incetineste mersul. Urmeaza o alta portiune care inca nu-si ascunde ranile suferite in urma inundatiilor de acum cativa ani.

Drumul, pana acum destul de liber, pare aici ceva mai aglomerat pentru ca toate masinile fac acelasi lucru. Zona pietruita se termina si cauciucurile musca din asfaltul gri lasand in urma un usor nor de praf.

El conduce. Din cand in cand mai schimba cateva vorbe. Ea da muzica putin mai tare. La radio e o melodie care ei ii place.

Nu trece mult si fac stanga pe podul de lemn ce desparte destinatia lor de lumea civilizata. Masina lasa in urma nori de praf. Urmeaza cateva urcusuri si au ajuns deja in fata portii bunicilor.

Coboara din masina prafuita. E cald si liniste. La cateva case mai incolo se aude incet un radio lasat pe o frecventa demodata.

Ea se apleaca peste gardul portii si deschide zavorul cu o lejera familiaritate. Pana la casa mai au cateva zeci de metrii de parcurs. Drumul e usor in panta, dar ei il urca in ritm alert. Ea e prima. El, cu o sacosa in mana, o urmeaza la cativa pasi distanta.

Curtea pare pustie si amortita de caldura verii. Linistea este intrerupta de latratul subtire a unui caine legat cu un lant parca prea greu pentru talia lui. Nu inceteaza pana ce tanarul scoate din punga un colt de paine proaspata si o arunca spre cotetul acestuia.

Bunica, deja alarmata de zgomot, isi face aparitia. Are un zambet larg, semn ca e bucuroasa de oaspeti.

Sarut-mana mamaie! Spune tanara cu o voce copilaroasa.

Bunica ii raspunde si o saruta pe obraji. Tanara nu se multumeste cu atat si o intreaba despre treburile casei si despre sanatate.
Ea ii raspunde pe un ton bland despre recolta de anul asta si despre medicamente cu denumiri ciudate. Tanarul, care intre timp s-a facut bun prieten cu cainele isi scutura pantalonii de praful lasat de labele acestuia si se alatura discutiei.

Batrana, pe un ton voit indignat striga pe cineva pe nume. Apare si bunicul in usa casei care, acum deschisa, lasa sa vina spre ei sunetul unei emisiuni bisericesti. Episodul cu sarutatul obrajilor se repeta de data asta avandu-l pe batran in prim plan.

Pai ce stai femeie? Adu ceva de mancare copiilor ca poate le e foame. Trebuie sa-ti spun eu ca sa le pui ceva pe masa? Striga batranul cu un ton autoritar, dar calm totodata.

Ea isi sterge mainile de sortul de culoare lamaii si ii raspunde acestuia pe un ton asemanator, doar ca sa nu ramana datoare pentru ca e in drum deja spre camara.

Langa prispa este o masa si patru scaune parca anume asezate acolo. Batrana se intoarce si aseaza pe ea ceva de-ale gurii.

Pai vin nu aduci copiilor? Striga iar batranul. Ea nu mai zice nimic si se duce in bucatarie de unde iese cu un bidon de plastic gol. Se indreapta din nou spre camara.

Musafirii si batranul se aseaza de jur imprejurul mesei. Vine si batrana cu bidonul plin ochi cu un vin de un rosu aprins. Toarna lichidul in pahare si incep sa manance. Vinul e usor acrisor si inteapa la limba, dar e rece si ce-ti poti dori mai mult de atat pe o vreme ca asta?

Intre o gura de cas proaspat si alte cele mai schimba vreo doua vorbe despre viata de la Bucuresti si despre chestii politice. Tanarul raspunde concis fara a intra in prea multe detalii.

Din vorba in vorba batranul incepe sa povesteasca despre razboi si despre mersul pe jos din muntii Tatra pana acasa. Tinerii il asculta cu atentie. Desi au mai auzit toate aceste povesti, toate li se par incredibil de rupte de realitatea cu care sunt ei obisnuiti.

Batranul se opreste, mai toarna un rand de vin in paharele musafirilor si continua povestea.

Pe vremea aia general era unu’ Avramescu. […]