Category Archives: Locuri

Instantaneu cu vin (VII) – Tatal toreadorului

Ziua de munca fusese una obositoare, dar dupa un dus si jumatate de ora de repaus corpul nu mai dadea semne ca ar avea nevoie de odihna. Afara lumina zilei era inca destul de intensa, asa ca incerca sa evalueze rapid putinele optiuni pentru petrecerea timpului ramas din zi. Rezultatele nu erau prea tentante. Hotelul era pozitionat in apropierea aeroportului, la kilometri buni de animatia marelui oras din zona.

Nu avea chef sa mai sofeze si nici ideea de a lua masa la restaurantul de la parterul hotelului nu il atragea prea tare. Studiind putin o harta luata din lobby-ul hotelului, putu observa ca la aproximativ 2 – 3 kilometri se afla periferia unei localitati modeste ca dimensiune. O lua la pas intr-acolo cu gandul ca,  daca nu va gasi ceva potrivit unde sa ia cina va face macar o plimbare in aer liber.

In ritm deloc alert urca treptele ce uneau parcarea hotelului de cea a unui depozit de carne congelata si mai facu cativa pasi pana la drum, avand bucuria sa descopere un trotuar pavat cu piatra roscata ce parea sa se indrepte spre cladirile ce se vedeau in zare. De aici hotelul parea un paralelipiped gri luminat ici-colo, la margini, de cateva neoane verzi.

Drumul fu pustiu, niciun alt pieton nu isi facu aparitia pe trotuarul ce parea proaspat maturat si doar din cand in cand cate o masina trecu prin dreptul lui.

Dupa aproximativ 10 minute ajunse in dreptul primelor cladiri din Derio – blocuri de 2 etaje, cu pereti din caramida rosie si balcoane  varuite in alb. Din cand in cand incepu sa isi faca aparitia cate un trecator: o femeie cu bluza verde isi astepta bichonul ce studia curios trunchiul unui copac subtire aflat pe portiunea de gazon ce despartea trotuarul de asfaltul negru al soselei, o tanara imbracata sportiv alergand din directia opusa, avand casti in urechi, un barbat imbracat in salopeta prafuita purtand in mana ceva ce parea a fi un dispozitiv de taiat placi ceramice asteptand in dreptul unui interfon. Printre blocurile roscate se zareste o alta strada paralela, flancata de o parte si de alta de vile moderne de dimensiuni medii. Ici colo se aud grupuri de copii ce bat mingea nestingheriti pe strazile prea putin circulate. la cate un balcon flutura cate un steag alb-rosu cu insemnele echipei de fotbal din zona sau ale tarii bascilor, iar  dinspre cate o fereastra deschisa larg ajung fragmente ale unor discutii greu de deslusit.

Pentru o clipa, ii trecu prin cap sa se intoarca spre hotel. Sansele de a gasi o locatie unde sa manance ceva deveneau parca tot mai reduse, localitatea parand a fi lipsita de orice astfel de facilitate. Zari insa, in zare, peretii portocalii si turnul cu ceas ai unei biserici construita intr-o arhitectura ce parea demodata comparativ cu toate celelalte cladiri din jur si pe care, te-ai fi asteptat sa o vezi, mai degraba, pe strazile unui satuc decat pe cele ale unei suburbii ca aceasta. Decise asadar, sa continue mersul pana acolo si sa hotarasca cum va proceda mai tarziu. In dreapta bisericii, un mic teren de fotbal, cu porti ce pareau vopsite recent isi astepta mut jucatorii ce pareau sa intarzie. Chiar daca traficul era in continuare scazut, de dupa blocurile din spatele busericii se auzea un zgomot atenuat, ce trada dialoguri aprinse. Nu mai fu nevoie sa se gandeasca la optiunea de a se intoarce. Sa mearga in directia zgomotului era deja un raspuns natural. Asa cum spera, dupa randul de blocuri, ceva mai vechi decat primele observate la intrarea in micul Derio, dar construite tot intr-o arhitectura moderna, cu balcoane generoase, locuri de joaca si alei frumos pietruite in jur, gasi cateva baruri in fata carora, femei si barbati stateau la discutii in jurul unor mese pe care paharele de bere stateau aglomerate.

Tanarul isi facu curaj si se indrepta spre unul din localurile care parea mai animat si in fata caruia, pe langa barbatii si femeile iesiti sa fumeze se remarca un caine de talie mare, ce parea ca isi asteapta stapanul, cu privirea atintita spe usa localului. Pe holul de la intrare, zari un automat de tigari si un slot machine cu lumini multicolore. Deschise inca o usa. Clientii din interior, in majoritate barbati, stateau, cu cateva exceptii, in picioare, avand cate un pahar in mana si ochii atintiti spre televizorul usor demodat agatat in coltul indepartat al barului. Usor surprins, tanarul remarca ca nu era vorba de vreun meci de fotbal, ci de lupte cu tauri. In minte ii veneau cateva ganduri contradictorii. Fara a stii exact de ce, avea impresia ca luptele cu tauri fusesera interzise in Spania, dar isi dadu seama ca acesta era un subiect despre care avea informatii mai mult din scrierile lui Hemingway decat dintr-o sursa de informare anume. Ce il surprindea mai mult, nu era faptul ca aceste lucruri se intamplau si ca erau transmise in direct la televizor, ci entuziasmul si totodata seriozitatea cu care privitorii din bar comentau fiecare atac al taurului si reactia toreadorului imbracat in costum sarbatoresc.

Dupa cateva secunde, in care privi cand spre televizor, cand spre barbatii in varsta, ce priveau parca cel mai serios spectacolul, isi facu loc catre bar si ceru o portie de pintxos si un pahar din vinul casei. Trase farfuria primita spre el si lua o gura de vin privind si el curios spre ecran. Prima lupta se incheie si, dupa cateva reclame, transmisia fu reluata cu imagini in care doi comentatori, inzestrati cu casti pe cap, discutau intrerupti fiind doar de reluari ale fazelor interesante din lupta anterioara si de alte imagini in care se prezenta sosirea la arena a unui  toreador in jurul caruia oamenii se ingramadeau si il aclamau galagios.

Inainte sa inceapa o noua lupta, cand oamenii inca mai schimbau vorbe intre ei, tanarul apuca sa puna cateva intrebari barmanului despre unde si cum sunt organizate luptele. Acesta ii raspunse binevoitor intr-o engleza rudimentara. Pare incantat de faptul ca un strain este interesat de subiect si continua sa dea cateva detalii, fara a i se mai solicita vreo informatie suplimentara. Il indruma pe tanar sa vada programul transmisiilor live din zilele urmatoare, lipit pe unul din peretii barului. Tanarul se apropie curios de hartia A4 cu scris mic, pentru ca atmosfera i-a trezit interesul si ar fi vrut sa revina. In plus, vinul era bun. Langa programul coridelor prins cu pionieze in peretele vopsit visiniu, sta prizoniera, intr-o rama argintie, fotografia cu autograf a unui torero in costum rosu. Tanarul zaboveste cateva clipe cu ochii spre imagine, studiind concentrarea matadorului si venele pronuntate de pe spatele taurului ce alearga spre el. Cu fata intoarsa acum spre bar face cativa pasi pentru a-si relua locul langa paharul cu vin rubiniu, plin pe jumatate. Vede un zambet bland pe fata barmanului batran care, dupa ce tanarul se apropie de el ii zice, de data asta in spaniola si ceva mai tare, aratand totodata cu degetul:

Il vezi pe domnul acela de pe scaun?

Tanarul isi indrepta privirea spre una dintre putinele persoane asezate pe scaun, un batranel carunt, cu ambele maini sprijinite de un baston tocit, care avea parca creionat pe chip acelasi zambet cu subinteles al barmanului, semn ca, daca batranul nu vazuse interesul tanarului pentru fotografia din perete, auzise macar intrebarea amicului de la bar.

Tanarul nu stie daca sa spuna ceva, asa ca se multumeste sa raspunda la zambet cu un altul si asteapta continuarea barmanului.

E tatal lui Blanco! Cel din fotografie! Blanco a copilarit aici, in cartier la noi.

Tanarul ridica paharul in semn de salut catre batran, iar acesta ii raspunde cu un gest identic, avand insa in mana un pahar aproape gol.

Sa ii dam un pahar de vin tatalui lui Blanco, spuse atunci tanarul privind catre barman.

E idee foarte buna signor, de unde spuneati ca sunteti?

Din Romania.

 

Degusta „Toamna in rosu!”

Dupa o “Primavara in rose” si o “Vara in alb”, a venit momentul ca pasionatii de vin din Bucuresti sa deguste si o “Toamna in rosu”. In perioada 1 – 16 octombrie, Vinul.Ro demareaza aceasta campanie de promovare a vinurilor rosii in 11 restaurante din Capitala. Manifestarea are ca principale scopuri promovarea generica a consumului de vin, educarea consumatorilor, pozitionarea superioara a vinului in mintea clientilor si incurajarea stilului de viata asociat acestui produs. Proiectul implica inscrierea mai multor vinuri rosii, care vor fi listate, semnalizate si vandute in mod special pe perioada celor 16 zile ale evenimentului.

Pentru acest anotimp, producatorii si partenerii evenimentului au realizat o ampla selectie de vinuri rosii, astfel incât sa existe posibilitatea de a le degusta la sticla sau la pahar, la preturi speciale. Fiecare local partener va avea meniuri speciale cu vinurile inscrise, dar si un somelier „de garda” care va povesti clientilor despre cum se produce, consuma si asociaza vinul rosu.

La „Toamna in rosu” vor fi prezenti producatori de top si importatori precum Cramele Recas, Crama Oprisor, SERVE, Vinarte, Domeniile Urlati, Domeniile Samburesti, Murfatlar Romania, Heinrig Distribution si Alexandrion Group.

Instantaneu cu vin (VI)

Intinde mana spre geanta ce se apropie domol pe banda rulanta, aglomerata de alte bagaje ce isi cauta stapanul. Trage manerul telescopic si isi face loc prin multime lasand in urma doar suieratul fin lasat de rotile gentii. O prinde de mana pe tanara ce astepta langa el si isi pornesc pasii. Pe fundal se aude un anunt in italiana,  spus de o voce feminina, al carui mesaj il inteleg vag. Se indrepta spre usa ce se deschide ori de cate ori cineva se apropie de ea. Vad de partea cealalta a usii fete de oameni ce par sa caute din priviri ceva anume, insa niciuna din aceste fete nu le este cunoscuta.

Pe langa ei trec oameni in graba. Ici colo cate un om in uniforma, cu cate o cascheta,  anacronica parca, si cu insemnele deasupra cozorocului generos dimensionate, privesc sever prin multime.

Ajung in dreptul usii care se casca iar spre fetele curioase ce par sa priveasca toate pe cineva ce vine din urma lor. In plan secund cineva ridica o mana si le zambeste amical. Se inteleg din priviri asupra directiei in care trebuie sa o ia toti trei. Trec de zona aglomerata, isi dau mainile si se strang barbateste in brate.

Hai pe aici si da-mi mie bagajul, spuse barbatul in geaca de blug aratand spre unul din coridoarele lungi ale aeroportului.

Merg minute bune pana la sectorul unde ii astepta o masina de culoare inchisa, fara a schimba foarte multe vorbe. Masina goneste pret de aproape o ora pe un drum serpuit.

Ajung in fata unui bufet, tanarul se opreste si arunca o privire curioasa de jur imprejur vrand sa studieze parca locurile. Usa bufetului se deschide cu un sunet de clopotel si in usa apare chipul emotionat al unei femei.

Se strang in brate dupa care isi retrag oarecum capul pentru a se studia parca unul pe celalat.

Ai mai crescut parca, spuse femeia. Si parca ai si doua-trei fire albe.

Isi trece mana prin parul tuns scurt al tanarului. O imbratiseaza apoi la fel de emotionata si pe tanara care pana acum se uita tacuta catre ei.

Te asteptam aici? Intreaba barbatul in geaca de blug, in timp ce isi aprinde o tigara.

Da, tocmai ce terminasem, vin imediat.

Se urca cu totii in masina de culoare inchisa ce isi croieste acum drumul pe o sosea ingusta flancata de pini.

Nu merg mult si in zare se iveste un orasel rupt parca din alta lume sau, mai degraba, din filmele lui Fellini.

Masina merge incet pe aleile inguste, pavate cu piatra si opreste in fata unui imobil cu obloane verzi. Coboara cu totii, iau bagajele si urca scarile pana la primul etaj. Deschid usa de lemn masiv cu yala complicata si ajung intr-o camera ce se lumineaza imediat ce obloanele sunt si ele deschise.

Va e foame banuiesc, spuse femeia in timp ce isi leaga deja un sort in jurul braului. Sa stii ca te-am ascultat si am facut asa cum mi-ai zis: doar mancare italiana. N-ar trebui sa dureze foarte mult. Va e sete?

Un pahar de apa … da, spuse tanarul.

Doua, il dubleaza tanara.

Imediat, spuse femeia strigand din bucatarie.

Auzi? Vine omu’ din Romania pana aici si tu le dai apa? Spuse barbatul ce tocmai isi agata geaca de blug in cuier.

Se indrepta si el spre bucatarie de unde se intoarce cu patru pahare si o sticla de Chianti.

Ia spuneti, ce mai e pe acasa? Mama ce face?

1 Mai cu bloggeri si vin (la Stirbey)

Tot poporul a stat saptamana asta cu ochii pe meteo cu speranta ca micii de 1 Mai nu o sa aiba parte de umbra si picaturi de ploaie. La fel am facut si noi, nu ca am fi mari amatori de mici, dar am fost invitati in aceasta zi de sarbatoare de catre Raluca Bauer sa vizitam crama de la Dragasani, unde Oliver Bauer mestereste Novacul, Cramposia si cate si mai cate.

Cum vremea a tinut cu noi, am avut parte de o zi cu soare si, la umbra cramei, alaturi de un pahar de vin l-am ascutat pe domnul Baron Jacob Kripp, ne-am reintalnit cu ceilalti colegi de blogosfera (de data asta am sa-l amintesc doar pe Nicusor Cazan pe care l-am intalnit prima data intr-un asfel de cadru), cu baietii de la Vinul.Ro si alti prieteni ai cramei.

Intalnirile de 1 Mai de la Dragasani au devenit deja o traditie, pentru mine insa a fost prima ocazie, sper sa nu fie si ultima, cand am vizitat crama de pe malul Oltului, pe care va trebui sa-l vedeti cu ochii vostrii ca sa va bucurati cu adevarat de peisaj.

Despre vinuri n-am sa va spun prea multe, cel mai corect ar fi sa le intrebati pe copiloatele mele, pentru ca eu am fost sofer de data asta. Am sa va spun totusi ca, pe langa intreaga gama de vinuri a casei am mai ratat si o verticala de Vitus Vetus orizontala de vinuri din 2005. N-am plecat insa cu mana goala, asa ca vom dezvolta subiectul pe viitor probabil.

Instantaneu cu vin (V)

Cu cateva zile inainte de Paste, primavara dadea primele semne de curaj. De afara se auzeau tipete de copii ce se intorceau sau se duceau la scoala.
Mama il asteapta, il urmareste cum isi leaga sireturile (in felul lui) cu un usor aer dezaprobator si apoi ies impreuna pe usa. Incepe un scurt dialog in care ii explica ca vor merge intr-un loc anume, despre care el nu stie prea multe si ca cineva ii va da o lingura de dulceata.

Sa fii cuminte, da? Te inchini cu mana dreapta, primesti o lingura de dulceata si ne intoarcem acasa.
Da, raspunse el scolareste, cu gandul deja la felul de dulceata ce avea sa-l primeasca.

Pasii mamei lovesc grabiti trotuarul gri. El, tanand-o de mana la un pas in urma, merge putin aplecat pe spate de parca s-ar impotrivi directiei in care merg.

Trec pe langa locuri si cladiri care ii sunt deja cunoscute, o unitate militara la poarta careia vede de fiecare data cate un soldat patruland cu o arma pe umar (el scoate mana din buzunar cu doua degete lipite precum teava unui pistol si trage in directia soldatului, soldatul ii zambeste), Sala Polivalenta cu cercurile olimpice mari desenate pe ea, care il trimit cu gandul la timbrele cu teme olimpice din clasor si tot asa.

Ajung in fata unei biserici. In ciuda perioadei neprietenoase cu astfel de practici, o coada destul de lunga de parinti si copii se intinde pana in afara ei.

Mama il intreaba daca il dor picioarele sau daca mai poate merge putin,
El clatina din cap in semn ca da, asa ca isi continua drumul pret de 10 minute. Ajung in dreptul altei biserici. Aici e aproape pustiu. Intra in biserica, unde doi-trei copii asteapta si ei dulceata.

El se uita fascinat catre imaginile de pe pereti, trece de scenele cu judecata de apoi si se uita apoi la figurile ce par a fi acolo de cand lumea. De pe cupola bisericii il priveste un Iisus calm. El continua sa se uite in sus nefiind atent la ultimele cuvinte ale mamei.

Aprinde o lumanare si o tine in mana stanga pentru a se putea inchina cu dreapta asa cum a fost instruit. Nu trece prea mult si ajunge in dreptul Parintelui imbracat in haine lucitoare.

Acesta il intreaba cum il cheama. Baiatul raspunse cu voce scazuta. Primeste lingura de dulceata care, asemenea apei de la nunta din Cana Galileii se transformase in vin si inghiti.

Iesi din biserica in lumina soarelui primavaratic putin derutat.

Mama, dulceata asta avea un gust ciudat.

Mama ii zambeste, ii incheie primul nasture de la haina si il lua iar de mana inainte de a porni la drum.