Category Archives: Locuri si Oameni

Despre vinuri vrancene, cu bloggeri vranceni

De obicei, vizitele mele la diversi producatori de vin au fost facute in grupuri in care majoritatea persoanelor fac parte din presa sau din zona de online dedicata acestei nise. In weekend, am facut  o vizita in cu totul alta companie. Este vorba de o parte a membrilor Blogosferei Vrancene. Vizita a avut loc, cum poate va asteptati, la cateva puncte de lucru a celui mai mare producator de vinuri din zona: Vincon Vrancea. Nu doar pentru colegii mei din acest grup, aceasta vizita a reprezentat o premiera, ci si pentru mine. O data pentru ca, pe langa vinuri, am vizitat si Crama Paradis, adica locul unde se odihnesc inainte sa iasa pe piata vinarsurile Jad sau Miorita, dar si pentru ca, in vizitele mele de pana acum, nu reusisem sa ajung la niciunul din producatorii din judetul in care m-am nascut.

Pentru ca v-am pomenit deja de Crama Paradis, poate cea mai mare rezerva de distilate din Sud-Estul Europei, trebuie sa va spun ca acesta a fost doar punctul de plecare al vizitei noastre. Inainte sa trec in revista celelalte obiective, am sa remarc mai intai calitatile vinarsului Jad (35 de ani), o licoare ce impresioneaza prin complexitate si prin eleganta aromelor, pe care evit totusi sa o punctez, tocmai pentru ca pana acum am facut acest lucru exclusiv pentru vinuri.

Vizita a continuat cu un popas la Beciul Domnesc, un obiectiv din patrimoniul UNESCO, construit pe vremea domniei lui Stefan cel Mare, care merita vizitat fie ca esti sau nu amator de vinuri, si s-a incheiat cu o parcurgere a celor mai reprezentative game, la una din sectiile Vincon din Odobesti.

Despre vizita in sine, au scris deja o parte din participanti asa ca, va invit sa intrati la unul din urmatoarele link-uri sa cititi si alte impresii: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 ,9 ,10 (ordinea fiind una intamplatoare). Eu am sa fac in continuare ce stiu eu mai bine, nu inainte insa sa va prezint cateva imagini facute de fotograful Adrian Fluture.

Am degustat:

Beciul Domnesc Sarba 2012: Nas initial sulfuros, se deschide in nuante simple de migdala si trandafir; gustul usor amarui, scoate in evidenta pe final discrete trimiteri florale. (74 puncte)

Ambrosio Muscat Ottonel 2012:  Ca orice Muscat isi face simtita prezenta imediat prin parfumul sau intens; culoarea are ceva nuante verzui; gustul alatura nuantelor florale, parfum de gutui. (80-81 puncte)

Rose Verite 2012: este un rose obtinut din Cabernet Sauvignon de culoarea somonului; debutul este usor floral; parcursul e unul prietenos si adaposteste in el nuante proaspete de fragi si mar (bot de iepure). (81 puncte)

Ambrosio Feteasca Neagra 2008: Feteasca din gama Ambrosio a evoluat pozitiv si usor surprinzator de la ultima mea intalnire cu ea; da semne de o tipicitate buna, fiind inzestrata cu arome evidente de pruna si dulceata de cirese, dar si cu o structura moale, blanda; finalul este mediu spre lung. (83-84 puncte)

Casa Vrancea 1949 Cabernet Sauvignon 2004:  Culoare nu foarte intensa; are un evident buchet de sticla; parfumul sau evolueaza in nuante de ciocolata amaruie; gura este directa si lipsita de complexitate. (77 puncte)

Beciul Domnesc Special Reserve Busioaca de Bohotin 2012: (inca neetichetat) Emana parfum de dulceata de trandafir; gustul este generos si aduce aminte de aromele de mango si piersica; alcoolul e bine integrat si se ascunde in spatele aromelor intense; final lung. (82 puncte)

Tamaioasa Romaneasca 1989 Pietroasele, Vinoteca: Culoare aurie, intensa, menisc pronuntat; nas complex, initial dominat de izuri de mango si dulceata de gutui, evolueaza apoi in nuante de tei, miere si ceara de albine; continutul de zahar e generos, dar perfect integrat; are un postgust cu iz discret de ananas; un vin cu o tipicitate de remarcat. (86 puncte)

Colonistii din Catan: extensia Navigatorii

Dupa ce am facut introducerea, vorbindu-va putin despre jocul de baza a venit momentul sa aprofundam putin subiectul si sa discutam despre una din variantele extinse ale jocului Colonistii din Catan, respectiv Navigatorii.

navigatorii_box

Scurta descriere a extensiei

Navigatorii este prima din cele doua extensii pe care le am eu deocamdata (nu punem la socoteala extensiile numerice) si cu care am inceput sa largesc putin universul numit Catan. Sa treci de la jocul de baza la cel cu naviatori e oarecum natural, modificarile fata de jocul de baza fiind mai degraba de nuanta decat de reguli si desfasurare.

Practic, noutatea principala a acestei extensii este data de aparitia zonelor de apa ce vor urma sa separe teritoriile aducatoare de resurse, transformand de multe ori Catanul intr-o harta plina de insule. Am spus de cele mai multe, ori pentru ca o alta noutate este data de faptul ca, spre deosebire de jocul clasic, acesta vine cu o serie de scenarii diferite de aranjare a hartii, fiecare cu particularitatile lui si cu punctaje diferite necesare pentru castigarea jocului. Cum poate va asteptati, jucatorii vor avea de aceasta data ocazia sa-si demonstreze priceperea nu doar prin constructia de orase, asezari si drumuri, ci si de barci, care joaca de fapt rolul drumurilor, dar vor fi folosite pentru hexagoanele cu apa.

Navigatorii_boardPlusuri, minusuri, pareri personale

Avantajul principal al extensiei Navigatorii din Catan este acela ca este foarte usor de invatat si de acomodat cu el odata ce ai deprins tainele jocului clasic. Tot acesta este si principalul minus, in opinia mea, adica faptul ca nu vine cu prea multe noutati. In plus, scenariile dupa care se recomanda amplasarea hexagoanelor pe harta, desi diverse, pot crea initial senzatia de limitare a posibilitatilor de joc.

Colonistii din Catan – scurta prezentare a jocului de baza

Un fel de justificare

Nu am de gand sa iau painea de la gura bloggerilor care au gasit prin pasiunea lor pentru boardgame-uri nisa in lumea internetului. Exemplele de acest gen sunt destule si le citesc si eu cu interes. BoardGames Blog sau Boardgamers sunt doar doua dintre ele. Trebuie sa va povestesc insa, ca de aproape un an, multe din vinurile incercate la noi in casa si-au gasit perechea potrivita cu o partida de Catan, sau … de fapt e aici e o intreaga discutie, pe care o voi detalia in cateva episoade, pe care vi le recomand macar ca lectura de weekend, daca nu le gasiti totusi locul printre atatea vinuri.

Un strop despre inceputuri

Inceputurile pasiunii mele pentru jocurile de acest gen, isi au probabil radacinile in vremurile copilariei cand pierdeam vremea, ca multi alti prichinde,i jocurile la care puteam visa si la care aveam acces pe atunci. Am inceput cred, cu Dacii si Romanii (sabiile primilor se rupeau al naibii de repede) si am continuat cu Mondial, Enigma sau Turism, pe spatele caruia cu rabdare de artist, frate-miu mi-a desenat prima replica Monopoly (chiar mai interesanta ca originalul daca ma intrebati pe mine). Fara a fi un boardgame autentic, nu vreau sa revin in prezent fara a aminti fotbalul cu nasturi, la care cred si acum ca as fi putut ajunge un mic campion, caci ajunsesem sa joc doar pentru spectacol si sa lovesc mingea (in realitate un alt nasture foarte mic, probabil de la maneca vreunei camasi) intr-un mod ce l-ar fi facut invidios chiar si pe Messi (sau nu). Imi amintesc ca ajunsesem sa cumpar nasturi in forme si culori potrivite special pentru a-i convoca la vreun meci, caci jetoanele clasice nu ne mai erau de mult suficiente. Cum puteai oare avea un campionat mondial sau un sezon de Ligue 1 doar cu jetoanele clasice, fie ele chiar si adunate de la mai multe jocuri? Imi mai amintesc ca o mica parte din romantismul acestui joc s-a stins cand, in cadrul unui cuplaj (atentie, nu cupaj!) am reusit sa ies campion batandu-i pe cei doi frati ai mei mai mari, de la care am invatat tainele acestui sport (gol inscris in finala, pe final de meci de Enzo Scifo, un nasture roscat, lucios si usor bombat din echipa Belgiei).

Inapoi in zilele noastre

Sa revenim totusi in prezent. Mi-am propus sa incep ciclul scrierilor despre jocuri scriindu-va despre unul devenit deja clasic: Colonistii din Catan.

Despre actiunea joculuicatanbox

Jocul, aparut in anul 1995, se bucura si acum de o popularitate extraordinara, existand campionate dedicate atat pe plan international cat si la noi in tara. Actiunea jocului este una simpla. Jucatorii au la dispozitie cate o natie (jocul nu specifica si nu foloseste neaparat acest termen, dar mie mi se pare o analogie ok, daca incercati sa comparati harta Catanului cu scenariile jocurilor video de genul Age of Empires sau Empire Earth), pe care incearca sa o dezvolte suficient de mult incat sa castige cu ea jocul, prin constructia de asezari, orase si drumuri. Pentru a putea face toate aceste lucruri jucatorii vor avea nevoie de resure, ce vor fi castigate ca urmare a hazardului dat de zaurir si de pozitionarea initiala a asezarilor proprii.

Jocul in sine, e unul pasnic. Jucatorii nu se vor ataca propriu-zi,s ci se vor incomoda mai degraba, prin constructia de noi drumuri si asezari pe pozitiile aducatoare de resurse, ravnite de ceilalti concurenti, sau prin izgonirea bandei de talhari (hoti) pe una din pozitiile cu resurse adverse, lucru ce suspenda profitul zonei repective pana la inlaturarea acestora. Castigarea jocului se face prin acumularea de 10 puncte (in jocul in format clasic), lucru ce se poate intampla prin constructia de noi asezari (1 punct/asezare), dezvoltarea acestora in orase (2 puncte/oras), cumpararea de carti de dezvoltare, care de multe ori aduc beneficii diverse si alte ori direct puncte, sau prin atingerea unor obiective anume (crearea celei mai mari armate, utila pentru izgonirea hotilor, sau construirea celui mai lung drum).

catan_tabla

Plusuri, minusuri, pareri personale

Dupa parerea mea, Colonistii din Catan reprezinta o alebere buna fie daca sunteti incepatori fie daca aveti ceva experienta cu alte jocuri asemanatoare. Regulile sunt relativ simple, dar fara a pierde in vreun fel din intensitatea jocului. Punctul forte al jocului este, dupa parerea mea, faptul ca harta este mereu alta, lucru ce da fiecarui joc un scenariu personal. Astfel ca, daca intr-un joc batalia se va da cu precadere pe o resursa anume, in altul e posibil ca aceiasi resursa sa nu mai fie la fel de interesanta in desfasurarea partidei. Dependenta lingvistica este minima, jocul putat fi cumparat in limba romana (chiar mai usor de gasit decat cele in engleza). Un alt plus, il vad in faptul ca exista deja pe piata cateva extensii ce aduc jocului de baza scenarii si provocari noi. Despre o parte din ele (eu am in acest moment doar 2) vom vorbi in episoadele urmatoare.

Ca aspect negativ, as zice ca, desi grafica este buna (jocul a suferit relativ recent o restilizare grafica destul de buna) cartile de joc sunt de o calitatea relativ mai slaba decat la alte jocuri (ma refer aici strict la jocul in limba romana) lucru ce poate duce dupa o utilizare intensa la deteriorizarea acestora. Fara a fi neaparat un aspect negativ, trebuie sa stiti ca jocul de baza permite jucarea partidelor intr-un numar de 3-4 jucatori, pentru a mari numarul acestora pana la 5-6 este necesara cate o extensie numerica speciala, atat pentru jocul de baza cat si pentru fiecare extensie de scenariu (Orase si Cavaleri, Navigatorii, etc).

Mai multe detalii despre joc puteti gasi pe pagina oficiala. El poate fi achizitionat atat in lanturile de hypermarketuri, cat si prin intermediul magazinelor specializate de genul Red Goblin sau Taraba de jocuri.

Zbor deasupra unui cuib de … lilieci

Tot saptamana trecuta (pentru ca v-am vorbit deja despre alte doua evenimente la care am participat in aceiasi perioada), am dat curs invitatiei Ioanei Micu si am vizitat noua crama construita la Batos, in judetul Mures, de catre grupul austriac AMB Holding si unde iau nastere vinurile Liliac.

Despre acest producator si vinurile sale, v-am vorbit deja cate putin aici. Profit acum de aceasta ocazie si va amintesc ca, remarcatul meu de atunci a fost Sauvignon-ul Blanc, vin care intre-timp a fost medaliat cu aur la IWCB, unde a obtinut al doilea punctaj la categoria sa.

Vestile bune nu se opresc aici pentru ca, odata cu vizita facuta in inima Transilvaniei si cu incercarea altor catorva vinuri produse sub brand-ul Liliac, sunt gata sa recomand cel putin inca 3 vinuri din portofoliul noului producator. Pana sa va vorbesc insa despre acestea, e cazul sa va povestesc cate ceva despre ce alte lucruri am mai descoperit cu ocazia acestei mici excursii.

Ei bine, atunci cand l-am cunoscut prima data pe vinificatorul cramei, domnul Willi Opitz, l-am auzit vorbind despre locurile unde se gasesc viile Liliac ca despre o gura de Rai. Am fost tentat sa cred ca asemanarea a fost facuta pentru simplul fapt ca drumul cu autocarul pana acolo te (cam) omoara. M-am bucurat insa sa aflu ca nu aceasta a fost motivatia din spatele cuvintelor frumoase ale domnului Opitz si sa descopar ca locurile de aici sunt cu adevarat frumoase.

Odata ajunsi la Batos, la poarta tinerei crame, am refacut in sens invers drumul facut de struguri de la vie la vin, adica am pornit de la locul unde este imbuteliat vinul si unde mustul trece prin toate fazele de vinificatie, am facut o pauza la cele doua locuinte sociale (un fel de corturi unde strugurii vor fi lasati sa se stafideasca in voie pentru a putea da nastre vinului Nectar pe care l-am reintalnit cu aceasta ocazie), si ne-am continuat drumul printre vii mai tinere sau mai in floarea varstei, facand pauze periodice insetati sa imortalizam peisajele din jur cu aparatele noastre foto. Rasplata pentru drumul facut la pas ne-a asteptat la final, adica in locatia mica dar cocheta din varful dealului, unde am degustat vinurile, caci pentru ele ne-am rapit o zi sa mergem pana in inima Ardealului, nu?

Pentru ca producatorul pune pret pe feed-back-ul nostru, m-am intors fara fisa pe care imi notasem impresiile despre vinuri, dar am sa mentionez totusi mai jos lista celor 3 remarcate despre care va aminteam la inceputul discutiei noastre: 1) un cupaj de Chardonnay si Pinot Gris 2011, usor vanilat si bine rotunjit la margini, 2) – un cupaj de Feteasca Neagra si Merlot 2011, care dupa spusele producatorilor, nu a atins lemnul, desi eu unul, spre rusinea mea (?) as putea sa jur ca nu e asa (poate ca noaptea, pe furis, cupajul nostru s-a furisat si s-a scaldat in voie in butoaie de stejar transilvanean fara stirea lor 😉 ) si 3) un Merlot 2011 Private Selection cu izuri ciocolatii ce te trimit cu gandul mai mult la Chile decat la Transilvania, dar bun fara dubii.

Mai multe nu va mai spun. Va las sa admirati insa imaginile de mai jos.

De ce vinul nu e ca berea. Si invers (Guest Post)

Amicul Chinezu imi promisese de ceva vreme o scriere despre cum se vede vinul prin ochii lui de chinez, dar si berea ca de, el e capul rautatilor pe Blog de Bere. Textul a sosit si il veti putea citi mai jos. Eu, in semn de recunostinta, o sa pregatesc in zilele ce urmeaza un text despre un vin din … China.

Sunt mare, mare fan de bere. Asa cum Alin e mare, mare fan de vin. Caci fiecare gasim in licoarea noastra acele frumuseti care ne fac sa o apreciem cum se cuvine si sa ne bucuram mai bine de viata. Caci daca ar fi sa zic doar intr-o sintagma ce inseamna berea pentru mine asta ar fi: bucurie de viata. 
Bun, dar ideea acestui text este sa vorbesc despre vin, nu despre bere. Si o sa fac acest lucru din perspectiva amatorului. Care bea vin doar din cand in cand si poate spune despre el doar ca e bun sau nu :)) Daca e sa aleg dintr-o masa de vinuri, clar il aleg pe cel rosu sec. Cu cat e mai sec, cu atat e mai bun pentru mine. In ceea ce priveste podgoriile, nu pot sa spun ca am una preferata. Stiu ca am inceput cu Recas in urma cu multi ani, apoi am trecut prin toate cate am gasit pe la noi (din curiozitate mai mult), iar mai nou, printr-un concurs de imprejurari, am mers mai mult pe Samburesti. Dar tin mine si acum gustul cuveeului Alexandru de la SERVE, care m-a incantat teribil. 

Mi-e greu să fac aprecieri altele decat imi place sau nu cand vorbesc despre vin. De altfel cam la fel scriu si despre bere, de fiecare data cand gust cate o bere noua. Scriu din perspectiva celui care aprecieaza berea si nu din perspectiva specialistului. Cred ca ajuta mai mult la popularizarea notiunii de bere. Pentru ca vorbesti omeneste unor oameni care sunt amatori si care ar putea intelege mai mult. Caci atunci cand alegi sa vorbesti doar specialistilor, acolo ramane, intre specialisti 🙂