Le Cabernet Sauvignon 2011 – Les Insouciants

Acest Cabernet rubiniu din 2011 arunca din pahar sageti ce amintesc de rodie si de hibiscus.

Corpolenta lui este medie, iar aromele descoperite in gust sunt dominant vegetale. Taninurile se incapataneaza sa ne reaminteasca ca avem in fata un vin inca tanar, iar finalul aduce cu el izuri piperate. (81 puncte)

cs_cdb

Mythique 2010 (Rosu) – AOC Languedoc

Ca sa nu zica Miticii ca n-au si ei vinul lor, un producator francez din Languedoc s-a gandit sa rezolve aceasta problema.

Cred ca v-ati dat seama deja ca glumeam, nu?

In fine, vinul Mythique este un cupaj de Syrah, Grenache si Carignan care pe langa eticheta simpatica vine cu o roba rosu intens si un nas carnos, presarat pe ici colo cu stropi de grepf rosu.

In gura taninii sunt fermi, ba chiar usor asprii, iar aciditatea e una ridicata. Aromele, medii ca intensitate, amintesc de fructe negre si putin condiment. Doar finalul aduce ceva ierbos cu el. (81 puncte)

La 50/50 – Anne Gros & Jean-Paul Tollot 2009

Eticheta lui La 50/50 este o pata de culoare in peisajul vinurilor frantuzesti, cunoscute mai degraba pentru conservatorismul lor decat in coloristica deosebita.

Vinul are insa o poveste si mai interesanta, asa ca nu mai zabovim prea mult asupra etichetei. Ati putea crede ca numele vinului se trage de la faptul ca provine din 2 soiuri, dar nu e asa. El vine de la faptul ca, in spatele lui au stat doi oenologi cunoscuti, ce au facut o excapada in Languedoc, ei consacrandu-se pana acum pentru vinurile produse in Burgundia, dand astfel nastere acestui vin care imprumuta puterea specifica vinurilor din sud cu mineralitatea celor de mai la nord.

Vinul este etichetat ca Vin de Table, dar credeti-ma pe cuvant ca acest cupaj de Carignan, Cinsault si Grenache spune mai multe povesti decat te-ai astepta la orice alt vin clasificat astfel. Cum in cazul vinurilor de masa legislatia nu permite mentionarea pe eticheta a anului, producatorii au recurs la un truc si au specificat anul 2009 in dreptul numarului lotului.

Intreptandu-ne acum atentia asupra vinului, trebuie sa stiti ca nu a avut contact cu stejarul, lasand astfel cele trei soiuri sa se exprime in voie. Nasul tresare, vibrand sub presiunea aromelor crude de cireasa, piper si pruna. Gura e surprinsa mai intai de textura bogata lasandu-se apoi dusa in voie de povesti cu iz de macese si rodie sustinute de impresia minerala ce se impune spre final. (85 puncte)

La Vie en Rouge (Degustare de grup)

In ciuda faptului ca Franta este general perceputa drept tara numarul 1 in ale vinului si a faptului ca aici se gasesc numeroase zone viticole, cu o bogata traditie, nu de putine ori, lumea tinde sa se limiteze atunci cand se gandeste la vinurile frantuzesti doar la cele din zona Bordeaux. O greseala impardonabila ar spune pasionatii de vinuri din hexagon.

Am incercat asadar la ultima noastra intalnire sa reparam cate putin din aceasta grosolanie, pentru ca si in cazul nostru s-a intamplat ca de cele mai multe ori cand alegeam drept tema vinurile frantuzesti sa avem pe masa in majoritatea cazurilor vinuri bordoleze.

In ciuda faptului ca in lista noastra s-a strecurat si un vin din Bordeaux (a carui prezenta nu a regretat-o oricum nimeni dupa cum veti vedea mai jos) am reusit prin lista de vinuri alcatuita de noi aseara sa acoperim o parte din zonele nedreptatite pana acum.

Despre ce zone e vorba? Veti vedea in cele ce urmeaza.


Bourgogne Hautes-Cotes de Nuits 2007 (alc. 12.5%): Diafan si sarac ca intensitate coloristica (chestie destul de des intalnita dealfel la un Pinot Noir), dezvaluie in nas un usor iz mentolat, cu striatii vegetale si pamantoase, dar care se dezvolta spre pruna afumata odata cu trecerea timpului; gura nu se ridica insa la asteptarile pe care nasul ti le-ar putea da; este destul de apos, desi prinde ceva tonalitati vegetale si minerale se incheie usor acrisor. (74/100 puncte)

Chateau MasNeuf Compostelle – Costieres de Nimes 2005 (alc. 14%, Valee du Rhone): Culoare sangerie intensa; carnos inca din nas, arunca parfum de zahar ars si multa cireasa; corpolent si cu tanini domoli, imprasitie in gura arome de scortisoara si rodie insotite de fine note picante; un vin inca tanar, poate inca neasezat. (81/100 puncte)

Mas Belles Eaux – Les Coteaux Languedoc 2005 (alc. 14.5%): Stralucitor, debuteaza cu un nas calm, initial fructos (zmeura), este imbogatit de note de cacao si un iz usor iute; In gura atacul este nervos si vireaza spre piper si menta verde; taninurile proeminente danseaza rapid; se deschide in final intr-un evantai de arome (mure, vanilie si patlagina). (88/100 puncte)

Chateau d’Aiguilhe 2004 (Cotes de Castillon, alc. 13.5%): Rubiniu intens; nas bordolez, clasic si riguros; debutul este fructos (coacaze si capsuna), dar se imbogateste cu izuri vegetale (pastarnac si brusture); gura bogata prinde rotinjumi de piele, ciocolata si anason; bine echilibrat, se pierde intr-un postgust destul de lung si imbietor. (93/100 puncte)

Les Dentelles du Chateau – Gigondas 2007 (alc. 14.5%): Culoare rubinie; nasul este sangvinic si aduce cu mirosul de carne cruda si cerneala (in plan secundar); in gura este plin si gustos; are rabufniri de fructe rosii, atat de padure (fragi), cat si citrice (grapefruit rosu, chestie ceva mai rar intalnita la un vin rosu) si vanilie; final dulceag, caramelizat. (85/100 puncte)

Degustare de grup – tema libera II (vin rosu)

Tema

Daca Picasso a avut o perioada albastra si una roz, de ce n-am fi putut si noi avea o degustare … rosie? Cum avusesem deja o intalnire similara , tot la Ginger evident, dedicata vinului alb, era normal sa organizam una avand ca tema vinul rosu.

Ideea generala a fost sa incercam totusi sa evitam soiurile pe care le-am incercat deja sau carora le-am putea dedica in viitor o intalnire aparte. Astfel, cele mai inspirate optiuni ar fi fost, in mod evident, fie alegerea unui cupaj, fie a unui soi ceva mai exotic, din care am fi gasitceva mai greu suficiente vinuri pe care sa le includem in vreo degustare.

Cu o singura exceptie, am reusit sa dam curs acestui plan si, pot spune ca am reusit sa adunam o serie de vinuri cat se poate de interesanta, in care au predominat vinurile frantuzesti si din care au mai facut parte un vin toscan si unul chilian.

Vinul

Iata lista completa a vinurilor si impresiile pe care mi le-am facut eu:

Campomaccione – Morellino di Scansano – 2007 (prod. Rocca delle Macie, Castellina in Chianti – Italia): Vin de un rubiniu intens, nas fin de fructe de padure; tanini netezi; baricul este destul de evident la fel ca si aciditatea; final destul de lung cu un usor iz de piele si condimente.

Belleruche – 2007 (prod. M. Chapoutier, Cotes-du-Rhones – Franta): Culoare stralucitoare; nas complex ce se dezvolta in trepte; gust de piper negru si cirese coapte, tanini usori; finalul exceleaza in nuante baricate cu tente complexe de fructe negre.

Caladiz – Mas Bruguiere – 2005 (prod. Isabelle Guilhelm & Xavier Bruguiere, Coteaux-du-Languedoc – Franta): Culoare grena, nas destul de timid; aciditate ridicata; finalul scurt dezvaluie ceva arome de fructe de padure; alcoolul desi nu foarte ridicat se simte destul de tare nefiind ajutat de suficienta aroma.

Paralelle 45 – 2006 (prod. Paul Jaboulet Aine, Cotes-du-Rhones – Franta): Culoare foarte placuta de un rubiniu stralucitor; Nasul este fructos si da usoare senzatii dulci; olfactiv vinul mai dezvolta nuante de condimente si piele; gustul este plin si destul de acid; postgustul este bogat cu usor iz de ciocolata amaruie si afumatura.

Los Challos – Cabernet Sauvignon – 2006 (Chile): Culoare aprinsa, nas condimentat, imbogatit cu note de ardei si agrise; gustul combina nuantele condimentate cu cele de cafea; destul de amarui pe final.

Chateau du Breuil – Cru Bourgeois – 2006 (Haut Medoc, Franta): Combinatie Merlot, Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc si Petit Verdot are o culoare intensa si dezvaluie arome de prune si violete; gust cald si placut, dar nu foarte intens; taninii se simt bine pe final.

Chateau Les Jamnets – 2001 (prod. Claudes Tausin, Graves – Franta): Culoare rubinie inchisa; nuante de cacao si afumatura; gustul dezvaluie arome condimentate si pamantii; finalul invaluie cu note afumate; dupa carafare gustul s-a mai deschis, iar nuantele afumate sunt usor inlocuite de note de magiun.


Nota: Publicat deasemenea si aici.