Category Archives: Italia

Pinocchio – Nero d’Avola 2006 (Dievole)

Stim cu totii zicala In Vino Veritas, cum stim si aventurile celebrului personaj Pinocchio, caruia ii crestea nasul atunci cand spunea cate o minciuna. In aceste conditii, cele doua notiuni (adevarul din vin si celebra papusa de lemn) par oarecum in antiteza.

Antiteza ori ba, vinul despre care va vorbesc azi mi s-a parut mai degraba o metafora si un exercitiu de marketing indraznet si interesant deopotriva. Dar sa lasam aceste amanunte in seama celor mai priceputi ca noi in ale brandigului de vin si sa purcedem in povestirea vinului.

Desi din cu totul alt soi decat Passopisciarro, inca proaspat in amintire, cel putin in nas n-am putut sa nu sesizez o oarecare asemanare. Chiar si gustul aduce putin cu cel al vinului amintit in postarea precedenta, pesemne ca Sicilia si-a pus amprenta pe ambele vinuri intr-o maniera foarte personala.

Asadar, nasul debuteaza frumos si te invaluie cu note tonice de zmeura si cireasa. Gustul este foarte intens, taninii sunt bine integrati, abia sesizabili ceea ce il face usor si agreabil. Aroma de fructe rosii se mentine pana la final, dar este ajutata si de un usor iz condimentat. In plus, spre final, mai poti simti o nunta ce aduce cu macesele. Postgust suficient de lung si placut.

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Sicilia & Puglia (Degustare de grup)

Asa cum va povesteam cu ocaziile anterioare, ne propusesem impreuna cu Radu, Mihnea, Dana si Ionut sa facem o incursiune prin vinurile italiene. Si cum am inceput, oarecum normal, cu Toscana, acum a venit randul suratelor mai din sud (din varful cizmei, daca vreti), adica Puglia si Sicilia.

Ceea ce m-a bucurat pe mine cel mai mult, a fost faptul ca am reusit sa ne umplem paharele cu soiuri specifice zonelor respective. Asa cum veti vedea in randurile de mai jos, lista a fost formata din patru vinuri rosii si unul alb, despre care eu v-am vorbit nu cu foarte multa vreme in urma si care, ma bucur ca mi-a lasat aceiasi impresie placuta ca la prima intalnire cu el.

Asadar vinurile…

Colomba Platino 2006 (alc. 12.5%, prod. Duca di Salaparuta, Sicilia): Un vin pe care daca l-as fi baut cu ochii inchisi as fi jurat ca e Chardonnay; ei bine, in realitate e un cupaj din doua soiuri nu foarte cunoscute Insolia (90%) si Grecanico (10%); nas floral cu terminatii untoase; gust bogat, plin de flori de camp si pepene galben; delicat si curajos deopotriva, iti umple cerul gurii cu o savoare aparte, personala, in ciuda asemanarii de care spuneam.

Ikone – Primitovo 2006 (alc. 14%, prod. Tundo – Monticava, Salento): Nas defectos; gust amar si neplacut (cauze bacteriene probabil); i-am dat o a doua sansa, insa desi cu evolutie usor diferita, cea de-a doua sticla avea acelasi iz neplacut.

Danzante – Primitivo della Puglia 2006 (alc. 13%, Puglia): La primul contact, iti arunca in nas un miros fructos, plin de mura coapta; in gura ii simti taninii fermi, dar placut rotunjiti; corpolenta medie; generos in arome (fructe de padure, marmelada si dulceata de nuci), se dezlipeste greu de cerul gurii; singurul repros pe care pot sa il aduc este faptul ca, retronazal, este destul de sarac ca intensitate.

Passopisciarro 2006 (alc. 14.5%, Castiglione di Sicilia): Facut din struguri Nerello Mascalese, vinul are o culoare suava, destul de deschisa, care te-ar putea induce in eroare la prima vedere; nasul este insa foarte intens si iti da de la primul semn de stire ca e treaba serioasa cu vinul asta; mirosul abunda in nuante de zmeura si visina, desi pe fundal poti simti un usor iz de acetona, datorat poate si gradului alcoolic destul de ridicat; gustul este plin si generos; foarte taninos, dar omogen si bine rotunjit, iti inunda simturile cu nuante fructoase (din nou zmeura) cu o inchidere ce aduce cu mirosul de piele si ceva vanilie; postgust amplu si lung; a fost pentru mine revelatia intalnirii de saptamana asta.

Demetra – Negro Amaro 2008 (alc. 13%, Tundo – Monticava, Salento): Culoare intensa, rubiniu-violacee; nas fructos (coacaze si mure); da senzatia de usoara dulceata; in gura se simte foarte taninos; corpolenta medie; gust necomplicat; posgust simplu.

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Colomba Platino 2006 – IGT Sicilia

Ultima intalnire de la Ginger mi-a redeschis apetitul pentru vinuri italiene si, cum in discutiile noastre de atunci, am adus vorba fugitiv si despre vinurile albe din aceasta tara, mi-am zis ca merita putin aprofundata aceasta tema si am pornit astfel la un scurt studiu individual.

Marturisesc ca n-am facut un scop anume din aceasta, dar norocul mi-a scos in cale un vin alb sicilian pur sange, pentru ca atat Insolia cat si Grecanico, soiurile ce intra in procente de 9/1, in acest cupaj sunt doua soiuri cu parfum sicilian.

Poate ca varsta, nu tocmai de neglijat pentru un vin alb, v-ar putea speria. Nu va temeti, vinul emana un parfum proaspat de flori si coaja de lamaie care va va face probabil, sa uitati pentru o clipa ca afara sta sa ninga si sa va inchipuiti pentru o secunda ca va aflati pe o colina de un verde crud si va treceti palma peste florile de camp. In gura lucrurile se complica si mai tare. Un amestec de pepene galben si miere iti inunda gura, toate astea astea fiind sustinute de o aciditate ridicata, care reuseste sa pastreze placut prospetimea acestui vin.

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Cu lupa pe Sangiovese – Degustare de grup

Cand ne-am hotarat ca urmatoarea intalnire sa o dedicam Italiei au aparut si problemele. De unde sa incepem? Sunt atatea lucruri de incercat! Sa facem o mica incursiune in diversitatea vinurilor italiene sau sa ne axam pe o zona sau un soi anume?

Pana la urma am optat pentru ultima varianta (desi putem considera la fel de corect ca a fost vorba si de o degustare de vinuri toscane), si cum poate va asteptati, alegerea a fost Sangiovese, cel mai raspandit soi din peninsula.

Degustarea a cuprins atat un Sangiovese pur-sange cat si vinuri celebre create din acest soi cum sunt Brunello si Rosso di Montalcino si, binenteles, Chianti.

Am sa va las acum in compania notitelor luate, cu rugamintea sa ignorati din imagine sticla de Enira Reserva care, a avut rolul doar de ne mai varia putin registrul pe final, ea neavand nici o legatura cu acest soi, dupa cum probabil stiti deja.

Rubizzo Chianti Colli Senesi 2007, 13% alc, prod. Rocca delle Macie: Culoarea tanara, vioaie; nas curat, cu tonuri de visina si fine trimiteri florale (petale de trandafir); gust fin, nesofisticat; taninii sunt moi, ce il fac prietenos si usor de baut; un vin cu valente gastronomice (mancaruri mediteraneene usoare); postgust mediu, fructat.

Pater Sangiovese 2007, IGT Toscana, 13% alc, prod. Frescobaldi: Culoare rosu aprins; nas puternic, cu indicii de piele si putina menta; gustul este bogat in tonuri fructoase (capsuna) ce il fac sa para chiar putin dulceag; tanini destul de pronuntati; postgust nu foarte lung, deschis.

Rosso di Montalcino Castello Tricerchi 2006, 13% alc, prod. Agricoltori del Geografico: Culoare rubinie intensa; nas cuminte, dar cu compozitie destul de complexa (vanilie si pruna confiata); gustul este simplu, necomplicat, nedefinit, aproape plat (sau, in orice caz, sub asteptarile pe care le aveai dupa contactul olfactiv); carenta de corpolenta; postgust scurt.

Banfi Chianti Classico Riserva 2005, 13% alc, prod. Castello Banfi: A fost dezamagirea serii; nasul, destul de deranjant la primul contact, pare sa isi revina dupa o agitare prelunga, dar nu suficient; nuantele timide de cirese nu au reusit sa il ridice la asteptarile mele.

Valiano Chianti Classico Riserva 2001, 13% alc, prod. Castelnuovo Berardenga: Culoare brumarie inchisa; nas fructos (mura si pruna coapta); gustul este imbogatit si de izuri condimentate si ceva ce aduce cu stafidele; pe final, aportul stejarului este destul de evident; tanini pronuntati; postgustul este usor piperat.

Brunello di Montalcino 2004, 13.5% alc, prod. Castello Banfi: Vinul are culoare stralucitoare, picioare pronuntate si, de departe, cel mai coplicat nas; pe langa fructuozitatea ridicata (fructe de padure negre), la complexitatea lui si aduce aportul si un usor iz de iasomie; gustul incanta prin tonuri catifelate de fructe (as spune ca aduce cu ciresele excesiv coapte si putin lychee) la care se adauga ceva caramel si vanilie (in special pe final); tanini vigurosi; postgust lung ce mie imi aduce a martipan.

Desi poate imi veti spune ca plaja de preturi si diversitatea vinurilor nu se preteaza foarte bine la alcatuirea unui clasament, va reamintesc, ca de fiecare data ca e vorba pur si simplu de gustul meu personal si dau drumul la calcule:

1. Brunello di Montalcino 2004 – Castello Banfi
2. Pater Frescobaldi 2007
3.
Valiano – Chianti Classico Riserva 2001
4. Rubizzo Chianti Colli Senesi 2007
5. Rosso di Montalcino – Castello Tricerchi 2006
6. Banfi Chianti Classico Riserva 2005

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Sete de necunoscut/Riserva 1999 Peschiera

Nu stiam nimic despre Peschiera. Abia acum am aflat ca este o localitate din apropierea lacului Garda din zona Veneto. Nici despre vin nu stiam nimic. Si nici acum nu stiu. Stiu doar ce gust are, nimic mai mult pentru ca pe sticla nu scria nimic mai mult decat ce puteti vedea in poza. Ne-am intalnit intamplator, prin bunavointa lui Gabi (un prieten din copilarie) si l-am degustat impreuna cu acesta si Ionel (celalat bun prieten al meu, tot din copilarie). In aceste conditii vinul a avut toate conditiile sa-mi ramana intiparit ca o amintire frumoasa.

Vinul pare putin imbatranit, dar deloc trecut. Da-i voie sa alerge doua ture de pahar si-ti va spune povestea lui cu iz romantic (probabil i-ar fi prins bine o carafare, dar din pacate n-a avut parte de ea, setea noastra fiind oricum prea mare). Vinul si-a petrecut probabil tineretea intr-un butoi de stejar, stau marturie tonurile vanilate din nas insotite de un usor iz mentolat. In contact cu papilele gustative vinul te face sa te gandesti la visina coapta (aceea aproape dulce) si smochine, iar postgustul lung se inchide placut cu acelasi iz de smochina si lemn dulce.

Nota: Publicat deasemenea si aici.