Category Archives: Italia

Barolo 2004 – Armando Piazzo

Culoarea grena nu foarte intensa si nasul imbietor, cu aluzii de fructe confiate, scortisoara si ceva piper, pregatesc terenul pentru gustul intens vanilat si destul de complex ce iti spune povesti despre cirese puse cercei la ureche.

Taninii se tin bine pe picioare, si sustin foarte bine structura relativ blanda a vinului. In postgust vinul se lasa greu dus si nu uita sa lase in urma acorduri fructoase (pruna si aceiasi cireasa).

San Angelo – Pinot Grigio 2005 – Castello Banfi

Culoare vie si eleganta, nas proaspat, curat in care nota dominanta este cea florala (iasomie). Iasomia este dealtfel prima care pune stapanire pe simturile tale la primul contact cu papilele gustative. Aceasta este ajunsa din urma si ajutata de arome citrice (lime si grapefruit).

Aciditatea ridicata si finalul mineral ii dau vinului eleganta si cresc convigerea ca vinul are puternice valente estivale, dar si ca Banfi nu si-au pierdut abilitatile de a face un vin alb care sa tina pasul cu vinurile rosii produse de ei.


Cabernet Sauvignon – Degustare de grup – Ep. 2

Diferenta principala intre aceasta degustare si prima noastra intalnire dedicata soiului Cabernet Sauvignon a fost aceea a numarului participantilor. Cand zic participanti, ma refer atat la numarul vinurilor, dar si a persoanelor alaturi de care am incercat cele 18 vinuri din acest soi.

Vinurile au acoperit o plaja destul de larga de preturi insa, spre deosebire de degustarea trecuta, nu le-am impartit in functie de acest criteriu. Poate ca acest lucru le-a avantajat pe unele si le-a dezavantajat pe altele, insa acest detaliu e mai putin important atata timp cat noi nu facem topuri si clasamente oficiale ci simple evaluari si cosideratii personale. Cu toate astea, nu de putine ori, am observat ca parerile sunt in general unitare, asadar nu total de ignorat.

Alaturi de mine in aceasta interesanta experienta de nespecialist au fost: Mihnea, Radu, Ionut, Dana, Razvan, Vali, Cezar, Sergiu Nedelea, Liviu Grigorica (n-are nevoie de link), Ghenadie si gazdele noastre de la Ginger (Cesar si Doru).

N-am sa va mai tin mult si am sa trec la cateva concluzii, la imagini si binenteles la clasament, care asa cum imi place de fiecare data sa mentionez, nu reprezinta decat un clasament al unor aprecieri personale.

Asadar, m-a bucurat faptul ca, desi a fost vorba tot despre o degustare oarba, probele comune cu degustarea precedenta au obtinut un punctaj relativ apropiat, daca e sa ma refer doar la Cabernet by Enira, diferenta este de doar un singur punct. M-a impresionat clasarea foarte buna a vinurilor de la Oprisor, dar m-a dezamagit putin Stirbey, pe care insa nu pot sa ma supar prea tare avand in vedere satisfactiile pe care mi le-a dat pana acum (dealtfel vinul lor nu a fost de lepadat). M-am bucurat ca vinul celor de la Tohani mi-au aratat ca nu sunt tocmai o cauza pierduta, dar am fost neplacut impresionat de vinul unui producator cu mai mari pretentii (Banfi). Deasemenea am sa incerc sa-mi cer scuze pentru excesul de severitate aratat fata de prima proba care s-a datorat probabil lipsei de calibrare.

Pozele va rog…

Pinocchio – Nero d’Avola 2006 (Dievole)

Stim cu totii zicala In Vino Veritas, cum stim si aventurile celebrului personaj Pinocchio, caruia ii crestea nasul atunci cand spunea cate o minciuna. In aceste conditii, cele doua notiuni (adevarul din vin si celebra papusa de lemn) par oarecum in antiteza.

Antiteza ori ba, vinul despre care va vorbesc azi mi s-a parut mai degraba o metafora si un exercitiu de marketing indraznet si interesant deopotriva. Dar sa lasam aceste amanunte in seama celor mai priceputi ca noi in ale brandigului de vin si sa purcedem in povestirea vinului.

Desi din cu totul alt soi decat Passopisciarro, inca proaspat in amintire, cel putin in nas n-am putut sa nu sesizez o oarecare asemanare. Chiar si gustul aduce putin cu cel al vinului amintit in postarea precedenta, pesemne ca Sicilia si-a pus amprenta pe ambele vinuri intr-o maniera foarte personala.

Asadar, nasul debuteaza frumos si te invaluie cu note tonice de zmeura si cireasa. Gustul este foarte intens, taninii sunt bine integrati, abia sesizabili ceea ce il face usor si agreabil. Aroma de fructe rosii se mentine pana la final, dar este ajutata si de un usor iz condimentat. In plus, spre final, mai poti simti o nunta ce aduce cu macesele. Postgust suficient de lung si placut.

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Sicilia & Puglia (Degustare de grup)

Asa cum va povesteam cu ocaziile anterioare, ne propusesem impreuna cu Radu, Mihnea, Dana si Ionut sa facem o incursiune prin vinurile italiene. Si cum am inceput, oarecum normal, cu Toscana, acum a venit randul suratelor mai din sud (din varful cizmei, daca vreti), adica Puglia si Sicilia.

Ceea ce m-a bucurat pe mine cel mai mult, a fost faptul ca am reusit sa ne umplem paharele cu soiuri specifice zonelor respective. Asa cum veti vedea in randurile de mai jos, lista a fost formata din patru vinuri rosii si unul alb, despre care eu v-am vorbit nu cu foarte multa vreme in urma si care, ma bucur ca mi-a lasat aceiasi impresie placuta ca la prima intalnire cu el.

Asadar vinurile…

Colomba Platino 2006 (alc. 12.5%, prod. Duca di Salaparuta, Sicilia): Un vin pe care daca l-as fi baut cu ochii inchisi as fi jurat ca e Chardonnay; ei bine, in realitate e un cupaj din doua soiuri nu foarte cunoscute Insolia (90%) si Grecanico (10%); nas floral cu terminatii untoase; gust bogat, plin de flori de camp si pepene galben; delicat si curajos deopotriva, iti umple cerul gurii cu o savoare aparte, personala, in ciuda asemanarii de care spuneam.

Ikone – Primitovo 2006 (alc. 14%, prod. Tundo – Monticava, Salento): Nas defectos; gust amar si neplacut (cauze bacteriene probabil); i-am dat o a doua sansa, insa desi cu evolutie usor diferita, cea de-a doua sticla avea acelasi iz neplacut.

Danzante – Primitivo della Puglia 2006 (alc. 13%, Puglia): La primul contact, iti arunca in nas un miros fructos, plin de mura coapta; in gura ii simti taninii fermi, dar placut rotunjiti; corpolenta medie; generos in arome (fructe de padure, marmelada si dulceata de nuci), se dezlipeste greu de cerul gurii; singurul repros pe care pot sa il aduc este faptul ca, retronazal, este destul de sarac ca intensitate.

Passopisciarro 2006 (alc. 14.5%, Castiglione di Sicilia): Facut din struguri Nerello Mascalese, vinul are o culoare suava, destul de deschisa, care te-ar putea induce in eroare la prima vedere; nasul este insa foarte intens si iti da de la primul semn de stire ca e treaba serioasa cu vinul asta; mirosul abunda in nuante de zmeura si visina, desi pe fundal poti simti un usor iz de acetona, datorat poate si gradului alcoolic destul de ridicat; gustul este plin si generos; foarte taninos, dar omogen si bine rotunjit, iti inunda simturile cu nuante fructoase (din nou zmeura) cu o inchidere ce aduce cu mirosul de piele si ceva vanilie; postgust amplu si lung; a fost pentru mine revelatia intalnirii de saptamana asta.

Demetra – Negro Amaro 2008 (alc. 13%, Tundo – Monticava, Salento): Culoare intensa, rubiniu-violacee; nas fructos (coacaze si mure); da senzatia de usoara dulceata; in gura se simte foarte taninos; corpolenta medie; gust necomplicat; posgust simplu.

Nota: Publicat deasemenea si aici.