Category Archives: Grecia

Imeros Red 2006 – Vaeni Naoussa

Ca tot vorbeam intr-o discutie recenta deespre Tudor Vladimirescu, mergem azi direct in tara unde miscarea eterista a avut probabil cel mai mare impact – Grecia. Mai exact, o sa vorbim despre un vin din regiunea Macedonia.

Numele lui este Imeros si este un cupaj intre Xinomavro si Syrah, a carui culoare difuza aproape ca rivalizeaza cu unele rose-uri ceva mai intens colorate. Nasul se iveste de sub ascutimi de grafit si note carnoase. Un vin care foarte probabil a trecut de apogeu dar care, ajutat de aciditatea ridicata si de un rest de zahar, s-a pastrat inca interesant. Textura e moale, vinul scoate la iveala cu eleganta nuante de fructe rosii, cirese si coaja de mar. Final mediu. (78 puncte)

Agiorgitiko 2008 – Boutari

Despre soiul Agiorgitiko v-am mai povestit fugitiv cu ceva vreme in urma. El este, dupa spusele unora, exprimarea cea mai nobila dintre varietatile grecesti si il puteti cel mai adesea gasi in vinurile produse in zona Nemea.

Am avut bucuria sa redescopar, desi la un cu totul alt nivel, notele de violete care ma surprinsesara oarecum prin abundenta la primul vin incercat din acest soi, Dar sa nu ne grabim si sa incepem cu inceputul.

In primul rand, trebuie spus ca Boutari a fost numita recent Winery of the Year de catre publicatia Wine & Spirits Magazine, un premiu asemanator fiindu-i atribuit si in anul in care a fost produs vinul despre care vorbim azi, de data asta fiind vorba de European Winery of the Year  oferit de Wine Enthisiast. Asta nu inseamna ca ma impresionez prea usor cand aud asfel de lucruri, ceea ce va recomand sa nu faceti nici dumneavoastra, dar sper sa va fi trezit cu asta putin interesul asupra producatorului grec, pe care sunt sigur ca il veti regasi, fara prea multa greutate, pe raftul magazinelor de prin statiunile grecesti daca veti merge in concediu pe acolo.

Revenind totusi la subiect, va mai spun ca vinul e initial timid, nasul domol naste ecouri ce seamana cu ciresele si fructele de padure (mai degraba cele rosii). Taninii sunt destul de fermi, cu toate astea, vinul are o finete ce merita remarcata. Descoperim odata ce gustam vinul aromele de violete de care ziceam si ceva trimiteri catre zmeure. Finalul mediu mentine latura fructata vie. (79 puncte)

Domaine Vassiliou – Nemea 2007

O surpriza extrem de placuta acest vin grecesc, foarte agreabil, personal, daca nu chiar usor sofisticat, lucru cu atat mai de apreciat cu cat este produs dintr-un singur soi aproape necunoscut (Agiorgitiko).

Culoarea este destul de saraca ca intensitate, insa la putine vinuri am mai intalnit atat de proeminent mirosul de violete ca la acest vin, asta ca sa nu ma hazardez prea mult in afirmatii si sa zic ca la niciunul.

Odata gustat violetele par sa se piarda printre alte usoare tente florale si sa se transforme in nuante ceva mai comune, dar la fel de bine pictate si de agreabile. Gura iti este imbracata de arome ce aduc cu prunele coapte si ciresele in compot ce se pierd domol in postgustul dominant floral si plin de vioiciune.

Tsantali Rapsani 2004

13.5 grade alcoolice, ascunse bine intr-un buchet echilibrat, plin de nuante de fructe uscate, mirodenie si un strop de rodie, nascut prin cupajarea a trei soiuri elene (Xinomavro 34%, Krassato 33% si Stavroto 33%) tinute pe jumatate (pret de sase luni) in butoaie mici de stejar frantuzesc.

Taninii sunt puternici, asemeni unor de alergatori de 100 mentri garduri, te fac sa iti redescoperi tot cerul gurii, fara a te distrage insa de la dialogul smecheresc cu aroma fructoasa din vin. Final fin si prietenos.

Degustare de grup – Tema libera: Soiuri sau vinuri cu care te intalnesti mai rar

Nu, n-am incercat sa concuram cu cei de la vinul.ro, care au organizat la un moment dat la Casa Presei Libere o serie de intalniri ce aveau titlul vinuri cu care rar te intalnesti, ci am cazut pur si simplu de acord sa dam o sansa si unor soiuri despre care in Romania se aud destul de putine, daca nu deloc ,si sa organizam o intalnire la Ginger pe aceasta tema. Dupa cum veti vedea, printre soiurile ceva mai exotices-a strecurat si un Sauvignon Blanc de la Clos de Colombes, pentru ca, desi ca soi este foarte cunoscut, auzisem multe despre acest vin, dar nu apucasem sa il cunoastem.Cu aceasta ocazie am avut ocazia sa ne cunoastem cu Razvan Jurca al carui blogva invit sa il vizitati, dar si cu un reperzentat al vinurilor Santomas in Romania care ne-a oferit astfel ocazia sa descoperim cate ceva despre aceste vinuri slovene.Partea mai putin placuta a acestei degustari a fost faptul ca am avut, mai mult ca niciodata intr-o astfel de imprejurare, parte de destul de multe vinuri obosite (am incercat in mod voit sa evit termenul de defect). Despre aceste vinuri, dar si despre cele care nu s-au facut de ras va invit sa cititi impresiile de mai jos.


Clos de Colombes – Sauvignon Blanc 2006 (alc. 13.5%, prod. Domeniile Clos de Colombes): auriu intens; in nas se simt arome fine de salcam si miere; odata gustat aromele se simt destul de puternic, dar sunt usor dezavantajate de nota oxidativa a vinului; retronazal se simt note de flori de camp si vanilie; final nu foarte lung; un vin nu tocmai tipic pentru acest soi.

Sylvaner 2005 – Vin D’Alsace (alc. 12%, prod. cave Vinicole de Pfaffenheim, Alsacia, Franta): Culoare verzuie; nas aromat, cu iz ierbos si usore nuante de flori de tei; gustul este insa oarecum acrisor, usor dezechilibrat; postgust aproape inexistent.

Yalumba Viognier 2006 – Eden Valley (alc. 14.5%, prod. Yalumba, Eden Valley, Australia): Nas deranjant, din zona mercaptanului; Gust dezechilibrat si gol; Este primul vin australian cu defect pe care l-am intalnit eu, dezamagirea este cu atat mai mare cu cat vine de la un producator cu o reputatie foarte buna; este adevarat insa ca posibila cauza sa fie insa stocarea proasta a vinului.

Lyrarakys – Kotsifali 2005 (alc. 13%, Prod. Lyrarakys, Creta, Grecia): Culoare caramizie; nas obosit, cu vagi note de zmeura; lipsit de corpolenta; un vin obosit; trecut.

Santomas – Refosk 2006 (alc. 13.5%, Prod. L.N. Glavina, Slovenska Istra, Slovenia): Culoare rubinie vie; olfactiv vinul te trimite cu gandul la cirese si zmeura; gust vivace, curat; aromele aduc acum mai degraba cu visinele; tanini fini; aciditate foarte ridicata; postgust mediu.

Santomas – Petrache – Refosk 1998 (alc. 12.7%, prod. L.N. Glavina, Slovenska Istra, Slovenia): vezi aici.

Santomas – Antonious – Refosk 2004 (alc. 14%, prod. L.N. Glavina, Slovenska Istra, Slovenia): Vin violaceu inchis, coloreaza foarte intens paharul pe care lasa picioare foarte pronuntate; apropiat de nas, vinul exceleaza prin note baricate; se simt foarte bine arome ciocolatii si de samburi; gura este imbracata placut de taninii lui puternici; usor condimentat pe final; postgust mediu.

Madiran Laplace 2005 (alc. 13.5%, prod. Pierre Laplace Sarl, Madiran, Franta): vezi aici.

Friuli – Grave – Cabernet Franc (alc. 13%, prod. Borgo alle Vigne, Friuli, Italia): Vinul are o culoare rubinie vie, foarte placuta, nasul este insa usor invechit; lipsit de corpolenta.

Nota: Publicat deasemenea si aici.