Category Archives: Ganduri

Astazi e azi…

Ceasul suna pentru a patra oara. Am prostul obicei sa mi-l pun sa sune cu o ora mai devreme si sa ii aman in mod repetat soneria cu inca 10 minute pana cand sa ma trezesc de-a binelea. Astfel se face ca fac toate cele necesare pregatirii pentru noua zi in cel mai scurt timp posibil.

Si astazi ma hotarasc sa protrejez mediul si nervii mei si aleg metroul. Se pare ca acum ca si-au aflat orarul nici studentii nu se mai inghesuie ca in prima zi. Sa le fi trecut cheful?

La Victoriei un barbat tine intr-o mana o trotineta si cu cealalta isi tine baietelul de mana grabindu-i usor pasul. Probabil il duce la gradinita. Copilul se pare ca nu este asa de ingrijorat de o eventuala intarziere caci are timp sa se gandeasca la lucruri existentiale: Tati, azi e azi sau e maine? Tatal este usor in deruta dar raspunde repede: E azi. Azi e mereu azi. Copilul concluzioneaza: Inseamna ca avem la noi ziarul de azi. Bine ca nu e ala de ieri. Zambeste satisfacut. Tacere. Baiatul nu pare insa multumit si setea de cunoastere loveste din nou. Tati? Dar cine a inventat casele? Nu apuc sa aflu. Aici drumurile noastre se despart.

Mai merg o statie si ies la suprafata. Imi grabesc pasul cand aud o tanara care asteapta autobuzul si intre timp ii da explicatii unui catel fara stapan: Nu mai am. (?!?) Ziua pare frumoasa pentru luna Octombrie sau poate e doar optimismul de dimineata de vina. Trag aer in piept si merg mai departe. Sunt pregatit pentru o noua zi de munca care incepe chiar acum.

Tot ce imi doresc

Nu ma consider o persoana pesimista desi evit intodeauna sa ma etichetez drept un optimist convins. Se poate totusi ca ce voi scrie mai jos a fie intrepretat ca pesimism combinat cu nostalgia specifica zilelor de nastere cand numarul anilor ti se pare brusc prea mare.

Stiu si cred cu tarie ca varsta este aceea pe care o simtim si nu ce se vede sau mai degraba ce vad ceilalti. Nu de putine ori am vazut persoane chiar mai tinere ca mine care au imbatranit prea devreme sau si mai grav vor sa para brusc oameni maturi in sensul cel mai cetatenesc cu putinta si isi iau o masca de oameni seriosi si de ce nu importanti. Stiu, o sa-mi ziceti ca orice circ are nevoie de bufonii lui, dar cand vezi oameni care ieri bateau mingea in fata blocului (ca sa nu mai zic ce faceau in nisip) ca astazi iau mimica lui domnu’ x care ma certa ca trageam cu cornete de hartie in balconul lui sau a altuia, sau a vecinului y care si el ma certa pentru simplul fapt ca eu puteam sa ma catar in copac sa mananc visine si el nu (pe cel din urma il inteleg putin acum), ca se imbraca ca tatal lor care venea sa ii cheme acasa pentru ca se facuse deja prea tarziu nu pot sa nu ma intreb daca au imbatranit ei sau imi place mie sa ma dau un finut.

Este la fel de adevarat ca vad si persoane care sunt exact la polul opus, copii-mari. Si ma intreb…cum e mai bine? Poate n-o sa intelegeti nimic, sau poate o sa ziceti ce nostalgie(?) omul asta pur si simplu s-a suparat si a devenit brusc rau.

Nu chiar, vroiam doar sa gasesc o metoda sa imi urez la multi ani si sa imi fac curaj singur sa nu ma las imbatranit de grijile cotidiene pentru ca ar fi pacat ;).

Toate cele rele despre lux in fiole de 15 minute

Am o lista de bloguri pe care le citesc cu regularitate si poate si mai important cu placere. Unul dintre ele este Toate Cele Rele. Am citit de curand cum ca cele mai bune carti sunt cele care spun ceea ce tu stii deja. Nu stiu cat de adevarat este (a spus-o insa cineva mult mai destept ca mine) si poate este putin cam exagerata pentru ceea ce vreau eu sa zic. Cand am citit insa Lux in fiole de 15 minute am simtit ca as fi vrut sa fi scris eu primul toate acele lucruri sau ca le-as fi spus oricum asemanator;)