Category Archives: Ganduri

Ce-ti canta telefonul?

Stiu ca e un curent in blogosfera sa scrii despre o anume tema si sa o dai mai departe. Este ceea ce generic se numeste leapsa. Nu ma vedeam declansand un astfel de joc, dar uite ca o fac acum. Am vazut o reclama la un producator de telefoane (cred) in care mesajul era ceva de genul telefonul meu stie totul despre mine, daca l-ai gasi te-ai uita in el?. In fine…poate afirmatia este dusa putin la extrem, dar oricum cred ca in cazul multora telefonul a imprumutat cate putin din personalitatea stapanului, nu? Provocarea pe care o lansez acum este sa enumerati 5 melodii pe care ti le canta mobilul tau, fie ca sa te trezeasca de dimineata, fie sa te anunte ca esti cautat fie pur si simplu cand i-o ceri tu si merge mai departe la Bibi, Laura, Bdv, Gabriela si Aida si la alti cititori interesati (cu scuze pentru cei a caror telefon nu suporta formatul mp3 :)) ).

Telefonul meu canta:

1. Out of Reach – Reamonn
2. Charity Case – Gnarls Barkley
3. Can’t Tell Me Nothing – Kanye West
4. Senza Parole – Vasco Rossi
5. Baby It’s You – The Shirelles

Targul de la rascruce de drumuri

De cand lumea locurile unde se intersectau diferite rute a fost predispuse aparitiei de targuri, piete si alte astfel de centre comerciale. Acest obicei se pare ca se pastreaza si in zilele noastre.

Daca ai curiozitatea sa treci prin cateva intersectii bucurestene e putin probabil sa nu vezi cel putin un autoturism parcat la loc vizibil cu un afis in geam prin care biata masina te anunta ca proprietarul s-a plictisit de ea.

Parerea mea este ca exista oameni cu pregatire chiar si in acest sens. Ma gandesc ca eu daca m-as hotara prin absurd sa imi vand masina maine e putin probabil sa recurg la metoda abandonului in intersectie. E foarte usor sa identifici aceste autoturisme. Pe langa font-urile generoase de pe afisul din geam ele sunt de cele mai multe ori cele mai curate si ceruite masini din zona. Oferta este variata si exista o adevarata tehnica in acest sens.

Astfel daca la Iancului vezi masini ceva mai vechi (cu numere de Germania) sau de clasa mica pentru cei care isi promit ca de maine renunta la drumul cu metroul, la Charles de Gaulle oferta se adreseaza clar pentru clasa de mijloc in goana spre birouri, supravietuitori ai crizei financiare in plina ascensiune pe scara sociala, pentru a ajunge la intersectia Dorobanti cu Beller sa ai de unde alege intre un Lexus, un X5, Q7…and so on.

Bani sa ai targuri sunt destule.

Astazi e azi…

Ceasul suna pentru a patra oara. Am prostul obicei sa mi-l pun sa sune cu o ora mai devreme si sa ii aman in mod repetat soneria cu inca 10 minute pana cand sa ma trezesc de-a binelea. Astfel se face ca fac toate cele necesare pregatirii pentru noua zi in cel mai scurt timp posibil.

Si astazi ma hotarasc sa protrejez mediul si nervii mei si aleg metroul. Se pare ca acum ca si-au aflat orarul nici studentii nu se mai inghesuie ca in prima zi. Sa le fi trecut cheful?

La Victoriei un barbat tine intr-o mana o trotineta si cu cealalta isi tine baietelul de mana grabindu-i usor pasul. Probabil il duce la gradinita. Copilul se pare ca nu este asa de ingrijorat de o eventuala intarziere caci are timp sa se gandeasca la lucruri existentiale: Tati, azi e azi sau e maine? Tatal este usor in deruta dar raspunde repede: E azi. Azi e mereu azi. Copilul concluzioneaza: Inseamna ca avem la noi ziarul de azi. Bine ca nu e ala de ieri. Zambeste satisfacut. Tacere. Baiatul nu pare insa multumit si setea de cunoastere loveste din nou. Tati? Dar cine a inventat casele? Nu apuc sa aflu. Aici drumurile noastre se despart.

Mai merg o statie si ies la suprafata. Imi grabesc pasul cand aud o tanara care asteapta autobuzul si intre timp ii da explicatii unui catel fara stapan: Nu mai am. (?!?) Ziua pare frumoasa pentru luna Octombrie sau poate e doar optimismul de dimineata de vina. Trag aer in piept si merg mai departe. Sunt pregatit pentru o noua zi de munca care incepe chiar acum.

Tot ce imi doresc

Nu ma consider o persoana pesimista desi evit intodeauna sa ma etichetez drept un optimist convins. Se poate totusi ca ce voi scrie mai jos a fie intrepretat ca pesimism combinat cu nostalgia specifica zilelor de nastere cand numarul anilor ti se pare brusc prea mare.

Stiu si cred cu tarie ca varsta este aceea pe care o simtim si nu ce se vede sau mai degraba ce vad ceilalti. Nu de putine ori am vazut persoane chiar mai tinere ca mine care au imbatranit prea devreme sau si mai grav vor sa para brusc oameni maturi in sensul cel mai cetatenesc cu putinta si isi iau o masca de oameni seriosi si de ce nu importanti. Stiu, o sa-mi ziceti ca orice circ are nevoie de bufonii lui, dar cand vezi oameni care ieri bateau mingea in fata blocului (ca sa nu mai zic ce faceau in nisip) ca astazi iau mimica lui domnu’ x care ma certa ca trageam cu cornete de hartie in balconul lui sau a altuia, sau a vecinului y care si el ma certa pentru simplul fapt ca eu puteam sa ma catar in copac sa mananc visine si el nu (pe cel din urma il inteleg putin acum), ca se imbraca ca tatal lor care venea sa ii cheme acasa pentru ca se facuse deja prea tarziu nu pot sa nu ma intreb daca au imbatranit ei sau imi place mie sa ma dau un finut.

Este la fel de adevarat ca vad si persoane care sunt exact la polul opus, copii-mari. Si ma intreb…cum e mai bine? Poate n-o sa intelegeti nimic, sau poate o sa ziceti ce nostalgie(?) omul asta pur si simplu s-a suparat si a devenit brusc rau.

Nu chiar, vroiam doar sa gasesc o metoda sa imi urez la multi ani si sa imi fac curaj singur sa nu ma las imbatranit de grijile cotidiene pentru ca ar fi pacat ;).

Toate cele rele despre lux in fiole de 15 minute

Am o lista de bloguri pe care le citesc cu regularitate si poate si mai important cu placere. Unul dintre ele este Toate Cele Rele. Am citit de curand cum ca cele mai bune carti sunt cele care spun ceea ce tu stii deja. Nu stiu cat de adevarat este (a spus-o insa cineva mult mai destept ca mine) si poate este putin cam exagerata pentru ceea ce vreau eu sa zic. Cand am citit insa Lux in fiole de 15 minute am simtit ca as fi vrut sa fi scris eu primul toate acele lucruri sau ca le-as fi spus oricum asemanator;)