Category Archives: Ganduri

Instantaneu cu vin (VII) – Tatal toreadorului

Ziua de munca fusese una obositoare, dar dupa un dus si jumatate de ora de repaus corpul nu mai dadea semne ca ar avea nevoie de odihna. Afara lumina zilei era inca destul de intensa, asa ca incerca sa evalueze rapid putinele optiuni pentru petrecerea timpului ramas din zi. Rezultatele nu erau prea tentante. Hotelul era pozitionat in apropierea aeroportului, la kilometri buni de animatia marelui oras din zona.

Nu avea chef sa mai sofeze si nici ideea de a lua masa la restaurantul de la parterul hotelului nu il atragea prea tare. Studiind putin o harta luata din lobby-ul hotelului, putu observa ca la aproximativ 2 – 3 kilometri se afla periferia unei localitati modeste ca dimensiune. O lua la pas intr-acolo cu gandul ca,  daca nu va gasi ceva potrivit unde sa ia cina va face macar o plimbare in aer liber.

In ritm deloc alert urca treptele ce uneau parcarea hotelului de cea a unui depozit de carne congelata si mai facu cativa pasi pana la drum, avand bucuria sa descopere un trotuar pavat cu piatra roscata ce parea sa se indrepte spre cladirile ce se vedeau in zare. De aici hotelul parea un paralelipiped gri luminat ici-colo, la margini, de cateva neoane verzi.

Drumul fu pustiu, niciun alt pieton nu isi facu aparitia pe trotuarul ce parea proaspat maturat si doar din cand in cand cate o masina trecu prin dreptul lui.

Dupa aproximativ 10 minute ajunse in dreptul primelor cladiri din Derio – blocuri de 2 etaje, cu pereti din caramida rosie si balcoane  varuite in alb. Din cand in cand incepu sa isi faca aparitia cate un trecator: o femeie cu bluza verde isi astepta bichonul ce studia curios trunchiul unui copac subtire aflat pe portiunea de gazon ce despartea trotuarul de asfaltul negru al soselei, o tanara imbracata sportiv alergand din directia opusa, avand casti in urechi, un barbat imbracat in salopeta prafuita purtand in mana ceva ce parea a fi un dispozitiv de taiat placi ceramice asteptand in dreptul unui interfon. Printre blocurile roscate se zareste o alta strada paralela, flancata de o parte si de alta de vile moderne de dimensiuni medii. Ici colo se aud grupuri de copii ce bat mingea nestingheriti pe strazile prea putin circulate. la cate un balcon flutura cate un steag alb-rosu cu insemnele echipei de fotbal din zona sau ale tarii bascilor, iar  dinspre cate o fereastra deschisa larg ajung fragmente ale unor discutii greu de deslusit.

Pentru o clipa, ii trecu prin cap sa se intoarca spre hotel. Sansele de a gasi o locatie unde sa manance ceva deveneau parca tot mai reduse, localitatea parand a fi lipsita de orice astfel de facilitate. Zari insa, in zare, peretii portocalii si turnul cu ceas ai unei biserici construita intr-o arhitectura ce parea demodata comparativ cu toate celelalte cladiri din jur si pe care, te-ai fi asteptat sa o vezi, mai degraba, pe strazile unui satuc decat pe cele ale unei suburbii ca aceasta. Decise asadar, sa continue mersul pana acolo si sa hotarasca cum va proceda mai tarziu. In dreapta bisericii, un mic teren de fotbal, cu porti ce pareau vopsite recent isi astepta mut jucatorii ce pareau sa intarzie. Chiar daca traficul era in continuare scazut, de dupa blocurile din spatele busericii se auzea un zgomot atenuat, ce trada dialoguri aprinse. Nu mai fu nevoie sa se gandeasca la optiunea de a se intoarce. Sa mearga in directia zgomotului era deja un raspuns natural. Asa cum spera, dupa randul de blocuri, ceva mai vechi decat primele observate la intrarea in micul Derio, dar construite tot intr-o arhitectura moderna, cu balcoane generoase, locuri de joaca si alei frumos pietruite in jur, gasi cateva baruri in fata carora, femei si barbati stateau la discutii in jurul unor mese pe care paharele de bere stateau aglomerate.

Tanarul isi facu curaj si se indrepta spre unul din localurile care parea mai animat si in fata caruia, pe langa barbatii si femeile iesiti sa fumeze se remarca un caine de talie mare, ce parea ca isi asteapta stapanul, cu privirea atintita spe usa localului. Pe holul de la intrare, zari un automat de tigari si un slot machine cu lumini multicolore. Deschise inca o usa. Clientii din interior, in majoritate barbati, stateau, cu cateva exceptii, in picioare, avand cate un pahar in mana si ochii atintiti spre televizorul usor demodat agatat in coltul indepartat al barului. Usor surprins, tanarul remarca ca nu era vorba de vreun meci de fotbal, ci de lupte cu tauri. In minte ii veneau cateva ganduri contradictorii. Fara a stii exact de ce, avea impresia ca luptele cu tauri fusesera interzise in Spania, dar isi dadu seama ca acesta era un subiect despre care avea informatii mai mult din scrierile lui Hemingway decat dintr-o sursa de informare anume. Ce il surprindea mai mult, nu era faptul ca aceste lucruri se intamplau si ca erau transmise in direct la televizor, ci entuziasmul si totodata seriozitatea cu care privitorii din bar comentau fiecare atac al taurului si reactia toreadorului imbracat in costum sarbatoresc.

Dupa cateva secunde, in care privi cand spre televizor, cand spre barbatii in varsta, ce priveau parca cel mai serios spectacolul, isi facu loc catre bar si ceru o portie de pintxos si un pahar din vinul casei. Trase farfuria primita spre el si lua o gura de vin privind si el curios spre ecran. Prima lupta se incheie si, dupa cateva reclame, transmisia fu reluata cu imagini in care doi comentatori, inzestrati cu casti pe cap, discutau intrerupti fiind doar de reluari ale fazelor interesante din lupta anterioara si de alte imagini in care se prezenta sosirea la arena a unui  toreador in jurul caruia oamenii se ingramadeau si il aclamau galagios.

Inainte sa inceapa o noua lupta, cand oamenii inca mai schimbau vorbe intre ei, tanarul apuca sa puna cateva intrebari barmanului despre unde si cum sunt organizate luptele. Acesta ii raspunse binevoitor intr-o engleza rudimentara. Pare incantat de faptul ca un strain este interesat de subiect si continua sa dea cateva detalii, fara a i se mai solicita vreo informatie suplimentara. Il indruma pe tanar sa vada programul transmisiilor live din zilele urmatoare, lipit pe unul din peretii barului. Tanarul se apropie curios de hartia A4 cu scris mic, pentru ca atmosfera i-a trezit interesul si ar fi vrut sa revina. In plus, vinul era bun. Langa programul coridelor prins cu pionieze in peretele vopsit visiniu, sta prizoniera, intr-o rama argintie, fotografia cu autograf a unui torero in costum rosu. Tanarul zaboveste cateva clipe cu ochii spre imagine, studiind concentrarea matadorului si venele pronuntate de pe spatele taurului ce alearga spre el. Cu fata intoarsa acum spre bar face cativa pasi pentru a-si relua locul langa paharul cu vin rubiniu, plin pe jumatate. Vede un zambet bland pe fata barmanului batran care, dupa ce tanarul se apropie de el ii zice, de data asta in spaniola si ceva mai tare, aratand totodata cu degetul:

Il vezi pe domnul acela de pe scaun?

Tanarul isi indrepta privirea spre una dintre putinele persoane asezate pe scaun, un batranel carunt, cu ambele maini sprijinite de un baston tocit, care avea parca creionat pe chip acelasi zambet cu subinteles al barmanului, semn ca, daca batranul nu vazuse interesul tanarului pentru fotografia din perete, auzise macar intrebarea amicului de la bar.

Tanarul nu stie daca sa spuna ceva, asa ca se multumeste sa raspunda la zambet cu un altul si asteapta continuarea barmanului.

E tatal lui Blanco! Cel din fotografie! Blanco a copilarit aici, in cartier la noi.

Tanarul ridica paharul in semn de salut catre batran, iar acesta ii raspunde cu un gest identic, avand insa in mana un pahar aproape gol.

Sa ii dam un pahar de vin tatalui lui Blanco, spuse atunci tanarul privind catre barman.

E idee foarte buna signor, de unde spuneati ca sunteti?

Din Romania.

 

Topul vinurilor PunctulPeVin.Ro 2012

Asa cum va povesteam in urma cu un aproximativ 12, mi-am propus ca la finalul fiecarui an sa centralizez cumva vinurile incercate si sa alcatuiesc cateva clasamente (utile cred eu) in functie de culoarea si provenienta acestora (romanesti sau de peste hotare). Cu observatia ca in el au fost prinse doar vinurile despre care am scris in anul curent pe PuntulPeVin.Ro si nu toate cele incercate de mine si despre care am scris pentru alte site-uri, n-am sa va mai retin cu alte detalii cu privire la regulile si modul de alcatuire al acestor topuri, ci am sa va invit eventual sa cititi mai multe despre ele aici.

Ca noutate totusi, remarc aparitia unui nou clasament, acela al vinurilor Rose romanesti. Lucrul acesta vine ca o urmare fireasca a dezvoltarii si imbunatatirii acestui segmet. Despre acest lucru am mai amintit si eu (si alti colegi de-ai mei din blogosfera) cu alte ocazii, fie aici fie in recenziile zilnice de pe UnVinPeZi.Ro. De cealalta parte, rose-urile straine n-au fost  nici in acest an suficient de multe pentru a stabili un clasament similar si pentru ele.

Alte cateva observatii cu privire la topurile din acest an sunt legate de faptul ca, in mare, punctajele vinurilor ce au intrat in cercul select al listelor de mai jos au fost usor mai ridicate ca in anul trecut.

Nu in ultimul rand, remarc aparitia in clasamente a unor producatori precum Murfatlar, Jidvei sau chiar Vincon, lucru pe care cu un an in urma nu l-as fi crezut posibil, dar care si el vine ca un efect al reorientarii marilor producatori catre consumatorul de vin de calitate, aspect care si el a fost discutat si comentat aici in cateva randuri.

Inainte sa va prezint listele castigatorilor, dati-mi voie sa va multumesc ca ati citit si in 2012 PunctulPeVin.Ro. Sa ne vedem si la anul sanatosi!

Topul Vinurilor Rose Romanesti:

Locul 1: Fatum Rose 2011, Crama Atelier M1 (Murfatlar)

Locul 2: Roze Domeniul Coroanei Segarcea 2011, Domeniul Coroanei Segarcea

Locurile 3 -4: Lacerta Rose 2011, Lacerta Winery

Leat 6500 The Origin Rose 2011, Crama Atelier (Murfatlar)

Locurile 5 -6: Terra Romana Rose 2011, S.E.R.V.E

Faurar Rose 2011, Unicom Prod. (Davino)

Locul 7: Liliac Rose Merlot 2011, Crama Liliac

Locul 8: Sole Roze 2011, Cramele Recas

Locul 9: Rose Sable Noble 2011, Crama Atelier (Murfatlar)

Locul 10*: Davino Domaine Ceptura Rose 2011, Davino

Ceptura Rose 2011, Unicom Prod. (Davino)

Topul Vinurilor Albe Romanesti:

Locurile 1 – 2: Theia Chardonnay 2011, Cramele Halewood

Amprenta Muscat Ottonel 2011, Crama Atelier (Murfatlar)

Locurile 3 -4: Davino Domaine Ceptura Blanc 2009, Davino

Ambrosio Tamaioasa Romaneasca 2008, Vincon Vrancea

Locurile 5 – 8: Karakter Chardonnay 2011, Domeniile Sahateni – Aurelia Visinescu

Sole Chardonnay 2011, Cramele Recas

Sable Noble 2011, Crama Atelier (Murfatlar)

Chateau Valvis Chardonnay 2010, Domeniile Samburesti

Prince Stirbey Tamaioasa Romaneasca 2010 (sec), Agricola Stirbey

Locul 9: Maria Feteasca Alba 2010 Owner’s Choice, Jidvei

Locul 10*: Vitis Metamorfosis Sauvignon Blanc Feteasca Alba 2011, Cramele Halewood

Caloian Rhein Riesling 2011, Crama Oprisor

Arezan Cramposie 2011, Crama Atelier (Murfatlar)

Anima Chardonnay 2011, Domeniile Sahateni – Aurelia Visinescu

Topul Vinurilor Albe Internationale:

Locurile 1 – 2: Pinot Gris 2008 Hugel Tradition Alsace, Hugel (Franta)

Alteni di Brassicata 2009, Gaja (Italia)

Locul 3: Belondrade y Lurton Verdeja 2009 (Spania)

Locul 4: Saint Veran 2010, Joseph Drouhin (Franta)

Locurile 5 – 7: El Transistor Verdejo 2009, Telmo Rodriguez (Spania)

Condrieu 2009, E Guigal (Franta)

Thornicher Ritsch Auslese Riesling 1995, Geiben (Germania)

Locurile 8 – 10*: Balthasar Ress Hattenheimer Schutzenhaus Riesling Kabinett 2009 (Germania)

Viognier Eden Valley 2009, Yalumba (Australia)

Chardonnay 2008, Planeta (Italia)

Elenovo Chardonnay 2009, Eduardo Miroglio (Bulgaria)

Schloss Vollrads Riesling Erstes Gewachs 2005 (Germania)

Riesling Late Harvest 2010, F’Autor (Moldova)

Topul Vinurilor Rosii Romanesti:

Locurile 1 – 2: Hyperion 2006 Cabernet Sauvignon, Cramele Halewood

Lacerta Cuvee IX 2009, LacertA Winery

Locurile 3 – 4: LacertA Cabernet Sauvignon 2009, LacertA Winery

Primus 2008, Cramele Rotenberg

Locurile 5 – 8: Prince Matei 2008 Villa Zorilor, Vinarte

Prince Stirbey Novac 2009, Agricola Stirbey

Cuvee Uberland 2009, Cramele Recas

Purpura Valahica 2009, Davino

Locurile 9 – 10*: Cuvee Charlotte 2008, SERVE

Cantus Primus Cabernet Sauvignon 2008, Cramele Halewood

Prince Stirbey Cabernet Sauvignon 2003, Agricola Stirbey

Anima Cabernet Sauvignon 2007, Domeniile Sahateni – Aurelia Visinescu

Smerenie 2008, Crama Oprisor

Topul Vinurilor Rosii Internationale

Locul 1: Ornellaia 2008, Tenuta dell’Ornelaia (Italia)

Locul 2: Giramonte 2007, Tenuta di Castiglioni (Frescobaldi) (Italia)

Locurile 3 – 6: Blason D’Issan Margaux 2005 (Franta)

Bruna Rocca Barbaresco Coparossa 2008 (Italia)

Poliziano Vino Nobile di Montepulciano 2008 (Italia)

Chateauneuf-du-Pape Lucile Avril 2006 Domaine Durieu (Franta)

Locul 7: Nicolis Amarone della Valpolicella 2004 (Italia)

Locurile 8 – 10*: Syrah by Enira 2007, Bessa Valley (Bulgaria)

Costers del Gravet 2004 (Spania)

Oscar Tobia Reserva 2006 (Spania)

Colvecchio Syrah 2004, Castello Banfi (Italia)

Gigondas 2009, E. Guigal (Franta)

 

 

De ce vinul nu e ca berea. Si invers (Guest Post)

Amicul Chinezu imi promisese de ceva vreme o scriere despre cum se vede vinul prin ochii lui de chinez, dar si berea ca de, el e capul rautatilor pe Blog de Bere. Textul a sosit si il veti putea citi mai jos. Eu, in semn de recunostinta, o sa pregatesc in zilele ce urmeaza un text despre un vin din … China.

Sunt mare, mare fan de bere. Asa cum Alin e mare, mare fan de vin. Caci fiecare gasim in licoarea noastra acele frumuseti care ne fac sa o apreciem cum se cuvine si sa ne bucuram mai bine de viata. Caci daca ar fi sa zic doar intr-o sintagma ce inseamna berea pentru mine asta ar fi: bucurie de viata. 
Bun, dar ideea acestui text este sa vorbesc despre vin, nu despre bere. Si o sa fac acest lucru din perspectiva amatorului. Care bea vin doar din cand in cand si poate spune despre el doar ca e bun sau nu :)) Daca e sa aleg dintr-o masa de vinuri, clar il aleg pe cel rosu sec. Cu cat e mai sec, cu atat e mai bun pentru mine. In ceea ce priveste podgoriile, nu pot sa spun ca am una preferata. Stiu ca am inceput cu Recas in urma cu multi ani, apoi am trecut prin toate cate am gasit pe la noi (din curiozitate mai mult), iar mai nou, printr-un concurs de imprejurari, am mers mai mult pe Samburesti. Dar tin mine si acum gustul cuveeului Alexandru de la SERVE, care m-a incantat teribil. 

Mi-e greu să fac aprecieri altele decat imi place sau nu cand vorbesc despre vin. De altfel cam la fel scriu si despre bere, de fiecare data cand gust cate o bere noua. Scriu din perspectiva celui care aprecieaza berea si nu din perspectiva specialistului. Cred ca ajuta mai mult la popularizarea notiunii de bere. Pentru ca vorbesti omeneste unor oameni care sunt amatori si care ar putea intelege mai mult. Caci atunci cand alegi sa vorbesti doar specialistilor, acolo ramane, intre specialisti 🙂

Bun ca un vin vechi?

Auzim adesea spunandu-se despre anumite lucruri (stiu eu care?) ca sunt la fel de bune ca un vin vechi. Ne-am pus poate atunci  intrebarea: Cat de bun e totusi un vin vechi?

Greu de raspuns. De ce? Pentru ca nu orice vin vechi e si bun si pentru ca, daca ma intrebati pe mine, mai bun decat un vin vechi nu poate fi decat unul tanar, pentru simplul fapt ca cel nou are sanse destule (daca avem suficienta bunavointa cu el) sa ajunga si vechi, pe cand cel vechi (tot daca avem suficienta bunavointa) poate fi descris doar uneori ca baubil. Nimic mai simplu, nu?

Nu, nu e simplu deloc. V-am prevenit doar la inceputul discursului meu.

In primul rand, ca sa putem continua discutia noastra, trebuie sa cadem de acord ca vinul vechi nu e intotdeauna mai bun. In realitate el, vinul descrie pe parcursul vietii sale (stiu ca intuiti deja ce) o curba precum cea a lui Gauss. El este in crestere atunci cand este foarte tanar, va ajunge apoi sa se implineasca si sa exprime tot ce stie el mai bine pentru ca, spre final sa isi incepa coborarea pana cand se duce acolo unde se duc toate vinurile cand mor (probabil ca au si vinurile Raiul lor, nu?).

Veti fi tentati sa spuneti ca nu e nimic complicat in asta si ca puteti, de acum inainte, trai cu ideea ca vinul are un apogeu la care e de preferat sa avem prilejul sa il intalnim si sa-l scoatem la un pahar, ca inainte de el nu era neaparat un vin rau, dar ca ar fi putut spune mai multe si ca, dupa acesta, fara a fi nici acum neaparat rau, veti spune despre el ca ar fi fost ceva mai bunicel candva.

Partea complicata vine de la faptul ca linia curbei despre care va povesteam cateva secunde mai devreme nu este universal valabila pentru toate vinurile. Putem avea vinuri care ajung la apogeu inainte ca altele sa deschida bine ochii cum, la fel de bine, putem avea vinuri trecute de varsta maturitatii in timp ce altele, de aceiasi varsta, abia isi intra in forma. Stati! Am zis cam acelasi lucru, nu? Nu-i nimic! Ati prins voi ideea.

Ca sa putem intelege de unde pot veni aceste diferente, trebuie sa vorbim macar doua cuvinte despre invechirea vinului in general.

Ei bine, acest proces de invechire, poate fi sintetizat ca fiind nimic altceva decat un incet proces de oxidare. Nu trebuie sa uitati (sau sa aflati daca nu stiati) ca tot oxidarea este cea care transforma vinul intr-un lichid plictisitor si anost sau chiar in otet. E important asadar ca aceasta sa aibe loc cat mai lent si mai controlat cu putinta.

Atat in cazul vinurilor albe, cat si in cea a vinurilor rosii aciditatea joaca un rol important. Ea are practic rolul de conservator al vinului si mai cu seama al prospetimii acestuia. E important asadar ca vinul sa fie inzestrat cu suficienta aciditate pentru a avea o viata cat mai lunga.

V-am povestit despre evolutia culorii vinurilor odata cu inaintarea in varsta in cateva din episoadele video de la InVinoTV, desi acum episoadele nu mai sunt accesibile vizualizarii, n-am sa mai revin asupra acestui detaliu. V-am spus parca tot atunci si despre faptul ca un continut generos de zahar asigura si el premisele unei invechiri mai indelungate asa ca, nici asupra acestui aspect nu insist mai mult.

Un detaliu cel putin la fel de important ca cele mai devreme amintite este acela legat de intensitatea aromelor si a complexitatii vinului. De aici se naste intrebarea sau putem capata raspunsul la intrebarea daca vinul nostru are suficienta forta, arome si tanini ca sa merite a fi invechit. Este posibil sa ne intalnim cu vinuri rosii (de cele mai multe ori)  cu un  bagaj de tanini generos si cu suficient fruct care sa promita o invechire promitatoare. Sa nu fiti dezamagiti daca, odata cu trecerea anilor, acesta isi va atenua mult din fructuozitate caci ar putea castiga si dezvolta o serie de alte arome pe care doar un vin invechit le are. Sa nu va asteptati insa sa obtineti acest efect de la orice vin. Multe vinuri (unele chiar destul de scumpe) sunt facute anume pentru a fi baute tinere si ar fi pacat sa nu procedam astfel.

Ca sa complicam discutia in acest moment si mai mult, intervine in miezul problemei noastre si gustul fiecaruia. Exista persoane care apreciaza la un vin fructuozitate si este clar ca acestia si-ar dori sa se intalneasca cu el in prima perioada a vietii, cum exista fani ai buchetului complicat, greu dobandit dupa ce vinul petrece ani buni si nu in orice conditii, captiv in sticla.

Simt ca discutia o ia usor pe panta lucrurilor mai abstracte, mai putin palpabile asa ca, dati-mi voie sa sintetizez putin discutia noastra si sa va prezint un grafic pe care l-am facut pentru a facilita intelegerea evolutiei unora din cele mai cunoscute sortimente de vinuri.

Daca va intrebati de ce nu am adaugat in grafic nici un vin romanesc, am sa va raspund sec ca poate o voi face in viitorul apropiat. Trebuie sa stiti insa ca atunci imi va fi mult mai greu caci oferta de la noi e neuniforma si oarecum imprevizibila.

 

Al treilea pantof

Nu stiu daca titlul va spune ceva, asa ca dati-mi voie sa va explic ce am vrut sa zic prin el. Cred ca 99% din voi, cei care cititi aceste randuri, aveti (cel putin) un telefon mobil, si ca mare parte din voi aveti si un contract/abonament in acest sens cu unul din operatorii de pe piata locala de telefonie. Din cei care indeplinesc aceasta conditie, sunt sigur ca o mare parte a primit cel putin un telefon la un moment dat de la unul din operatorii de la compania de telefonie respectiva, prin care sa i se propuna modificarea conditiilor abonamentului.

Eu unul am primit destul de multe astfel de oferte. Intamplator (sau nu) niciuna din acestea nu includea un abonament mai ieftin decat cel pe care il am acum. Ele aveau fara nici un dubiu, mai multe minute, mai multe sms-uri, mai multi mega, mai multi … etc. Eu insa, sunt genul care nu vorbeste la telefon cu cineva decat daca e necesar (si prin asta inteleg inclusiv sa mai sun lumea sa vad ce mai face) si imi consum foarte rar (daca nu chiar deloc) sutele de minute pe care abonamentul meu le include deja.

Va intreb asadar (si am facut-o deja si in timpul convorbirilor cu operatorii respectivi): de ce as fi interesat de o astfel de oferta? Mie mi se pare ca e ca si cum un vanzator de pantofi mi-ar zice ca pentru x lei in plus imi da un pantof gratis. Gratis, gratis, dar ce sa fac cu el?