Un fel de justificare
Nu am de gand sa iau painea de la gura bloggerilor care au gasit prin pasiunea lor pentru boardgame-uri nisa in lumea internetului. Exemplele de acest gen sunt destule si le citesc si eu cu interes. BoardGames Blog sau Boardgamers sunt doar doua dintre ele. Trebuie sa va povestesc insa, ca de aproape un an, multe din vinurile incercate la noi in casa si-au gasit perechea potrivita cu o partida de Catan, sau … de fapt e aici e o intreaga discutie, pe care o voi detalia in cateva episoade, pe care vi le recomand macar ca lectura de weekend, daca nu le gasiti totusi locul printre atatea vinuri.
Un strop despre inceputuri
Inceputurile pasiunii mele pentru jocurile de acest gen, isi au probabil radacinile in vremurile copilariei cand pierdeam vremea, ca multi alti prichinde,i jocurile la care puteam visa si la care aveam acces pe atunci. Am inceput cred, cu Dacii si Romanii (sabiile primilor se rupeau al naibii de repede) si am continuat cu Mondial, Enigma sau Turism, pe spatele caruia cu rabdare de artist, frate-miu mi-a desenat prima replica Monopoly (chiar mai interesanta ca originalul daca ma intrebati pe mine). Fara a fi un boardgame autentic, nu vreau sa revin in prezent fara a aminti fotbalul cu nasturi, la care cred si acum ca as fi putut ajunge un mic campion, caci ajunsesem sa joc doar pentru spectacol si sa lovesc mingea (in realitate un alt nasture foarte mic, probabil de la maneca vreunei camasi) intr-un mod ce l-ar fi facut invidios chiar si pe Messi (sau nu). Imi amintesc ca ajunsesem sa cumpar nasturi in forme si culori potrivite special pentru a-i convoca la vreun meci, caci jetoanele clasice nu ne mai erau de mult suficiente. Cum puteai oare avea un campionat mondial sau un sezon de Ligue 1 doar cu jetoanele clasice, fie ele chiar si adunate de la mai multe jocuri? Imi mai amintesc ca o mica parte din romantismul acestui joc s-a stins cand, in cadrul unui cuplaj (atentie, nu cupaj!) am reusit sa ies campion batandu-i pe cei doi frati ai mei mai mari, de la care am invatat tainele acestui sport (gol inscris in finala, pe final de meci de Enzo Scifo, un nasture roscat, lucios si usor bombat din echipa Belgiei).
Inapoi in zilele noastre
Sa revenim totusi in prezent. Mi-am propus sa incep ciclul scrierilor despre jocuri scriindu-va despre unul devenit deja clasic: Colonistii din Catan.
Despre actiunea jocului
Jocul, aparut in anul 1995, se bucura si acum de o popularitate extraordinara, existand campionate dedicate atat pe plan international cat si la noi in tara. Actiunea jocului este una simpla. Jucatorii au la dispozitie cate o natie (jocul nu specifica si nu foloseste neaparat acest termen, dar mie mi se pare o analogie ok, daca incercati sa comparati harta Catanului cu scenariile jocurilor video de genul Age of Empires sau Empire Earth), pe care incearca sa o dezvolte suficient de mult incat sa castige cu ea jocul, prin constructia de asezari, orase si drumuri. Pentru a putea face toate aceste lucruri jucatorii vor avea nevoie de resure, ce vor fi castigate ca urmare a hazardului dat de zaurir si de pozitionarea initiala a asezarilor proprii.
Jocul in sine, e unul pasnic. Jucatorii nu se vor ataca propriu-zi,s ci se vor incomoda mai degraba, prin constructia de noi drumuri si asezari pe pozitiile aducatoare de resurse, ravnite de ceilalti concurenti, sau prin izgonirea bandei de talhari (hoti) pe una din pozitiile cu resurse adverse, lucru ce suspenda profitul zonei repective pana la inlaturarea acestora. Castigarea jocului se face prin acumularea de 10 puncte (in jocul in format clasic), lucru ce se poate intampla prin constructia de noi asezari (1 punct/asezare), dezvoltarea acestora in orase (2 puncte/oras), cumpararea de carti de dezvoltare, care de multe ori aduc beneficii diverse si alte ori direct puncte, sau prin atingerea unor obiective anume (crearea celei mai mari armate, utila pentru izgonirea hotilor, sau construirea celui mai lung drum).

Plusuri, minusuri, pareri personale
Dupa parerea mea, Colonistii din Catan reprezinta o alebere buna fie daca sunteti incepatori fie daca aveti ceva experienta cu alte jocuri asemanatoare. Regulile sunt relativ simple, dar fara a pierde in vreun fel din intensitatea jocului. Punctul forte al jocului este, dupa parerea mea, faptul ca harta este mereu alta, lucru ce da fiecarui joc un scenariu personal. Astfel ca, daca intr-un joc batalia se va da cu precadere pe o resursa anume, in altul e posibil ca aceiasi resursa sa nu mai fie la fel de interesanta in desfasurarea partidei. Dependenta lingvistica este minima, jocul putat fi cumparat in limba romana (chiar mai usor de gasit decat cele in engleza). Un alt plus, il vad in faptul ca exista deja pe piata cateva extensii ce aduc jocului de baza scenarii si provocari noi. Despre o parte din ele (eu am in acest moment doar 2) vom vorbi in episoadele urmatoare.
Ca aspect negativ, as zice ca, desi grafica este buna (jocul a suferit relativ recent o restilizare grafica destul de buna) cartile de joc sunt de o calitatea relativ mai slaba decat la alte jocuri (ma refer aici strict la jocul in limba romana) lucru ce poate duce dupa o utilizare intensa la deteriorizarea acestora. Fara a fi neaparat un aspect negativ, trebuie sa stiti ca jocul de baza permite jucarea partidelor intr-un numar de 3-4 jucatori, pentru a mari numarul acestora pana la 5-6 este necesara cate o extensie numerica speciala, atat pentru jocul de baza cat si pentru fiecare extensie de scenariu (Orase si Cavaleri, Navigatorii, etc).
Mai multe detalii despre joc puteti gasi pe pagina oficiala. El poate fi achizitionat atat in lanturile de hypermarketuri, cat si prin intermediul magazinelor specializate de genul Red Goblin sau Taraba de jocuri.