Category: Franta

Degustare de grup – Tema libera: Soiuri sau vinuri cu care te intalnesti mai rar

Nu, n-am incercat sa concuram cu cei de la vinul.ro, care au organizat la un moment dat la Casa Presei Libere o serie de intalniri ce aveau titlul vinuri cu care rar te intalnesti, ci am cazut pur si simplu de acord sa dam o sansa si unor soiuri despre care in Romania se aud destul de putine, daca nu deloc ,si sa organizam o intalnire la Ginger pe aceasta tema. Dupa cum veti vedea, printre soiurile ceva mai exotices-a strecurat si un Sauvignon Blanc de la Clos de Colombes, pentru ca, desi ca soi este foarte cunoscut, auzisem multe despre acest vin, dar nu apucasem sa il cunoastem.Cu aceasta ocazie am avut ocazia sa ne cunoastem cu Razvan Jurca al carui blogva invit sa il vizitati, dar si cu un reperzentat al vinurilor Santomas in Romania care ne-a oferit astfel ocazia sa descoperim cate ceva despre aceste vinuri slovene.Partea mai putin placuta a acestei degustari a fost faptul ca am avut, mai mult ca niciodata intr-o astfel de imprejurare, parte de destul de multe vinuri obosite (am incercat in mod voit sa evit termenul de defect). Despre aceste vinuri, dar si despre cele care nu s-au facut de ras va invit sa cititi impresiile de mai jos.


Clos de Colombes – Sauvignon Blanc 2006 (alc. 13.5%, prod. Domeniile Clos de Colombes): auriu intens; in nas se simt arome fine de salcam si miere; odata gustat aromele se simt destul de puternic, dar sunt usor dezavantajate de nota oxidativa a vinului; retronazal se simt note de flori de camp si vanilie; final nu foarte lung; un vin nu tocmai tipic pentru acest soi.

Sylvaner 2005 – Vin D’Alsace (alc. 12%, prod. cave Vinicole de Pfaffenheim, Alsacia, Franta): Culoare verzuie; nas aromat, cu iz ierbos si usore nuante de flori de tei; gustul este insa oarecum acrisor, usor dezechilibrat; postgust aproape inexistent.

Yalumba Viognier 2006 – Eden Valley (alc. 14.5%, prod. Yalumba, Eden Valley, Australia): Nas deranjant, din zona mercaptanului; Gust dezechilibrat si gol; Este primul vin australian cu defect pe care l-am intalnit eu, dezamagirea este cu atat mai mare cu cat vine de la un producator cu o reputatie foarte buna; este adevarat insa ca posibila cauza sa fie insa stocarea proasta a vinului.

Lyrarakys – Kotsifali 2005 (alc. 13%, Prod. Lyrarakys, Creta, Grecia): Culoare caramizie; nas obosit, cu vagi note de zmeura; lipsit de corpolenta; un vin obosit; trecut.

Santomas – Refosk 2006 (alc. 13.5%, Prod. L.N. Glavina, Slovenska Istra, Slovenia): Culoare rubinie vie; olfactiv vinul te trimite cu gandul la cirese si zmeura; gust vivace, curat; aromele aduc acum mai degraba cu visinele; tanini fini; aciditate foarte ridicata; postgust mediu.

Santomas – Petrache – Refosk 1998 (alc. 12.7%, prod. L.N. Glavina, Slovenska Istra, Slovenia): vezi aici.

Santomas – Antonious – Refosk 2004 (alc. 14%, prod. L.N. Glavina, Slovenska Istra, Slovenia): Vin violaceu inchis, coloreaza foarte intens paharul pe care lasa picioare foarte pronuntate; apropiat de nas, vinul exceleaza prin note baricate; se simt foarte bine arome ciocolatii si de samburi; gura este imbracata placut de taninii lui puternici; usor condimentat pe final; postgust mediu.

Madiran Laplace 2005 (alc. 13.5%, prod. Pierre Laplace Sarl, Madiran, Franta): vezi aici.

Friuli – Grave – Cabernet Franc (alc. 13%, prod. Borgo alle Vigne, Friuli, Italia): Vinul are o culoare rubinie vie, foarte placuta, nasul este insa usor invechit; lipsit de corpolenta.

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Intamplari adevarate cu vinuri grele

Aseara, cand credeam deja ca saptamana asta va trece fara evenimente oenologice notabile care sa merite mentionarea pe blog, am avut parte de o surpriza.

Tocmai ce ajunsesem acasa si imi pusesem ceva de-ale gurii, cand, telefonul suna. Era Radu, care, printr-o confuzie, intelesese ca intalnirea de grup a fost programata pentru ieri. Unde mai pui ca se pregatise din timp si se prezentase la Ginger devreme ca sa aibe timp sa carafeze cele doua vinuri care, se pare ca, se cereau aerate.

Ce puteam sa fac? Era pacat de vinuri, nu? M-am dus binenteles mai ales ca era vorba de doua premiere pentru mine: un Tannat si un vin sloven. Am ajuns numai bine cand vinurile au apucat deja sa se desmorteasca nitel.

Dar hai sa va zic si voua de ce vinuri e vorba, ca doar n-o sa pastrez secretul doar pentru mine:

Madiran Laplace 2005 (alc. 13.5%, prod. Pierre Laplace Sarl, Madiran, Franta): Rubiniu inchis; nas condimentat cu atingeri de piper negru; un vin consistent si greu; umple placut cerul gurii; se simt ceva trimiteri catre scortisoara si tabac; desi barbatesc, tanini sunt totusi blanzi si nederanjanti; aciditate ridicata; final lung si intens.

Santomas – Refosk 1998 (alc. 12.7%, prod. Santomas, Slovenia): Culoare caramizie, dar inca foarte vie pentru varsta lui; in nas se simte iz de ciocolata si de condiment iute; tanini fermi, corpolent; aromele dominante sunt de cirese negre si afumatura; final nu foarte lung; desi filtrat, vinul a lasat ceva impuritati pe pahar, profit insa de aceasta ocazie pentru a aminti ca acest lucru nu reprezinta un defect pentru un vin rosu.

Radule, sa tot mai faci greseli de astea!

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Pinot Noir – degustare de grup

Iata ca a venit si vremea Pinot Noir-ului, un soi care fie ca te duce cu gandul la Bourgogne sau Champagne aduce cu el o groaza de promisiuni.
Intalnirea noastra a fost un adevarat maraton de Pinot Noir, pentru ca s-au adunat in fata noastra nu mai putin de 12 probe din aceasta varietate. Pe langa numarul destul de mare de probe, bagajul nostru de cunostinte ne-a fost imbogatit si de prezenta domnului Constantin Croitoru, un om cu o vasta experienta oenologica, membru al juriului de la Mondial du Pinot Noir 2009, care ne-a impartasit parerile lui, pertinente, despre vinurile degustate. 

Dar hai sa trecem la vinuri si la parerile mele, personale si mai putin pertinente, ca poate sunteti si voi curiosi …


Crai Nou – Pinot Noir (prod. Domeniile Franco-Romane, Dealu Mare): Culoare rubinie cu tente violacee; nas de visina, destul de timid; este un vin usor, nu foarte corpolent; oarecum tern; postgust scurt.

Princiar Special Reserve (prod. Domeniile Viticole Tohani, Dealu Mare – Tohani): Culoare sangerie; nas puternic, cu tente florale; gustul echilibrat, nu exceleaza insa; alcoolul este destul de evident pe final; tanini usor violenti; postgust mediu, cu note baricate.

Pinot Noir 2006 (prod. Divin, Dealu Mare – Sahateni): Culoare limpede, nu foarte intensa; nas cald si destul de plin; gustul are note fine de fragi, care insa pierd in intensitate destul de rapid; final usor acrisor.

La Cetate – Pinot Noir 2006 (prod. Carl Reh, Dealurile Olteniei): Vinul are o culoare destul de slaba ca intensitate; nasul este insa placut, dar nu foarte puternic; aciditate ridicata; se simte o usoara aroma de cireasa coapta; postgust mediu.

Florenta – Terase Danubiene – Pinot Noir 2003 (prod. Vinarte, Vanju Mare – Starmina): Culoare intensa; varsta i-a redus din stralucire; nas usor condimentat; astringenta ridicata; tanini foarte puternici in ciuda vechimii lui; vinul este lipsit de corpolenta; final mediu spre lung, dar neimpresionant.

Pinot Noir – Special Reserve 2006 (prod. Halewood, Dealurile Munteniei): Culoare foarte intensa; nas puternic si viu; gustul te trimite cu gandul la fructe de padure si dulceata de capsuni; se simte restul de zahar (vinul este vinificat in demisec); tanini fini; final cald si placut dar parca un pic prea scurt; se aseaza bine in gura.

Princiar Gran Geserva 2001 (prod. Domeniile Viticole Tohani, Dealu Mare – Tohani): Culoarea are tente brune; nasul este cam invechit, note baricate intense; gustul are note afumate neplacute; final in acelasi stil prafuit.

Pinot Noir – Special Reserve 1999 (prod. Halewood, Dealurile Munteniei): Granat la culoare, vinul are un nas foarte puternic in care se simt notele baricate dar si o aroma asemanatoare cu a rosiilor uscate la soare; gustul este complex si placut, cu un usor iz de praf de cacao, in ciuda varstei vinul mai are inca fructuozitate; postgust placut.

Forey Père et Fils Bourgogne 2007 (prod. Forey Père et Fils, Bourgogne, Franta): Vinul are o frumoasa culoare rubinie; nas fin si elegant; gustul este placut si in el domina fructuozitatea; posgust concentrat; finalul este insa cam scurt.

Villa Maria – Celler Selection 2007 (prod. Villa Maria Estate, Marlborogh, Noua Zeelanda): Rubiniu intens, nas generos; notele baricate sunt placut insotite de fructuozitate; corpolent, aciditate buna; final stilat; poate nu foarte tipic, dar in orice caz foarte placut.

Spatburgunder 2006 (prod. Greog Breuer, Rheingau, Germania): Culoare rosiatica; nas plin si calm, puternic aromat; gust lejer, fructuos si agreabil; fructuozitate foarte evidenta si in postgust; politicos.

Cono Sur 20 Barrels 2006 (prod. Cono Sur, Casablanca Valley, Chile): Culoare stralucitoare; nas cu tente vanilate; gust plin; fructuozitatea tinde sa fie acoperita insa de barique; final rotund insa putin cam greu.

In loc de concluzii …

Pinot Noir este, cu siguranta, un soi interesant insa oarecum inconstant. Diferentele ar fi destul de mari intr-un eventual clasament al preferintelor mele. Mi-a placut mult vinul celor de la Villa Maria si cel al lui Greog Breuer. Mai in gluma mai in serios va spun si voua ce le-am spus si colegilor mei aseara: cu cel nemtesc as sta la masa, insa cu cel de la antipozi as dansa.

Nota: Publicat deasemenea si aici.