Litoralul bulgaresc (sau cealalta fata a Marii Negre)

Asa cum am anuntat pe blog deja, am fost plecat in ultima vacanta din vara asta. Destinatia … litoralul bulgaresc, pentru ca am vrut sa vedem si noi pe pielea noastra (nu doar despre bronz e vorba) cum stau lucrurile la sud de Dunare, lucruri despre care, pana acum, auzisem pareri din cele mai contradictorii.

Dintre statiunile cu care se pot lauda vecinii nostrii noi, am optat pentru Sunny Beach din cateva motive: este ceva mai departe si am sperat ca asta ne va feri oarecum de aglomeratia despre care am auzit ca ar fi in alte statiuni aflate mai aproape de litoralul romanesc, este cea mai mare statiune (si unde sa-ti faci o parere mai buna despre turismul bulgaresc daca nu aici)? si este aproape de Nesebar, pe care imi propusesem sa-l vizitez neaparat si caruia o sa-i dedic un articol aparte.

Drumul nu ne-a pus nici un fel de probleme. Am lipit ventuza GPS-ului din dotare pe parbrizul masinii si nu a trebuit decat sa urmez instructiunile. Ruta pentru care am optat (ce mai scurta) a fost Bucuresti-Giurgiu-Ruse-Shumen-Varna-Sunny Beach, iar traficul ar face sa crape de invidie Autostrada Soarelui in zilele ei libere. Ne-am intalnit la dus cu 3 echipaje de politie, iar la intors cu unul, insa niciunul din ele n-a avut nimic de comentat. Ce e drept, am incercat pe cat posibil sa respectam regulile de circulatie, ceea ce am observat ca si bulgarii o cam fac. Ar mai trebui adaugat ca intre Shumen si Varna este autostrada, care desi pe alocuri este destul de uzata compenseaza cu acelasi numar relativ mic de masini din trafic.

Sunny Beach este, asa cum am zis cea mai mare statiune de pe litoralul bulgaresc. Inchipuiti-va deci un fel de Mamaia de vreo 4 ori mai mare (estimarea imi apartine) si, de ce nu, de tot atatea ori mai atragatoare. Cu oricate prejudecati am plecat in aceasta vacanta, am invatat in cele 8 zile petrecute aici ca bulgarii ne-au luat-o mult inainte in ceea ce priveste turismul. Statiunea in sine este foarte animata. Seara, faci cu greu fata invitatiilor chelnerilor de la numeraosele terase si care sunt dispusi sa iti ofere nu stiu ce bautura gratis ca sa le treci pragul. Odata ce te-ai saturat de mancare si bautura poti pleca direct intr-un club pentru ca si viata de noapte de aici este foarte activa.

Serviciile din hoteluri sunt probabil, de la caz la caz, mai bune sau mai rele. Noi am nimerit foarte bine in aceasta privinta, pentru ca atat serviciile, mancarea si intreg ambientul oferit de hotelul la care ne-am cazat (Majestic) au fost mai mult decat ok.

In hotel, limba (ne)oficiala este germana, numarul turisilor din aceasta tara fiind dominant, restul impartindu-se relativ in mod egal intre englezi, rusi, romani si cei din tarile nordice.

Am incercat deci sa ma pun in pielea unui turist oarecare pus in fata dilemei de a alege intre litoralul romanesc si cel bulgaresc. Daca as fi fost roman poate ca din comoditate ar fi existat o oarecare sansa sa aleg una din statiunile noastre, dar neamt sa fi fost … cred ca intuiti raspunsul.

Ce sa va mai zic? N-am sa spun ca marea lor e mai curata sau ca nisipul lor e mai fin insa am sa zic ca ai toate sansele ca, odata ajuns la trotuar, sa gasesti un dus unde sa iti speli picioarele de nisip si sa mergi linistit spre hotel. Bravo lor!

Cetatea Neamtului

Ieri am facut o excursie neprogramata in judetul Neamt. Am vizitat putin orasul Piatra Neamt (si de la inaltimea tele-gondolei), iar apoi am facut un ocol la Cetatea Neamtului, pe care o mai vizitasem cu scoala acum multa vreme.

Mai trecusem prin Piatra Neamt, ultima oara acum 3 ani cred, lucrurile nu s-au schimbat foarte mult. Orasul destul de cochet si linistit atat cat am putut eu sesiza. La cetate lucrurile s-au schimbat insa simtitor. Nu stiu daca imi amintesc eu foarte bine, dar atunci cand am fost prima data pentru a ajunge la intrarea in cetate trebuia sa urci o carare pietruita pe cand acum ea era asfaltata de iti e mai mare dragul sa o urci in ciuda unghiului de inclinatie.

Si edificiul in sine a fost renovat. Am stat sa ma gandesc daca asta e un lucru bun, pentru ca acum interventia moderna poate fi vazuta fie printr-un intrerupator discret fie in corpuri de iluminat sau alte lucruri asemanatoare si am ajuns la concluzia ca da, pentru ca anii ce se astern peste zidurile cetatii ar fi facut mai devreme sau mai tarziu ca din ea sa se vada tot mai putin si mai diferit de ce era fortareata pe vremea cand Sobieski se abatea pe aici.

Mai multe n-am sa va spun ci am sa pun aici cateva poze cu scuzele ca nefiind ceva programat, asa cum am amintit mai sus, nu am avut decat telefonul la mine pentru a imortaliza momentul.

Blocul Rosu

Aseara mergand pe jos pe Calea Grivitei de la metrou pana la Restaurantul Ginger, unde urma sa aibe loc degustarea de Merlot, mi-a atras atentia adresa scrisa la intrarea intr-un bloc. Pe langa detaliile legate de numarul strazii la care se afla acest imobil nu aparea nici o insiruire de caractere de genul A4, I15 sau mai stiu eu ce. Blocul se numea simplu: Blocul Rosu. Explicatia este dealtfel una simpla, blocul fiind construit in mare parte din caramida rosie.

Desigur nu este un caz singular in Bucuresti cand un imobil poarta un nume … personalizat, dar n-am putut sa nu ma gandesc ce fel erau vremurile alea cand blocurile aveau nume de culori sau cum ar fi sa se utilizeze aceasta metoda astazi, sa zicem … in Sectorul 5. Am avea un adevarat curcubeu de blocuri, nu?