Category Archives: Film

Filmele copilariei (fara subtitrare)

Iata-ma inapoi in Bucuresti dupa o scurta vacanta. Pana apuc sa-mi fac ordine printre bagaje si poze revin pe blog cu raspunsul meu la leapsa primita de la BdV, despre filmele copilariei mele. Cum este vorba doar despre filme romanesti, din cate vad eu, nu sunt atat de multe de spus, nu?

O sa mentionez, in primul rand, un serial amintit si de sursa acestui joc … Toate panzele sus, pe care, chiar si in ziua de azi, il gasesc un film ce poate fi urmarit cu placere, mai ales daca ai o varsta potrivita.

Cum n-am fost niciodata un fan al Veronicai (habar n-am unde ti-e traistuta :P) am sa mai amintesc de alte cateva filme fara a fi neaparat vorba de seriale pentru copii. Cred ca multi copii urmareau cu placere pe vremea aia filme istorice. Nici eu n-am facut exceptie de la aceasta regula. Astfel, daca nu era vremea de vreo Tele-enciclopedie, as fi urmarit oricand cu sufletul la gura un film de genul Noi cei din linia intai sau Columna.

Leapsa pleaca catre toti cei care citesc aceste randuri si isi amintesc cu placere de vreun film de pe vremea copilariei lor. Dati un semn sa citesc si eu.

Henry Poole is Here…si minunile la fel

Nu am facut niciodata o pasiune pentru filmele cu final fericit, sau cel putin nu folosesc acest criteriu in a-mi alege vizionarile sau preferintele. Cu toate astea dupa ce in ultimele zile vazusem doua filme in care la final personajele pricipale pleaca in alte lumi mai bune (unul din personaje era ce e drept un caine, dar asta conteaza mai putin), filme foarte interesante dealtfel, cand am inceput sa prind ideea filmului Henry Poole is Here am fost tentat sa spun ca nici in seara asta n-am noroc si ca intreg universul a complotat impotriva mea si ma pedepseste pentru ca am ras cu pofta la filmul Sex Drive.

Apropos de comploturi cosmice: cred ca vi s-a intamplat cel putin o data sa simtiti ca ati ajuns la capatul rabdarii, ca totul e in van si ca doar o minune mai mare sau mai mica va poate scoate la capat. La fel ni se intampla uneori cand in agitatia de zi cu zi nu vedem minunile ce se intampla langa noi si continuam sa le cautam de cele mai multe ori fara success. Citisem la un moment dat un banc in care un om se ruga lui Dumnezeu sa castige la loterie, insa cum nu castiga niciodata repeta la fiecare inceput de an cererea. Povestea se repeta, fara succes, timp de mai multi ani, pana cand omul nostru ajuns la batranete, ii cere lui Dumnezeu acelasi lucru, Dumnezeu raspunzandu-i: Dar cumpara odata biletul ala!

De ce am facut aceasta paranteza? Pentru simplul fapt ca la toate astea m-am gandit dupa ce am vizionat povestea lui Henry Poole, care afla la un moment dat ca sufera de o boala incurabila si ca urmeaza sa moara in curand. Cum era poate de asteptat, acesta sufera o schimbare, se izoleaza, isi cumpara o casa in apropierea locuintei in care a copilarit cu intentia de a astepta resemnat inevitabilul sfarsit. Minune sau nu (ma veti intelege mai bine daca vedeti filmul) Henry afla in finalul povestii ca nu a fost de fapt niciodata bolnav si ca nu numai ca nu urmeaza sa moara (cel putin nu curand),dar isi si gaseste jumatatea in tot acest timp, care locuia in casa de alaturi si pe care in alte conditii e foarte probabil sa nu fi ajuns sa o cunoasca.

Nopti fara inspiratie in Rodanthe

Cu riscul de a ma pune rau cu audienta feminina a acestui blog, sau mai stiu eu … de a nu mai manca mancare calda acasa, n-am putut sa ma abtin sa nu scriu doua vorbe despre filmul Nopti in Rodanthe (Nights in Rodanthe) pe care l-am vazut seara trecuta. Nu stiu daca e vorba de gust sau daca pur si simplu filmul are trasaturi de roman siropos prost, daca cei care l-au facut au adunat actorii si s-au pus pe filmat ca sa vada ce iese sau chiar au avut un plan de la bun inceput, dar filmul mi s-a parut parca facut din fragmente (ce se doreau cred cu semnificatie…vezi cutia de lemn pentru adunat amintiri facuta cu atata migala de Diane Lane, care dupa ce l-a inselat pe nefericitul Richard Gere in Unfaithful s-a gandit se pare sa repare acum greseala) care puse cap la cap nu duc decat la o concluzie: n-are nici o importanta daca saracul om moare atata timp cat te trezesti in mijlocul unei turme (se poarta la cai termenul?) de mustangi semn ca universul te iubeste la maxim. Hai ca am fost rautacios destul asa ca vizionare placuta!:P

Later edit: Am aflat ulterior ca filmul are la baza un best-seller. Acum nu stiu ce sa zic…si OTV-ul are audienta.

Sideways – comedie cu parfum de vin

Nu stiu daca e doar parerea mea, dar am observat o tendinta generala in filmele americane de a face lobby vinurilor produse de ei. Cu alte cuvinte s-au gandit si ei ca e mai cool sa apara in film o sticla de vin californian decat o cutie de bere Bud.

Pana la urma asta contribuie intr-un fel la imaginea de tara, daca se poate vorbi despre asa ceva cand e vorba de State. Astfel asa cum in filmele (americane ce e drept) a caror actiune se petrece in Franta o sa vezi musai o paine bagheta in sacosa de cumparaturi in multe din restul filmelor o sa vezi foarte des cum se desface cel putin o sticla de vin.

Filmul despre care va vorbesc astazi pe blog este mai mult decat sugestiv. Asta pentru ca referintele legate de vin in acest film nu sunt fugitive, tema in sine a filmului fiind foarte strans legata de acest domeniu. Ca sa fiu mai exact actiunea filmului se petrece in jurul a doi prieteni plecati sa petreaca saptamana dinaintea nuntii unuia dintre ei in zona viticola din California unde urmau sa participle la o serie de degustari de vin.

Una peste alta, daca vreti sa gustati umorul unei comedii ce nu se incadreaza in curentul celor cu adolescenti, fiind oarecum originala din acest punct de vedere, si care la momentul aparitiei (2004) a fost cosiderata de unii drept comedia anului, nominalizata la Oscar si castigatoare a doua Globuri de Aur va recomand cu drag Sideways.