Category Archives: Cu si despre vin

Instantaneu cu vin (VIII) – Un Bordeaux baut prea tarziu

Puse farfuria langa celelate doua aflate la uscat din serile trecute si se sterse cu un prosop pe maini. Din camera de zi, pe langa vocea data la volum mic a prezentatoarei de stiri, incepu sa se auda melodia pe care telefonul lui o canta de fiecare data cand este cautat.

Cine o fi la ora asta? Fu gandul care ii trecu rapid prin minte. Fara a se grabi deloc, aseza impachetat la dunga, prosopul si incepu sa isi indrepte pasul catre masa rotunda, pozitionata aproape de fereastra din sufragerie.

Isi dadu seama ca ajunse tocmai la timp caci, o mica intarziere ar fi fost de ajuns ca vibratia ce insoteste soneria telefonului sa il apropie periculos de tare de marginea mesei.

Ridica telefonul si observa numele persoanei care il cauta. Fu real surprins la aflarea acestei informatii si tocmai de aceea, mai zobovi pret de 2 secunde privind uimit spre ecranul luminos al aparatului. Nu mai apuca sa mai raspunda, caci telefonul se opri din sunat. Isi adresa o injuratura scurta, amicala, apasa rapid pe zona de ecran in care aparea 1 apel pierdut, apoi atinse din noi numele ei si se indrepta cu telefonul la ureche spre fereastra pe care se zareau deja luminile de seara ale orasului.

Buna! rostira parca amandoi simultan si urma o scurta pauza.

M-ai sunat! Spuse el scurt si usor fastacit

Credeam ca esti ocupat! Adica nu de asta te-am sunat, vreau sa spun ca,  asta credeam cand am vazut ca nu imi raspunzi.

Eram in cealalta camera. Atata tot. Pana am auzit telefonul si am ajuns la el ai inchis. Raspunse el gandidu-se la cele doua secunde scurse si la fata tampa pe care probabil o avea privind spre numele ce aparea pe ecran.

-Ce mai faci? Nu ne-am mai auzit demult!

-Asa este! De foarte mult. De prea mult as zice, adica scuza-ma, dar cred ca au trecut luni, nu? Nu o zic ca un repros, doar ca … incercam sa ma gandesc cand s-a intamplat asta ultima data.

-Cred ca era inainte de Craciun.

-Da. Cred ca ai dreptate.

-Ba nu, spun prostii. A mai fost seara aia cand m-ai sunat tu si eu nu am putut vorbi. Eram super mega obosita si nici nu eram singura. Nu as fi fost un partener de discutii prea bun oricum.

-E in regula! Nu trebuie sa te scuzi. E ok. Am si uitat. La mine aia nu se pune. Spuse el desi isi amintea bine cat de dezamagit fu de vorbele ei si cum isi propusese in aceiasi zi sa nu o mai sune si sa nu ii mai scrie mesaje.

-Nu mi-ai spus cum esti.

-La fel! Nu cred ca s-au schimbat prea multe in lunile astea.

-Si eu care speram sa zici ca esti mai bine.

-Nu sunt. Nu ma intelege gresit. Nu ar trebui sa iti faci vreo grija. Supravietuiesc.

-Si totusi, ce ai mai facut? Cum merge munca?

-Merge. Suntem foarte prinsi acum, au venit nemtii cu un proiect nou si sunt zile cand nu am timp nici de mine, ceea ce pentru mine e bine, am mai putin timp sa ma gandesc la altele.

-Inteleg. Pai, ma bucur atunci. Ce sa zic?

-Tu?

-Eu am fost putin racita zilele trecute, dar acum sunt bine.

-Apropo, fratele tau cum mai e? Imi spuneai ca e putin bolnav.

-E bine! Multumesc ca ai intrebat insa. E puternic. Nu se da el batut cu una cu doua. Se plange el usor, dar e tare ca o stanca.

-Ma bucur! Raspunse el razand usor in acelasi timp.

Din nou liniste.

-Am fost surprins sa vad ca ma suni. Ca m-ai sunat vreau sa spun. Se corecta el rapid muscandu-si usor buza de jos si incercand sa se abtina sa ii spuna ca, in dimineata asta se gandise la ea si aruncase o privire pe pozele ei de pe Facebook.

-Da stiu. Ar fi trebuit sa nu astept atat. Saptamana viitoare plec la Berlin si stiu ca ramasese sa vorbim daca se mai intampla asta.

-Inteleg. Dragut din partea ta ca ti-ai amintit. Mi-as fi dorit enorm sa ni se potriveasca agendele si sa vin si eu, dar este extrem de putin probabil sa fie nevoie sa merg la Berlin intr-un timp atat de scurt.

-Stiu. Adica banuiam. Nu imi faceam mari sperante in sensul asta, dar … sa zicem ca asta a fost un motiv bun sa sparg gheata.

El zambi si dandu-si seama ca se va lasa din nou linistea adauga rapid.

-Ma bucur ca ai facut-o si chiar imi pare foarte rau. Intr-un fel, parca as fi vrut sa nu stiu ca te duci din nou acolo.

-Bine am inteles. Nu trebuia sa iti spun. Zise ea razand cald.

-Nu asta am vrut sa zic. Ma bucur ca mi-ai spus, doar ca … m-am gandit mult la cum ar fi sa mergem din nou la Berlin impreuna.

-Iti mai amintesti vinul pe care l-ai ales?

-Binenteles ca mi-l amintesc! Era un vin din Chile. Incepu el sa zica dar oprinundu-se inainte de a mai da alte detalii din teama de a nu parea prea bizar.

-Si cat te-ai chinuit sa scoti dopul?

-Asta e vina mea. De obicei am mereu un tirbuson cu mine. Rase din nou.

-Am inteles domnul connaisseur. Si ce mai ai? O cheie tubulara?

-E, nici chiar asa. Spuse el si se indeparta de fereastra, indreptandu-si pasii spre raftul de vinuri fixat de peretele opus. Stii? Inca mai am sticla de vin pe care trebuia sa o bem intr-una din serile urmatoare, dar n-am mai apucat.

-Ufff! Stii doar ca am iesit cu colegii in ziua urmatoare si apoi am fost amandoi prea obositi. Adica eu cel putin, sigur am fost. Asa imi amintesc.

-Spuneam doar. Spuse el asezand sticla de vin luata de pe raft pe masa rotunda, alba si indreptandu-se mai apoi spre bucatarie de unde se intoarse cu un tirbuson si un pahar Riedel.

-Eu zic sa o bei! Nu are rost sa o tii amintire. Nu spuneai tu ca nu toate vinurile merita pastrate?

-Asa spuneam. Asta poate ar fi meritat … il cumparasem cu gandul sa il bem impreuna. Iarta-ma ca spun asta. Stii ca, in prezenta ta, am avut mereu tendinta sa zic lucruri pe care le gandesc, dar care nu e bine sa fie intodeauna spuse.

-Mi-ai mai spus asta. Cred ca exagerezi insa si, in plus, nu cred ca mi-ai spus nimic ce nu ar fi trebuit de cand ne cunoastem. Deci … de ce atatea griji?

-Ba da! Am spus chestii care, si acum sunt sincer, nu credeam ca le voi stii decat eu si care, poate ca te-au speriat putin. Justificat, nu ma intelege gresit.

-Vorbesti prostii. Singurele lucruri pe care, nu ar fi trebuit sa mi le spui au fost cuvintele tale de mai devreme.

-Esti draguta ca de obicei. Spuse el, tinand cu umarul telefonul strans de ureche si tinand cu o mana sticla si cu cealalta rotind tirbusonul in dopul lung de pluta.

-Iti multumesc!

-Si eu iti multumesc! Datorita tie am acum … si se opri cateva secunde pentru a turna lichidul rubiniu in paharul ce reflecta luminile difuze ale camerei … o sticla de Listrac Medoc 2014 doar pentru mine.

-Sunt sigura ca e un vin foarte bun daca l-ai ales tu.

-O sa aflu asta chiar acum, in timp ce vorbesc cu tine. Zise el rotind usor paharul si ducandu-l la gura cam teatral, parca pentru a fi vazut de ochii invizibili aflati in spatele lui.

-Nu imi place ca bei singur.

-Nici mie. Si de asta o fac foarte rar.

-Acum de ce o faci?

-Nu stiu exact.

-S-a facut deja tarziu. Ma bucur ca te-am auzit. Chiar ma bucur.

-Si eu.

-Promit sa o fac mai des sau, daca vrei, poti sa ma suni tu … sau sa incepi sa imi trimiti din nou mesajele tale matinale.

-Nu am stiut niciodata daca chiar le citesti.

-Le citesc. Poate ca raspund rar, dar le citesc.

-Vedem! Drum bun si succes la Berlin.

-Multumesc! O sa am nevoie! Noapte buna atunci!

-Noapte buna! Raspunse el si puse telefonul pe masa. Indesa dopul de pluta inapoi in sticla si se indrepta, cu sticla de vin aproape plina in mana spre frigider.

Instantaneu cu vin (VII) – Tatal toreadorului

Ziua de munca fusese una obositoare, dar dupa un dus si jumatate de ora de repaus corpul nu mai dadea semne ca ar avea nevoie de odihna. Afara lumina zilei era inca destul de intensa, asa ca incerca sa evalueze rapid putinele optiuni pentru petrecerea timpului ramas din zi. Rezultatele nu erau prea tentante. Hotelul era pozitionat in apropierea aeroportului, la kilometri buni de animatia marelui oras din zona.

Nu avea chef sa mai sofeze si nici ideea de a lua masa la restaurantul de la parterul hotelului nu il atragea prea tare. Studiind putin o harta luata din lobby-ul hotelului, putu observa ca la aproximativ 2 – 3 kilometri se afla periferia unei localitati modeste ca dimensiune. O lua la pas intr-acolo cu gandul ca,  daca nu va gasi ceva potrivit unde sa ia cina va face macar o plimbare in aer liber.

In ritm deloc alert urca treptele ce uneau parcarea hotelului de cea a unui depozit de carne congelata si mai facu cativa pasi pana la drum, avand bucuria sa descopere un trotuar pavat cu piatra roscata ce parea sa se indrepte spre cladirile ce se vedeau in zare. De aici hotelul parea un paralelipiped gri luminat ici-colo, la margini, de cateva neoane verzi.

Drumul fu pustiu, niciun alt pieton nu isi facu aparitia pe trotuarul ce parea proaspat maturat si doar din cand in cand cate o masina trecu prin dreptul lui.

Dupa aproximativ 10 minute ajunse in dreptul primelor cladiri din Derio – blocuri de 2 etaje, cu pereti din caramida rosie si balcoane  varuite in alb. Din cand in cand incepu sa isi faca aparitia cate un trecator: o femeie cu bluza verde isi astepta bichonul ce studia curios trunchiul unui copac subtire aflat pe portiunea de gazon ce despartea trotuarul de asfaltul negru al soselei, o tanara imbracata sportiv alergand din directia opusa, avand casti in urechi, un barbat imbracat in salopeta prafuita purtand in mana ceva ce parea a fi un dispozitiv de taiat placi ceramice asteptand in dreptul unui interfon. Printre blocurile roscate se zareste o alta strada paralela, flancata de o parte si de alta de vile moderne de dimensiuni medii. Ici colo se aud grupuri de copii ce bat mingea nestingheriti pe strazile prea putin circulate. la cate un balcon flutura cate un steag alb-rosu cu insemnele echipei de fotbal din zona sau ale tarii bascilor, iar  dinspre cate o fereastra deschisa larg ajung fragmente ale unor discutii greu de deslusit.

Pentru o clipa, ii trecu prin cap sa se intoarca spre hotel. Sansele de a gasi o locatie unde sa manance ceva deveneau parca tot mai reduse, localitatea parand a fi lipsita de orice astfel de facilitate. Zari insa, in zare, peretii portocalii si turnul cu ceas ai unei biserici construita intr-o arhitectura ce parea demodata comparativ cu toate celelalte cladiri din jur si pe care, te-ai fi asteptat sa o vezi, mai degraba, pe strazile unui satuc decat pe cele ale unei suburbii ca aceasta. Decise asadar, sa continue mersul pana acolo si sa hotarasca cum va proceda mai tarziu. In dreapta bisericii, un mic teren de fotbal, cu porti ce pareau vopsite recent isi astepta mut jucatorii ce pareau sa intarzie. Chiar daca traficul era in continuare scazut, de dupa blocurile din spatele busericii se auzea un zgomot atenuat, ce trada dialoguri aprinse. Nu mai fu nevoie sa se gandeasca la optiunea de a se intoarce. Sa mearga in directia zgomotului era deja un raspuns natural. Asa cum spera, dupa randul de blocuri, ceva mai vechi decat primele observate la intrarea in micul Derio, dar construite tot intr-o arhitectura moderna, cu balcoane generoase, locuri de joaca si alei frumos pietruite in jur, gasi cateva baruri in fata carora, femei si barbati stateau la discutii in jurul unor mese pe care paharele de bere stateau aglomerate.

Tanarul isi facu curaj si se indrepta spre unul din localurile care parea mai animat si in fata caruia, pe langa barbatii si femeile iesiti sa fumeze se remarca un caine de talie mare, ce parea ca isi asteapta stapanul, cu privirea atintita spe usa localului. Pe holul de la intrare, zari un automat de tigari si un slot machine cu lumini multicolore. Deschise inca o usa. Clientii din interior, in majoritate barbati, stateau, cu cateva exceptii, in picioare, avand cate un pahar in mana si ochii atintiti spre televizorul usor demodat agatat in coltul indepartat al barului. Usor surprins, tanarul remarca ca nu era vorba de vreun meci de fotbal, ci de lupte cu tauri. In minte ii veneau cateva ganduri contradictorii. Fara a stii exact de ce, avea impresia ca luptele cu tauri fusesera interzise in Spania, dar isi dadu seama ca acesta era un subiect despre care avea informatii mai mult din scrierile lui Hemingway decat dintr-o sursa de informare anume. Ce il surprindea mai mult, nu era faptul ca aceste lucruri se intamplau si ca erau transmise in direct la televizor, ci entuziasmul si totodata seriozitatea cu care privitorii din bar comentau fiecare atac al taurului si reactia toreadorului imbracat in costum sarbatoresc.

Dupa cateva secunde, in care privi cand spre televizor, cand spre barbatii in varsta, ce priveau parca cel mai serios spectacolul, isi facu loc catre bar si ceru o portie de pintxos si un pahar din vinul casei. Trase farfuria primita spre el si lua o gura de vin privind si el curios spre ecran. Prima lupta se incheie si, dupa cateva reclame, transmisia fu reluata cu imagini in care doi comentatori, inzestrati cu casti pe cap, discutau intrerupti fiind doar de reluari ale fazelor interesante din lupta anterioara si de alte imagini in care se prezenta sosirea la arena a unui  toreador in jurul caruia oamenii se ingramadeau si il aclamau galagios.

Inainte sa inceapa o noua lupta, cand oamenii inca mai schimbau vorbe intre ei, tanarul apuca sa puna cateva intrebari barmanului despre unde si cum sunt organizate luptele. Acesta ii raspunse binevoitor intr-o engleza rudimentara. Pare incantat de faptul ca un strain este interesat de subiect si continua sa dea cateva detalii, fara a i se mai solicita vreo informatie suplimentara. Il indruma pe tanar sa vada programul transmisiilor live din zilele urmatoare, lipit pe unul din peretii barului. Tanarul se apropie curios de hartia A4 cu scris mic, pentru ca atmosfera i-a trezit interesul si ar fi vrut sa revina. In plus, vinul era bun. Langa programul coridelor prins cu pionieze in peretele vopsit visiniu, sta prizoniera, intr-o rama argintie, fotografia cu autograf a unui torero in costum rosu. Tanarul zaboveste cateva clipe cu ochii spre imagine, studiind concentrarea matadorului si venele pronuntate de pe spatele taurului ce alearga spre el. Cu fata intoarsa acum spre bar face cativa pasi pentru a-si relua locul langa paharul cu vin rubiniu, plin pe jumatate. Vede un zambet bland pe fata barmanului batran care, dupa ce tanarul se apropie de el ii zice, de data asta in spaniola si ceva mai tare, aratand totodata cu degetul:

Il vezi pe domnul acela de pe scaun?

Tanarul isi indrepta privirea spre una dintre putinele persoane asezate pe scaun, un batranel carunt, cu ambele maini sprijinite de un baston tocit, care avea parca creionat pe chip acelasi zambet cu subinteles al barmanului, semn ca, daca batranul nu vazuse interesul tanarului pentru fotografia din perete, auzise macar intrebarea amicului de la bar.

Tanarul nu stie daca sa spuna ceva, asa ca se multumeste sa raspunda la zambet cu un altul si asteapta continuarea barmanului.

E tatal lui Blanco! Cel din fotografie! Blanco a copilarit aici, in cartier la noi.

Tanarul ridica paharul in semn de salut catre batran, iar acesta ii raspunde cu un gest identic, avand insa in mana un pahar aproape gol.

Sa ii dam un pahar de vin tatalui lui Blanco, spuse atunci tanarul privind catre barman.

E idee foarte buna signor, de unde spuneati ca sunteti?

Din Romania.

 

International Wine Contest Bucharest (IWCB) 2017 – Comunicat

International Wine Contest Bucharest (IWCB), cel mai important concurs internaţional de vinuri din Europa de Est, pregăteşte cea de-a XIV-a Ediţie

Bucureşti, 6 martie 2017: Oficiul Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole (ONVPV) anunţă o nouă ediţie a Concursului Internaţional de Vinuri Bucureşti (IWCB), ce se va desfăşura în perioada 25-28 mai la Bucureşti. www.iwcb.ro
IWCB se desfăşoară sub înaltul patronaj al Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului (OIV). http://oiv.int/en/agenda
După o atentă monitorizare, începând cu anul 2016, IWCB a fost acceptat în „superliga” Fedetaţiei Marilor Concursuri Internaţionale de Vinuri şi Băuturi Spirtoase – VINOFED. http://www.vinofed.com/en/category/calendrier/

Şi în 2017 înregistrarea probelor se va face fără taxă pentru producătorii de vinuri.

Ca o primă noutate, în 2017, fiecare comisie de jurizare (panel) va fi formată din 7 juraţi (şi nu din 5 ca în majoritatea concursurilor), din care 4 specialişti străini în fiecare panel. Prin acest efort acurateţea evaluării IWCB ajunge la un nivel nemaiatins până în prezent.
Asociaţia Degustătorilor Autorizaţi din România (ADAR) desemnează, cu autoritate, degustătorii evaluatori români, asigură securizarea probelor şi parcurgerea corectă a tuturor procedurilor impuse de regulament.

„Idealul ar fi ca IWCB să fie folosit de autorități, valorificat de asociațiile de producători, de instituțiile de învățământ superior pentru a culege date prelucrate şi pentru a-și expune mesajele, materialele științifice, în fața unei comunități compacte, valoroase, greu de „atins” în mod individual. Beneficiile şi economiile sunt evidente.”afirmă Cătălin Păduraru, CEO IWCB.
Sincronizarea cu noile tendinţe mondiale este dovedită de IWCB prin introducerea spre evaluare a vinurilor „eco” în grupe distincte.
În anul 2016, au intrat în competiţie 1495 de probe din 32 de ţări producătoare, probele producătorilor din străinătate reprezentând 52% din totalul înscrierilor. 238 de operatori români şi străini au trimis probe la IWCB.
IWCB este principalul instrument de calibrare și comunicare pentru piața vinului din această parte a globului, cu influențe benefice majore pentru toți producătorii de vin din lume, dar şi pentru economia românească.
Conform datelor oferite de APEV (Asociaţia Producătorilor şi exportatorilor de Vin din România), la sfârşitul anului 2015, România ocupă:
a 5-a poziţie în UE după suprafeţele cu viţă de vie (după Spania, Franţa, Italia, Portugalia) şi este în primele 15 ţări la nivel mondial
a 5-a poziţie în UE după cantitatea de struguri produsă (după Italia, Spania, Franţa, Germania)
a 6-a poziţie în UE la producţia de vin (după Italia, Franţa, Spania, Portugalia, Germania)
Conform aceleiaşi surse, la sfârşitul anului 2015, producţia de vin a României era de 3,627 milhl, iar consumul de vin în România atingea 3,990 milhl.
Un concurs de asemenea calibru atrage atenţia asupra României, cu efecte imediate de imagine, dar şi economice.

Vinurile anului 2013: Cele mai bune vinuri albe romanesti

Dupa ce am vorbit despre cele mai bune vinuri roze din tara si cele mai bune vinuri albe internationale, a venit astazi randul albelor romanesti sa iasa la rampa si sa treaca prin sita degustarilor facut pe PunctulPeVin.Ro in anul 2013.

Spuneam intr-un comentariu, ca parte a unei discutii avute pe Facebook zilele trecute, ca topul albelor romanesti va starni probabil cele mai multe gesturi din sprancene. De ce? Pentru ca, in premiera in acest an, avem de-a face cu o dominare evidenta a unui singur vin (din ani diferiti). Este un semn ca subsemnatul are si el slabiciunile lui, dar si ca o degustare verticala de vinuri bine facuta, poate da un astfel de clasament peste cap.

Topul arata astfel. Enjoy!

Topul vinurilor albe romanesti

Locul 1: Cuvee Amaury 2007, SERVE

Locurile 2 – 3: Cuvee Amaury 2011 SERVE & Tamaioasa Romaneasca 1989 Pietroasele Vinoteca Vincon Vrancea

Locurile 4 – 5: Leat 6500 The Origin Sauvignon Blanc 2012 & Cuvee Amaury 2010 SERVE

Locurile 6 – 9: Arezan Feteasca Regala – Feteasca Alba 2011, Cuvee Amaury 2009 SERVE, Liliac Sauvignon Blanc 2011 AMB Wines & Solo Quinta 2012 – Cramele Recas

Locul 10: Casa Panciu Cabernet Sauvignon 2012 (vinificat in alb)

Cecchi: Pursange toscan

Dintre evenimentele ce au avut loc saptamana trecuta in capitala, unul mi-a retinut atentia in mod deosebit si m-a facut sa nu ezit la primirea invitatiei raspunzand imediat prezent. Este vorba despre prezentarea si lansarea pe piata noastra a catorva vinuri din portofoliul producatorului toscan Cecchi. Despre producator, m-ati mai auzit poate vorbind si cu alte ocazii, n-am sa va spun deocamdata mai multe, mi-am propus insa sa o fac intr-un material viitor. Am sa amintesc doar ca este o casa de vinuri infiintata in 1893, care detine in acest moment aproximativ 300 de hectare (adica o crama nici foarte mare, dar nici foarte mica) in Toscana si Umbria.

Evenimentul a fost organizat de importatorul roman Parmafood si s-a bucurat de prezenta Serenei Rettori, reprezentantul responsabil pe pietele din Europa de Est al producatorului italian si de cea a somelierului Sergiu Nedelea.

Nu pot rezista nici de aceasta data fara sa va impartasesc cateva pareri despre vinurile incercate.

Orvieto Classico DOC 2011:  Este un cupaj de 4 varietati locale (Grechetto, Drupeggio, Procanico si Trebbiano, colorat in tonuri verzui si inzestrat cu un nas proaspat, dominat de tonuri citrice (in special lamaie); gura e cursiva si destul de echilibrata, combina note de verdeata proaspata cu izuri de para; are in postgust placut si lejer. (83 puncte)

orvieto

Vernaccia di San Gimignano DOCG 2011:  Este un vin produs 90% din Vernaccia si 10% din alte sortimente albe (cel mai probabil Sauvignon Blanc, destul de prezent cel putin in nas); are o culoare clara, galben-verzuie; nasul este simplu si direct, dominat de parfum de mar verde; in gura este simplu si nu impresioneaza; lasa un postgust proaspat, cu un usor iz de soc. (80 puncte)

vernaccia_cecchi

Foriero Chianti DOCG  2010: Un toscan nu foarte intens colorat; nasul emana initial un usor iz de portocala rosie, evolueaza apoi in tonuri sangvinice si izuri de cirese si ierburi aromate; gura are in centrul atentiei arome de visina (sambure, pulpa, tot tacamul) si este sustinuta de taninuri tinere; final relativ scurt. (83-84 puncte)foriero_cecchi

Dentro Chianti Classico DOCG  2010: Fata de vinul mai sus pomenit, are un procent de Sangiovese o idee mai mare; culoarea e rubinie, stralucitoare; i-am apreciat nasul pentru tipicitatea lui buna; e prietenos si evolueaza in pahar in nuante de rom si cirese; gura e fara ifose, dare este foarte bine echilibrata; aduce pe final o nuanta discreta de scortisoara. (86 puncte)

dentro_cecchi Vino Nobile di Montepulciano DOCG 2009: Rubiniu, stralucitor; are un nas elegant si generos, ce impleteste nuantele de violete cu cele de capsuni; gura traseaza cu stil linii florale fine (zambila, violeta) si le inveseleste cu trimiteri catre maces si coacaze; aromele se alatura stejarului, bine integrat. (87-88 puncte)

nobile_cecchiRiserva di Famiglia Chianti Classico DOCG 2009: Poarta o haina visinie; nasul ascunde trimiteri catre licorice, mure si putina vanilie; gura este initial cuminte; se descatuseaza insa cu eleganta combinand intr-o structura buna, aromele de cirese bine coapte cu nuantele de violeta. (89 puncte)

 famiglia_cecchi