Category Archives: Crozes Hermitage

E. Guigal Crozes-Hermitage Rouge 2014

Vinul despre care urmeaza sa va spun doua vorbe vine de la un producator ce nu mai are nevoie de nicio prezentare – Guigal.

Nasul acestui Crozes-Hermitage debuteaza usor metalic, dar este inundat rapid de note de visina si ierburi aromate, toate moderate ca intensitate.

Gura este unitara si clasica, upgradata de note de fructe rosii, sambure de cireasa siputin piper. Finalul este mediu dar foarte placut. (85 – 86 puncte)

Cu gandul pe Valea Ronului

Ne-am indreptat atentia la ultima noastra intalnire asupra vinurilor din valea Ronului. Inainte sa va spun ce vinuri am incercat cu aceasta ocazie, cinci la numar, poate n-ar strica sa va spun doua – trei cuvinte despre acest areal considerat deja clasic.

Din punct de vedere geografic zona are o pozitie central estica in raport cu teritoriul Frantei si incepe putin la sud de Lyon, continuand spre Mediterana pana in apropiere de Avignon. Cel mai adesea, veti observa tratarea diferita intre zona mai nordica, caracterizata prin vinuri rosii puternice si elegante in care rege este Syrah-ul si zona de sud dominata de un alt strugure rosu, Grenache, desi de multe ori veti fi surprinsi poate de numarul de soiuri ce intra in cupajarea anumitor vinuri de aici. Exista cum poate va inchipuiti si vinuri albe care se produc in aceasta zona, cu toate astea ele stau in umbra vinurilor rosii.
Ca mai peste tot, si aici producatorii se impart in trei categorii. Traditionalistii fac in continuare vinul precum faceau si predecesorii lor, modernistii adopta noile tendinte tehnologice si pragmaticii imbina ce e mai bun din cele doua tendinte adoptate de primele doua categorii. Daca traditionalistii prefera cel mai adesea butoaiele vechi, de dimensiuni mari, nu trebuie sa va mire ca adeptii noilor tendinte vor folosi adesea barique-uri noi.

Zona este cunoscuta atat ca producand vinuri fara pretentii, ceva mai rustice, dar si pentru varfuri, care provin cel mai adesea din zonele Cote Rotie, Hermitage sau, probabil cea mai cunoscuta denumire de origine din zona, Chateauneuf-du Pape.

Sunt sigur insa ca daca veti dori sa aflati mai multe despre Valea Ronului nu veti avea dificultati in a gasi materiale in acest sens asa ca imi indrept acum atentia asupra vinurilor pe care le-am incercat.

Am inceput cu un Emmanuel Darnaud Crozes-Hermitage Les Trois Chênes 2007: Colorat profund, cu tonuri violete; nas elegant, ce imbina note de fructe negre, toast, piper cu izuri carnoase si piele; gustul pare dominat de baric insa razbate si o imbinare de note fructate si ceva cacao; un vin fin pana la final cand devine usor aspru. (82 puncte)

Am continuat cu Domaine les Pallières Gigondas Les Racines 2007: un cupaj de Grenache in proportie de 80%, restul de 20% fiind impartit intre Cinsault, Syrah si Cleret; si el intens colorat; nas predominant fructat, in care se simte si o idee scurta de musetel; gura domoala, dar ampla; din punct de vedere aromatic, se simte multa capsuna, dar si ceva pruna si afine; aciditatea e una pronuntata; evolutia in pahar aduce cu ea un iz de zahar ars; final mediu. (89 puncte)

Incursiunea in Chateaneuf-du-Pape a inceput cu un E. Guigal 2003: prins intr-o zi mai slaba decat ne-am fi asteptat poate, dar inca interesant; nas elegant, cu trimiteri catre rodie, portocale rosii si alune de padure (in coaja); corpolenta buna; gura este inundata de note elegante de cireasa si pruna; cursiv si domol, devine ciocolatiu daca e incalzit in pahar; final mediu spre lung. (86 puncte)

A continuat cu Domaine de Villeneuve Châteauneuf-du-Pape Vieilles Vignes 2004: Intens si stralucitor in pahar; nas bogat in note de mure si dulceata de cirese; gura porneste puternic, cu note dulcege; taninii puternici il fac sa para inca tanar; notele lemnoase se simt difuz, fiind bine integrate in ansamblu. (92 puncte)
Am incheiat frumos, cu un Domaine du Pere Pape Chateauneuf-du-Pape 2005: Cupaj in stil Chateauneuf, adica Grenache, Syrah, Cinsault si Mourvedre; nas interesant; gura se plimba lent intre notele de cireasa si piele, duel ce pare a fi castigat in final de cireasa; lemnul se simte initial, se pierde in fruct, pentru ca in final sa revina in atentie, dar fara a lua fata aromelor primare; corpolenta buna. (94 puncte)

Dar pentru ca cele scrise mai sus au fost doar parerile si punctajele mele, haideti sa va spun si care a fost clasamentul general, obtinut in urma notelor acordate impreuna cu ceilalti participanti la intalnire, adica Mihnea, Radu, Dana & Ionut Mihai, Ghendaie Bobeica si Marc Dworkin.

Asadar, clasametul a fost urmatorul: