Category Archives: Corvina Veronese

Villa Borghetti Valpolicella D.O.C. 2009 – Pasqua

Produs din trei soiuri locale, pe umerii carora s-a construit, mai mult sau mai putin, reputatia zonei Valpolicella, adica din Corvina, Rodinella si Corvinone, acest veronez are o culoare nu tocmai intensa si un nas din care rasar note de fructe rosii de padure, dar si putina cacao.

Gura destul de simpla, insista pe nuante ce amintesc de cirese si visine, dar este inzestrata si cu tanini trecuti parca printr-o sita fina. Finalul e unul corect, construit in aceiasi maniera necomplicata si aduce o nota de originalitate cu un difuz iz de muguri de brad. (83 puncte)

Toar – Rosso del Veronese 2005

O intalnire inedita cu vinurile celor de la Masi, un cupaj din Oseleta, Corvina si 13 grade alcoolice.

Nas galagios, precum Giulestiul in zi de meci. Incerca sa te surprinde cu arome variate si imprumutate din diferite registre: cireasa, rodie si ceva spices. Gura este ceva mai domoala si isi trage radacinile din tonuri ce te fac sa te gandesti la pastarnac si morcov.

Finalul mediu asterne la plecare un parfum floral (violeta).

Villamura Bardolino – Sartori

Pentru mine acest vin imi trezeste multe amintiri placute. Prima, cea a amintirii primului meu contact cu un Bardolino , undeva intr-un restaurant in Varsovia, cea de-a doua, legata de numele producatorului (Sartori), de la care am mai incercat un delicios Amarone della Valpolicella si ultima, dar poate cea mai importanta, aceea ca acest vin a fost cumparat, cu ceva timp in urma, intr-una din calatoriile noastre in Italia.

Dar amintirile cu amintirile si vinul cu vinul, nu?

Pentru cei care nu stiu, Bardolino este un vin din zona Venetiei, facut dintr-o combinatie de struguri Corvina Veronese cu alte cateva soiuri care pot varia (cel despre care va vorbesc eu acum are in componenta 40% Corvina Veronese, 40% Rondinella si 20% Molinara) si este primul vin din scoala noua italiana care a obtinut DOC.

Punctul forte al acestui vin este fructuozitatea ridicata, vinul degaja o placuta aroma de cireasa coapta. Taninii sunt aproape nesesizabili, ceea ce ii da vinului o finete aparte. Persistenta gustativa este destul de buna, iar finalul degaja usoare note de migdale si nuca prajita.

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Paralela Amarone della Valpolicella

Desi nu a fost partea vreunui plan, cand bei doua vinuri care au ceva in comun esti intodeauna tentat sa faci comparatii. Astfel, desi am sa incerc sa iau fiecare vin in parte am decis reluarea unei teme abordate cu ceva vreme in urma cand insa, cele doua vinuri aveau in comun anul si producatorul si nu tipul de vin cum este vorba in cazul de fata.


Sa trecem deci la treaba …

Amarone della Valpolicella – Cadis (Cantina di Soave) 2006:
Nas placut; odata gustat vinul surprinde prin rotunjimea foarte personala; corpolent; procentul alcoolic destul de ridicat (14,5%) este placut mascat de notele de fructe de padure; final proaspat, matasos.

Amarone della Valpolicella – Sartori 2004: Nas foarte puternic; complex, vinul debuteaza cu nuante de fructe negre insa se simt trimiteri condimentate si un usor iz de caramel pe final; bine echilibrat; final seducator si persistent.


Nota: Publicat deasemenea si aici.

Amarone della Valpolicella

Daca povestesti cuiva despre cum se produce un Amarone o sa primesti foarte posibil un zambet nostalgic daca nu chiar indoielnic.


Ei bine, producerea unui astfel de vin este o adevarata poveste, strugurii ajungand sa fie transformati in vin pe vremea cand alte soiuri sunt deja asezate comod in buchetul lor. Asta pentru ca pentru creearea vinurile Amarone, produse exclusiv in regiunea Valpolicella, strugurilor li se pregateste un pat de bambus pe care acestea se odihnesc pana la momentul optim.

Vine apoi intrebarea firesca: pentru ce atata efort? Ei bine, mi-e teama ca n-am sa va pot sau, pur si simplu, n-am sa vreau sa va raspund. Poate si eu as fi stat sa ma intreb acelasi lucru daca n-as fi avut parte de o degustare ad-hoc de doua vinuri din acest tip ieri, degustare in urma careia si raspunsul a venit la fel de firesc ca si intrebarea pe care o aminteam. N-am sa vi-l spun totusi asa cum am zis, pentru ca poate ar fi greu de gasit cuvintele cele mai potrivite si daca v-am facut macar ceva mai curiosi atunci, pot spune ca mi-am atins scopul.


Cele doua italiene poarta ambele pe eticheta anul Domnului 2004 si daca e sa le mentionez in ordinea intrarii lor in scena primul poarta numele Carlevari iar cel de-al doilea Sartori. Dupa cum am mai spus si in trecut nu imi sta in fire sa fac comparatii prea riguroase si ar fi putin nedrept pentru ca cele doua vinuri despre care va vorbesc azi sunt cu multe clase peste unele vinuri despre care am vorbit pe acest blog. Am sa spun totusi ca as da cateva puncte in plus celui de-al doilea desi nu sunt prea sigur ca acestea nu se datoareaza doar faptului ca a venit dupa ce primul a potolit deja pofta si setea si a avut ceva mai mult timp la dispozitie sa se deschida, sa se lase descoperit.