Domaine Souviou Bandol Rose 2014

Astazi conversatia noastra se poarta pe marginea unui rose din Bandol, produs al cramei Domaine Souviou, pe al carui reteta ingredientele sale  (Cinsault, Mourvedre si Grenache) isi impart aportul intr-un raport de 40/30/30 la suta.

Are sticliri atragatoare, culoarea discreta a foii de ceapa si parfum de caisa si flori albe. Desi nuantele sale sunt unele lejere, e un vin cu o consistenta interesanta si in plus are un echilibru bun. Aromatic, mai aduce peste notele descoperite prin miros izuri citrice proaspete, dar si ceva trimiteri minerale. (83 puncte)

souviou

Chateau Musar 2005

Chateau Musar este un vin libanez (probabil cel mai cunoscut) obtinut din Cabernet Sauvignon, Cinsault si Carignan, al carui varianta 2005 se afla acum probabil la apogeu.

Are o complexitate si o eleganta aparte, evoluand lent si imbogatindu-se treptat cu izuri de lemn, acuarela, chimen si cuisoare. Aromele se remarca mai degraba prin calitate si varietate, ele mentinandu-se in zona moderatiei din punct de vedere al intensitatii lor. (89 puncte)

musar05

Mythique Languedoc Rosé 2012

Mythique Rose 2012 este un vin ce vine din Languedoc si care a fost obtinut din soiurile Grenache si Cinsault.

Are culoarea foii de ceapa si nasul pudrat cu nuante de cireasa si mandarina. In gura, e alunecos si pare ca duce usor dorul unei aciditati mai vioaie. Aromele  par sa trimita, in primul rand, spre piersica alba. (76 puncte)

mythique-rose

SERVE: Filiera corsicana (Degustare Domaine Peraldi)

Saptamana trecuta, am fost invitat alaturi de alti bloggeri si oameni din presa de vin, la sediul SERVE din Bucuresti sa degustam ceva. Spun ceva pentru ca intalnirea s-a dorit si a reusit sa fie una surpriza. Cand am fost anuntat ca tema intalnirii e tinuta secret mi-am facut tot felul de scenarii. Ma asteptam la orice (mai ales dupa verticala Charlotte ce a pricinuit precedenta mea vizita la fata locului), dar aproape deloc la o degustare de vinuri straine. Cand am sa va spun insa ca a fost vorba de vinuri corsicane, lucrurile prind contur si veti intelege despre ce a fost vorba. Spun asta gandindu-ma evident la faptul ca majoritatea din voi cunosc deja originea corsicana a regretatului Guy de Poix cel care a pus bazele SERVE in Romania.

Revenind la vinuri, si trecand rapid peste incalzirea facuta cu un Chardonnay Terra Romana 2011 fermentat in totalitate in baricuri cu control de temperatura (probabil o premiera in tara noastra pentru un un vin alb !?) ajungem in fata celor doua vinuri prezentate, ambele (caci despre doua vinuri e vorba) produse la domeniul Peraldi si purtand insemnele AOC-ului Ajaccio, situat undeva in sud-vestul insulei Corsica, vinuri ce s-au dovedit extrem de interesante nu doar datorita faptului ca provin dintr-o zona si sunt facute din soiuri necunoscute pentru mine pana la momentul degustarii lor, ci si datorita calitatii si personalitatii distincte de care au dat dovada.

Vinurile provin din recolta 2009 si au la baza un soi necunoscut cel putin pentru mine asa cum spuneam – Sciaccarellu (intr-o incercare de transcriere fonetica fara diacritice … shacarel).

Primul vin incercat – Domaine Peraldi Rouge 2009 este un cupaj de Sciaccarellu (60%), Grenache Niellucciu Cinsault (30%) si Carignan (10%) tinut in baricuri timp de 6 luni, iar al doilea – Clos du Cardinal 2009 (varianta mai scumpa) este un vin produs 98% din Sciaccarellu, maturat timp de 18 luni in butoaie de stejar.

Personal, vinurile mi s-au parut foarte interesante, relativ apropiate calitativ, ba chiar as spune ca primul mi-a placut putin mai mult in ciuda faptului ca Clos de Cardinal este vinul mai scump din cele doua. Haideti totusi sa nu mai lungesc vorba si sa incerc sa va descriu fiecare vin in parte.

Domaine Peraldi Rouge 2009: Culoarea e firava; Nasul e intens si daca ar fi sa-l compar cu ceva, primul exemplu care-mi vine in minte ar fi un pinot de Burgundia; Gustul are ceva argilos si personal, dar e inviorat de prezenta tonurilor fructate (capsuna); Per ansamblu, gura se dovedeste moale si catifelata, chiar usor surprinzatoare prin aceste caracteristici dupa primul contact olfactiv, mult mai sever. (87 puncte)

Domaine Peraldi Clos du Cardinal 2009: Pare ceva mai retinut in nas, desi se simte filonul comun avut cu primul vin; Lemnul e ceva mai prezent; tanini calmi si catifelati il fac sa para mai dificil prin prisma aromelor decat a structurii; Pe langa izul retinut de fructe de padure, incanta prin note de foi de tutun si migdala; Comparativ cu primul vin are un nivel de zahar o idee mai ridicat (poate si de aici se trage faptul ca mie mi-a placut mai mult primul vin). (85 puncte)


Cu gandul pe Valea Ronului

Ne-am indreptat atentia la ultima noastra intalnire asupra vinurilor din valea Ronului. Inainte sa va spun ce vinuri am incercat cu aceasta ocazie, cinci la numar, poate n-ar strica sa va spun doua – trei cuvinte despre acest areal considerat deja clasic.

Din punct de vedere geografic zona are o pozitie central estica in raport cu teritoriul Frantei si incepe putin la sud de Lyon, continuand spre Mediterana pana in apropiere de Avignon. Cel mai adesea, veti observa tratarea diferita intre zona mai nordica, caracterizata prin vinuri rosii puternice si elegante in care rege este Syrah-ul si zona de sud dominata de un alt strugure rosu, Grenache, desi de multe ori veti fi surprinsi poate de numarul de soiuri ce intra in cupajarea anumitor vinuri de aici. Exista cum poate va inchipuiti si vinuri albe care se produc in aceasta zona, cu toate astea ele stau in umbra vinurilor rosii.
Ca mai peste tot, si aici producatorii se impart in trei categorii. Traditionalistii fac in continuare vinul precum faceau si predecesorii lor, modernistii adopta noile tendinte tehnologice si pragmaticii imbina ce e mai bun din cele doua tendinte adoptate de primele doua categorii. Daca traditionalistii prefera cel mai adesea butoaiele vechi, de dimensiuni mari, nu trebuie sa va mire ca adeptii noilor tendinte vor folosi adesea barique-uri noi.

Zona este cunoscuta atat ca producand vinuri fara pretentii, ceva mai rustice, dar si pentru varfuri, care provin cel mai adesea din zonele Cote Rotie, Hermitage sau, probabil cea mai cunoscuta denumire de origine din zona, Chateauneuf-du Pape.

Sunt sigur insa ca daca veti dori sa aflati mai multe despre Valea Ronului nu veti avea dificultati in a gasi materiale in acest sens asa ca imi indrept acum atentia asupra vinurilor pe care le-am incercat.

Am inceput cu un Emmanuel Darnaud Crozes-Hermitage Les Trois Chênes 2007: Colorat profund, cu tonuri violete; nas elegant, ce imbina note de fructe negre, toast, piper cu izuri carnoase si piele; gustul pare dominat de baric insa razbate si o imbinare de note fructate si ceva cacao; un vin fin pana la final cand devine usor aspru. (82 puncte)

Am continuat cu Domaine les Pallières Gigondas Les Racines 2007: un cupaj de Grenache in proportie de 80%, restul de 20% fiind impartit intre Cinsault, Syrah si Cleret; si el intens colorat; nas predominant fructat, in care se simte si o idee scurta de musetel; gura domoala, dar ampla; din punct de vedere aromatic, se simte multa capsuna, dar si ceva pruna si afine; aciditatea e una pronuntata; evolutia in pahar aduce cu ea un iz de zahar ars; final mediu. (89 puncte)

Incursiunea in Chateaneuf-du-Pape a inceput cu un E. Guigal 2003: prins intr-o zi mai slaba decat ne-am fi asteptat poate, dar inca interesant; nas elegant, cu trimiteri catre rodie, portocale rosii si alune de padure (in coaja); corpolenta buna; gura este inundata de note elegante de cireasa si pruna; cursiv si domol, devine ciocolatiu daca e incalzit in pahar; final mediu spre lung. (86 puncte)

A continuat cu Domaine de Villeneuve Châteauneuf-du-Pape Vieilles Vignes 2004: Intens si stralucitor in pahar; nas bogat in note de mure si dulceata de cirese; gura porneste puternic, cu note dulcege; taninii puternici il fac sa para inca tanar; notele lemnoase se simt difuz, fiind bine integrate in ansamblu. (92 puncte)
Am incheiat frumos, cu un Domaine du Pere Pape Chateauneuf-du-Pape 2005: Cupaj in stil Chateauneuf, adica Grenache, Syrah, Cinsault si Mourvedre; nas interesant; gura se plimba lent intre notele de cireasa si piele, duel ce pare a fi castigat in final de cireasa; lemnul se simte initial, se pierde in fruct, pentru ca in final sa revina in atentie, dar fara a lua fata aromelor primare; corpolenta buna. (94 puncte)

Dar pentru ca cele scrise mai sus au fost doar parerile si punctajele mele, haideti sa va spun si care a fost clasamentul general, obtinut in urma notelor acordate impreuna cu ceilalti participanti la intalnire, adica Mihnea, Radu, Dana & Ionut Mihai, Ghendaie Bobeica si Marc Dworkin.

Asadar, clasametul a fost urmatorul: