Category Archives: Carignan

SERVE: Filiera corsicana (Degustare Domaine Peraldi)

Saptamana trecuta, am fost invitat alaturi de alti bloggeri si oameni din presa de vin, la sediul SERVE din Bucuresti sa degustam ceva. Spun ceva pentru ca intalnirea s-a dorit si a reusit sa fie una surpriza. Cand am fost anuntat ca tema intalnirii e tinuta secret mi-am facut tot felul de scenarii. Ma asteptam la orice (mai ales dupa verticala Charlotte ce a pricinuit precedenta mea vizita la fata locului), dar aproape deloc la o degustare de vinuri straine. Cand am sa va spun insa ca a fost vorba de vinuri corsicane, lucrurile prind contur si veti intelege despre ce a fost vorba. Spun asta gandindu-ma evident la faptul ca majoritatea din voi cunosc deja originea corsicana a regretatului Guy de Poix cel care a pus bazele SERVE in Romania.

Revenind la vinuri, si trecand rapid peste incalzirea facuta cu un Chardonnay Terra Romana 2011 fermentat in totalitate in baricuri cu control de temperatura (probabil o premiera in tara noastra pentru un un vin alb !?) ajungem in fata celor doua vinuri prezentate, ambele (caci despre doua vinuri e vorba) produse la domeniul Peraldi si purtand insemnele AOC-ului Ajaccio, situat undeva in sud-vestul insulei Corsica, vinuri ce s-au dovedit extrem de interesante nu doar datorita faptului ca provin dintr-o zona si sunt facute din soiuri necunoscute pentru mine pana la momentul degustarii lor, ci si datorita calitatii si personalitatii distincte de care au dat dovada.

Vinurile provin din recolta 2009 si au la baza un soi necunoscut cel putin pentru mine asa cum spuneam – Sciaccarellu (intr-o incercare de transcriere fonetica fara diacritice … shacarel).

Primul vin incercat – Domaine Peraldi Rouge 2009 este un cupaj de Sciaccarellu (60%), Grenache Niellucciu Cinsault (30%) si Carignan (10%) tinut in baricuri timp de 6 luni, iar al doilea – Clos du Cardinal 2009 (varianta mai scumpa) este un vin produs 98% din Sciaccarellu, maturat timp de 18 luni in butoaie de stejar.

Personal, vinurile mi s-au parut foarte interesante, relativ apropiate calitativ, ba chiar as spune ca primul mi-a placut putin mai mult in ciuda faptului ca Clos de Cardinal este vinul mai scump din cele doua. Haideti totusi sa nu mai lungesc vorba si sa incerc sa va descriu fiecare vin in parte.

Domaine Peraldi Rouge 2009: Culoarea e firava; Nasul e intens si daca ar fi sa-l compar cu ceva, primul exemplu care-mi vine in minte ar fi un pinot de Burgundia; Gustul are ceva argilos si personal, dar e inviorat de prezenta tonurilor fructate (capsuna); Per ansamblu, gura se dovedeste moale si catifelata, chiar usor surprinzatoare prin aceste caracteristici dupa primul contact olfactiv, mult mai sever. (87 puncte)

Domaine Peraldi Clos du Cardinal 2009: Pare ceva mai retinut in nas, desi se simte filonul comun avut cu primul vin; Lemnul e ceva mai prezent; tanini calmi si catifelati il fac sa para mai dificil prin prisma aromelor decat a structurii; Pe langa izul retinut de fructe de padure, incanta prin note de foi de tutun si migdala; Comparativ cu primul vin are un nivel de zahar o idee mai ridicat (poate si de aici se trage faptul ca mie mi-a placut mai mult primul vin). (85 puncte)


Mythique 2010 (Rosu) – AOC Languedoc

Ca sa nu zica Miticii ca n-au si ei vinul lor, un producator francez din Languedoc s-a gandit sa rezolve aceasta problema.

Cred ca v-ati dat seama deja ca glumeam, nu?

In fine, vinul Mythique este un cupaj de Syrah, Grenache si Carignan care pe langa eticheta simpatica vine cu o roba rosu intens si un nas carnos, presarat pe ici colo cu stropi de grepf rosu.

In gura taninii sunt fermi, ba chiar usor asprii, iar aciditatea e una ridicata. Aromele, medii ca intensitate, amintesc de fructe negre si putin condiment. Doar finalul aduce ceva ierbos cu el. (81 puncte)

La 50/50 – Anne Gros & Jean-Paul Tollot 2009

Eticheta lui La 50/50 este o pata de culoare in peisajul vinurilor frantuzesti, cunoscute mai degraba pentru conservatorismul lor decat in coloristica deosebita.

Vinul are insa o poveste si mai interesanta, asa ca nu mai zabovim prea mult asupra etichetei. Ati putea crede ca numele vinului se trage de la faptul ca provine din 2 soiuri, dar nu e asa. El vine de la faptul ca, in spatele lui au stat doi oenologi cunoscuti, ce au facut o excapada in Languedoc, ei consacrandu-se pana acum pentru vinurile produse in Burgundia, dand astfel nastere acestui vin care imprumuta puterea specifica vinurilor din sud cu mineralitatea celor de mai la nord.

Vinul este etichetat ca Vin de Table, dar credeti-ma pe cuvant ca acest cupaj de Carignan, Cinsault si Grenache spune mai multe povesti decat te-ai astepta la orice alt vin clasificat astfel. Cum in cazul vinurilor de masa legislatia nu permite mentionarea pe eticheta a anului, producatorii au recurs la un truc si au specificat anul 2009 in dreptul numarului lotului.

Intreptandu-ne acum atentia asupra vinului, trebuie sa stiti ca nu a avut contact cu stejarul, lasand astfel cele trei soiuri sa se exprime in voie. Nasul tresare, vibrand sub presiunea aromelor crude de cireasa, piper si pruna. Gura e surprinsa mai intai de textura bogata lasandu-se apoi dusa in voie de povesti cu iz de macese si rodie sustinute de impresia minerala ce se impune spre final. (85 puncte)

La Vie en Rouge (Degustare de grup)

In ciuda faptului ca Franta este general perceputa drept tara numarul 1 in ale vinului si a faptului ca aici se gasesc numeroase zone viticole, cu o bogata traditie, nu de putine ori, lumea tinde sa se limiteze atunci cand se gandeste la vinurile frantuzesti doar la cele din zona Bordeaux. O greseala impardonabila ar spune pasionatii de vinuri din hexagon.

Am incercat asadar la ultima noastra intalnire sa reparam cate putin din aceasta grosolanie, pentru ca si in cazul nostru s-a intamplat ca de cele mai multe ori cand alegeam drept tema vinurile frantuzesti sa avem pe masa in majoritatea cazurilor vinuri bordoleze.

In ciuda faptului ca in lista noastra s-a strecurat si un vin din Bordeaux (a carui prezenta nu a regretat-o oricum nimeni dupa cum veti vedea mai jos) am reusit prin lista de vinuri alcatuita de noi aseara sa acoperim o parte din zonele nedreptatite pana acum.

Despre ce zone e vorba? Veti vedea in cele ce urmeaza.


Bourgogne Hautes-Cotes de Nuits 2007 (alc. 12.5%): Diafan si sarac ca intensitate coloristica (chestie destul de des intalnita dealfel la un Pinot Noir), dezvaluie in nas un usor iz mentolat, cu striatii vegetale si pamantoase, dar care se dezvolta spre pruna afumata odata cu trecerea timpului; gura nu se ridica insa la asteptarile pe care nasul ti le-ar putea da; este destul de apos, desi prinde ceva tonalitati vegetale si minerale se incheie usor acrisor. (74/100 puncte)

Chateau MasNeuf Compostelle – Costieres de Nimes 2005 (alc. 14%, Valee du Rhone): Culoare sangerie intensa; carnos inca din nas, arunca parfum de zahar ars si multa cireasa; corpolent si cu tanini domoli, imprasitie in gura arome de scortisoara si rodie insotite de fine note picante; un vin inca tanar, poate inca neasezat. (81/100 puncte)

Mas Belles Eaux – Les Coteaux Languedoc 2005 (alc. 14.5%): Stralucitor, debuteaza cu un nas calm, initial fructos (zmeura), este imbogatit de note de cacao si un iz usor iute; In gura atacul este nervos si vireaza spre piper si menta verde; taninurile proeminente danseaza rapid; se deschide in final intr-un evantai de arome (mure, vanilie si patlagina). (88/100 puncte)

Chateau d’Aiguilhe 2004 (Cotes de Castillon, alc. 13.5%): Rubiniu intens; nas bordolez, clasic si riguros; debutul este fructos (coacaze si capsuna), dar se imbogateste cu izuri vegetale (pastarnac si brusture); gura bogata prinde rotinjumi de piele, ciocolata si anason; bine echilibrat, se pierde intr-un postgust destul de lung si imbietor. (93/100 puncte)

Les Dentelles du Chateau – Gigondas 2007 (alc. 14.5%): Culoare rubinie; nasul este sangvinic si aduce cu mirosul de carne cruda si cerneala (in plan secundar); in gura este plin si gustos; are rabufniri de fructe rosii, atat de padure (fragi), cat si citrice (grapefruit rosu, chestie ceva mai rar intalnita la un vin rosu) si vanilie; final dulceag, caramelizat. (85/100 puncte)