Category Archives: 9x

O intalnire cu final asteptat: Enira & Alira

M-am bucurat de invitatia lui Ghenadie Bobeica de la WineRo la o degustare de vinuri semnate de Marc Dworkin, facute la nord si la sud de Dunare pentru ca, desi sunt vinuri pe care le beau destul de des, le degust destul de rar. Invitatia se anunta cu atat mai interesanta cu cat, alaturi de vinuri deja cunoscute, aveau sa participe variantele recent lansate de Cabernet si de Rose.

Am sa incep oarecum ciudat cu concluziile.

Nu mai e nici un secret ca, in ciuda provenientei lor balcanice, vinurile aveau sa-si dezvaluie ambitiile lor bordoleze. Aici ma refer in special la Enira Reserva 2006, dar si la Enira 2006, care s-a rotunjit si asezat asa cum sade bine unui vin frantuzesc din aceasta zona.  Un alt aspect ce merita mentionat este ca, cu exceptia rose-urilor (lucru oarecum usor de inteles), veti observa si din punctaje ca, cel putin in opinia mea, variantele mai vechi merita mai multa atentie in acest moment. As putea intui ca Enira 2007 sau Cabernet-ul 2009 le-ar putea depasi pe cele anterior create, dar acum cele mai mature sunt mai aproape de potentialul lor maxim (daca nu chiar acolo), iar in privinta celor ceva mai tinerele, nu ne ramane decat sa fim putin mai rabdatori. Alira 2009 despre care va spuneam cu ocazia ultimei degustari de merlot ca incepe sa capete forma si forta in exprimare, mi-a confirmat aceasta impresie. Marturisesc ca atat la Aliman, cu ocazia lansarii, cat si la intalnirile anterioare de pe la Goodwine, acest vin nu ma inspirase foarte mult. Am fost tentat sa cred ca atat se poate face dintr-o vie tanara si ca vinul nu va mai evolua foarte mult. Fara a ignora acest aspect, pot spune ca m-am grabit putin in a-l judeca atat de devreme.

Sa intre vinurile…

Rose 2010 (40% Syrah, 40% Petit Verdot, 20% Merlot): Culoare frumoasa (foaie de ceapa ar zice specialistii), ce pare sa raspunda mai degraba exgentelor de pe malul Senei; nas fructos si proaspat ce imprastie note de corcoduse si piersica si doar un difuz iz floral; aciditatea este ridicata, iar gustul imbie a primavara; backgroud-ul e usor mineral; citricele iau prim-planul pe final; postgust mediu spre lung. (86 puncte)

Rose 2009 (50% Syrah, 50% Petit Verdot): Rosu aprins; nasul are un usor iz caramelizat peste notele de trandafir si visina; Gura e domol parfumata cu note de mar si grapefruit, dar sustinuta de aciditatea inca ridicata care il dezechilibreaza putin; postgustul scurt aduce cu el un usor iz de coaja de paine. (79 puncte)


Alira 2009: Nas interesant, cu parfumuri ample de cireasa si ciocolata amaruie; taninurile sunt destul de ferme; alcoolul sta ascuns dupa arome de pruna uscata si un iz dulceag de caramel si da vinului o tinuta catifelata; postgustul mediu spre lung trimite spre cafea, smochina si ierburi aromatice. (86 puncte)

Easy by Enira 2008: Nas sprintar, aranjat cu tonuri de sos de tomate, menta si un usor plus mineral; gura rotunjita este sustinuta de izuri de maces si sambure de cireasa; finalul castiga in plus o nota piperata. (81 puncte)

Cabernet by Enira 2009: Nasul imbina miezul fructat cu un iz destul de puternic de vanilie; gura dulceaga, inca neimplinita, amesteca arome de mure si afine; aciditatea este ridicata si taninurile ferme; finalul isi croieste drum cu arome de Mocca si menta; promitator. (82 puncte)

Cabernet by Enira 2008: Nasul fin ascunde note de capsuna si o tusa de cacao; linia gustativa curge lent si se coloreaza cu arome de lemn dulce si vanilie; final mediu. (85 puncte)

Enira 2007: Nasul iti zambeste cu nuante de cerneala, ciocolata si mult fruct (afine); taninurile ferme fac ca vinul sa para foarte textural; finalul imbina note condimentate cu un iz vegetal. (87 puncte)

Enira 2006: Nas elegant, plin de rotunjimi de lemn dulce si propolis; taninurile sunt moi si defileaza lasand in urma un iz de tabac si magiun; finalul mediu spre lung nu se lasa dus pana nu iti trimite mesaje despre ardei iute si ierburi aromatice. (89 puncte)

Enira Reserva 2006: Nasul expresiv se grabeste sa isi faca intrarea cu alaiul lui de rodie coapta, piele si dulceata de capsuni; gura prietenoasa, sustinuta de arome de tabac si scortisoara; alcoolul este foarte bine integrat; nu exceleaza prun fruct, dar are o complexitate aparte; final prelung. (93 puncte)

Cabernet Sauvignon 2.0 (Degustare de grup)

Dupa o absenta motivata de la ultimele doua degustari organizate de colegii mei (fosti bloggeri? :D), m-am realaturat acestora intr-o noua tentativa de imprietenire cu vinul.

Tema acestei intalniri a fost regele vinurilor rosiiCabernet Sauvignon, ajuns la al treilea episod de acest fel (despre primele doua puteti citi aici si aici). Si de aceasta data, am ales sa acordam vinurior sanse egale si am aplelat la metoda de degustare in orb, identitatea sticlelor fiind aflata doar la final.

Intalnirea a fost una reusita mai ales ca, i-am avut  avut alaturi si pe Lorena Deaconu (despre care puteti citi si aici) si pe Alex Achim.

Calitatea vinurilor, 16 la numar (din poza lipseste doar Wine Princess), a fost satisfacatoare, dar cum centralizarea rezultatelor face cat o mie de cuvinte, n-am sa insist inainte de a va face public clasamentul final, decat prin a va spune ca remarcatele mele din aceasta seara au fost: Santomas Antonious 2005, Hyperion 2006, Anima 2007, Wine Princess 2003 (inca foarte vioi pentru varsta lui) si Cassa Vella 2005 (asta ca sa ma opresc doar la primele 5 clasate in clasamentul personal si care, acum daca ma uit mai bine la rezultate, imi dau seama ca au fost nu doar favoritele mele).

Cu ochii inchisi, despre Syrah (degustare de grup)

Trecuse vreme buna de la ultima noastra experienta in orb. Am hotarat deci, sa ne testam putin abilitatile  cu un soi destul de versatil, atat de versatil incat unii ii zic Syrah iar altii Shiraz.

Ca noutate a acestei degustari ar merita mentionat faptul ca echipei obisnuite de la Ginger i s-a alaturat de aceasta data si oenologul Alin Lazarescu.

Cum degustarea noastra blind a fost facuta pe fise de degustare, n-am sa va retin prea mult timp cu descrierile vinurilor.

Va trebui sa va multumiti, de aceasta data, doar cu punctajul si clasamentul meu personal, urmand ca, odata ce primesc si rezultatele centralizate a tuturor participantilor sa va fac cunoscut si clasamentul general.

Doru Pencea (Ginger) ne-a ajutat la secretizarea probelor

Asadar, vinurile si punctajele mele au fost urmatoarele:

Erotikon Syrah 2007 – Crama Oprisor (Romania) – 83 puncte
The Hedonist 2008 Shiraz (McLaren Valley, Australia) – 85 puncte
The Lackey 2008 Shiraz (South Australia) – 78 puncte
Domaine Vincent Paris Cornas 2007 – Granit 60 (Franta) – 50 puncte (defect)
Callia Magna – Shiraz 2008 (Argentina) – 75 puncte
Peter Lehmann – Stonewell 2005 Barossa Shiraz (Australia) – 79 puncte
Syrah by Enira 2007 (Bessa Valley, Bulgaria) – 90 puncte
Corcova Syrah 2009 – Roy & Damboviceanu (Romania) – 68 puncte*
Jinda-Lee Shiraz 2008 (Australia) – 84 puncte
Peter Lehmann – Shiraz 2008 (Barossa, Australia) – 85 puncte

*l.e. 1: Simt nevoia inainte de incheiere sa ma justific cumva pentru punctele acordate unuia din vinurile de mai sus. E vorba de cel de la Corcova pe care, cu 5-6 luni in urma il punctam cu 84 de puncte. Prezenta lui dealtfel in aceasta degustare fiind datorata  faptului ca mie vinul asta mi-a placut destul de mult, dupa cum se poate vedea in postarea la care tocmai am facut referire, si al increderii pe care l-am avut ca va putea face fata acestei degustari comparatve. Chiar daca diferenta de puncte este destul de mare ca sa poata fi justificata, am sa incerc totusi sa ii gasesc cel putin 3 cauze: 1. a avut ghinionul sa vina dupa un vin foarte bun, ceea ce l-a dezavantajat si 2. a doua punctare s-a facut pe fise de degustare pe cand prima a fost una mult mai neprotocolara, dovada ca vinul e acea bautura pe care simti nevoia sa o imparti si sa o bei alaturi de prieteni (prietenii si vinul ajutandu-se cumva unul pe altul) si 3. ca ar fi fost ceva in neregula cu aceasta sticla, desi eu unul nu i-am gasit vreun defect evident, ci doar mi s-a parut mai neexpresiv decat il stiam.

l.e. 2: Intr-un final am primit si rezultatele centralizate ale degustarii noastre.

La Vie en Rouge (Degustare de grup)

In ciuda faptului ca Franta este general perceputa drept tara numarul 1 in ale vinului si a faptului ca aici se gasesc numeroase zone viticole, cu o bogata traditie, nu de putine ori, lumea tinde sa se limiteze atunci cand se gandeste la vinurile frantuzesti doar la cele din zona Bordeaux. O greseala impardonabila ar spune pasionatii de vinuri din hexagon.

Am incercat asadar la ultima noastra intalnire sa reparam cate putin din aceasta grosolanie, pentru ca si in cazul nostru s-a intamplat ca de cele mai multe ori cand alegeam drept tema vinurile frantuzesti sa avem pe masa in majoritatea cazurilor vinuri bordoleze.

In ciuda faptului ca in lista noastra s-a strecurat si un vin din Bordeaux (a carui prezenta nu a regretat-o oricum nimeni dupa cum veti vedea mai jos) am reusit prin lista de vinuri alcatuita de noi aseara sa acoperim o parte din zonele nedreptatite pana acum.

Despre ce zone e vorba? Veti vedea in cele ce urmeaza.


Bourgogne Hautes-Cotes de Nuits 2007 (alc. 12.5%): Diafan si sarac ca intensitate coloristica (chestie destul de des intalnita dealfel la un Pinot Noir), dezvaluie in nas un usor iz mentolat, cu striatii vegetale si pamantoase, dar care se dezvolta spre pruna afumata odata cu trecerea timpului; gura nu se ridica insa la asteptarile pe care nasul ti le-ar putea da; este destul de apos, desi prinde ceva tonalitati vegetale si minerale se incheie usor acrisor. (74/100 puncte)

Chateau MasNeuf Compostelle – Costieres de Nimes 2005 (alc. 14%, Valee du Rhone): Culoare sangerie intensa; carnos inca din nas, arunca parfum de zahar ars si multa cireasa; corpolent si cu tanini domoli, imprasitie in gura arome de scortisoara si rodie insotite de fine note picante; un vin inca tanar, poate inca neasezat. (81/100 puncte)

Mas Belles Eaux – Les Coteaux Languedoc 2005 (alc. 14.5%): Stralucitor, debuteaza cu un nas calm, initial fructos (zmeura), este imbogatit de note de cacao si un iz usor iute; In gura atacul este nervos si vireaza spre piper si menta verde; taninurile proeminente danseaza rapid; se deschide in final intr-un evantai de arome (mure, vanilie si patlagina). (88/100 puncte)

Chateau d’Aiguilhe 2004 (Cotes de Castillon, alc. 13.5%): Rubiniu intens; nas bordolez, clasic si riguros; debutul este fructos (coacaze si capsuna), dar se imbogateste cu izuri vegetale (pastarnac si brusture); gura bogata prinde rotinjumi de piele, ciocolata si anason; bine echilibrat, se pierde intr-un postgust destul de lung si imbietor. (93/100 puncte)

Les Dentelles du Chateau – Gigondas 2007 (alc. 14.5%): Culoare rubinie; nasul este sangvinic si aduce cu mirosul de carne cruda si cerneala (in plan secundar); in gura este plin si gustos; are rabufniri de fructe rosii, atat de padure (fragi), cat si citrice (grapefruit rosu, chestie ceva mai rar intalnita la un vin rosu) si vanilie; final dulceag, caramelizat. (85/100 puncte)

Franta pe care uitam s-o iubim (Degustare de grup)

Daca va intrebati de unde si pana unde titlul asta savant, am sa va luminez spunandu-va ca nu imi apartine, el fiind titlul unei carti scrise de unul dintre autorii mei preferati, Andrei Makine.

L-am gasit insa foarte potrivit degustarii de pe 1 Decembrie cand, in ciuda conotatiei nationaliste a primei zile de iarna, ne-am indreptat din nou atentia catre vinurile din Hexagon.

Dupa cum veti vedea mai jos, in ciuda faptului ca intalnirea a fost condimentata si cu un mic esec, degustarea in sine a fost o reusita, dovada fiind si punctajele vinurilor ce vor fi prezentate ceva mai jos, puctaje ce ar putea fi considerate putin exagerate de unii, nu insa si de mine.

Rosiile serii au fost:

Clos du Marquis – 2006 Saint Julien (alc. 13%): Un vin pe care sincer as fi preferat sa il incerc peste cativa ani, cu nas plin de fructe coapte (pruna si cirese), putin lemn dulce si un iz usor laptos pe fundal; corp zvelt, sustinut de tanini fermi; finalul te rasplateste cu trimiteri discret mentolate; in ciuda tineretii l-am punctat cu 93/100 de puncte.

Domaine de la Solitude 2005 -Pessac-Leognan (alc: 13%): Un vin care daca nu se afla la apogeu e oricum pe acolo (merci Ciprian pentru recomandare), cu nas ciocolatiu, condimentat de stropi de visina coapta; Rotund si calm in gura, se descatuseaza in arome de mure si coacaza; taninurile sunt moi si prietenoase; postgust mediu spre lung cu o discreta tinuta florala. (91/100 puncte)

Chateau Haut-Bages Liberal 2004 – Pauillac (alc. 13%): Nas puternic, usor sangvinic, dominat de arome de visina si rosie uscata la soare; gura ampla si elevata in care vinul se simte destul de textural; taninurile sunt atletice, dar blande cu gura; Cadrul aromatic pare unul mineral, dar pe el apar trimiteri pasagere catre piele, praf de cacao si toporasi; finaul este lung si imbietor si schiteaza o tusa fina de melasa. (97/100 puncte)

Chateau Haut-Bages Monpelou 1998 – Pauillac (alc. 12.5%): un batranel pe care insa nu l-am putut puncta fiind depasit de evenimente (50/100 puncte). A fost inlocuit (desi nu apare in imagine de un Chateau Saint-Antoine 1997 (alc. 12.5%) care nici el n-a fost mai presus. (50/100 puncte)