Category: 2009

Seara alba (degustare de grup)

Saptamana asta a fost una bogata in ceea ce priveste exprientele legate de vin. O noua degustare de grup s-a consumat in locatia deja cunoscuta (Ginger) si am avut, in plus, bucuria sa raspund prezent invitatiei la crama a unui producator important de vin de la noi, depre care insa, va voi vorbi putin mai tarziu.

Sa incepem deci cu degustarea noastra de grup careia, dupa discutii aprinse, i-am gasit ca tema (destul de generalista dealtfel) vinuri albe europene. Principala motivatie a acestei tematici a fost faptul ca ne vom desparti de zilele calde mai devreme sau mai tarziu si vom aloca probabil, din acest motiv, ceva mai multa atentie soiurilor rosii in viitorul apropiat.

Vinurile serii au fost urmatoarele:


Inama Soave Classico 2007 (alc. 12.5%, Prod. Azienda Agricola Inama, Italia): Cupaj clasic de Garganega si Trebbiano di Soave; culoare aurie clara; nas intens, prosapat si colorat cu note de flori de camp si verdeata proaspat taiata; atac frumos si elegant dominat de note de flori de camp si tei inflorit; postgust curat si fin; usor lipsit de aciditate, dar fara a deranja prin asta.

Bianco del Beato 2007 (alc. 13%, Fattoria dei Barbi, Italia): Culoare galben pai; nas usor greoi in care am simtit o simbioza interesanta intre fan si coaja de paine; Gustul are unduiri mierose, peste care se asterne aroma de para coapta; final mediu, moale si placut.

Kharisma 2007 (alc. 13%, Prod. Capichera, I.G.T. Isola dei Nuraghi, Sardinia- Italia): Un vin ciudat, dar interesant ce are o culoare aurie intensa; nasul este usor afumat, laptos, usor grav; gustul poarta in el evidente influente lemnoase, alaturi de care mai poti simti senzatii untoase si note de miez de nuca si afumatura; final aromat.

Greco di Tufo Dei Feudi di San Gregorio 2007 (alc. 13%, Italia): Culoare aurie; Adierile de miere si salcam sunt primele care iti fura nasul, ele vor fi insa curand acoperite de o nuanta placuta de ananas; aciditate ridicata; gustul este predominant citric, in el simti asemanari ce te trimit cu gandul la Lime si lamaita; final scurt.

Leitz Weiugut 2006( alc. 13.5%, Rheingau, Germania): Un Riesling 100% de culoare galben pai; Nasul te invaluie cu radiatii de grepfruit, aloe si ceva urzica (?); gura domoala, rotunda sustinuta de o combinatie placuta de piersica ananas si musetel; final fin, mediu.

Levent Chardonnay 2009 (alc. 14.5%, Bulgaria): Culoare pala, usor verzuie; nas fin, predominant floral (lacramioare) care capata complicatii interesanta daca ai putina rabdare (note de biscuiti); gura este insa dezechilibrata, gust artificial de fondante.

Rubaiyat 2007 (alc. 14%, prod. Vinex Preslav, Bulgaria): Auriu; nas bogat, plin de tonuri prospete de ananas, musetel si flori de salcam; gura curata, cu fine texturi untoase peste care se asterne calma aroma discreta de piersica coapta; vinul castiga in complexitate pe final, cand latura florala devine ceva mai evidenta (iasomie).

Scurt pe 2 despre vinuri spaniole

Stiam foarte bine ca Spania joaca un rol important pe piata internationala a vinului si ca este unul din producatorii de top atat calitativ cat si cantitativ. Chiar si asa insa am fost placut surprins sa vad cat de bogata si variata este oferta de vinuri din meniurile restaurantelor sau de pe rafturile magazinelor, fie ele specializate ori nu (apropo, am avut surpriza sa gasesc intr-un magazin specializat doua vinuri ale Cramei Oprisor).

In aceste conditii, ca si in cazul alegerii fotografiilor de mai devreme, sa va fac un scurt rezumat nu imi este foarte usor.

M-am decis insa intr-un final sa va vorbesc despre doua vinuri.

Primul, un rose catalan (pentru ca aceasta zona a fost destinatia vacantei noastre), produs de vinificatorul numarul 1 din Spania (si din cate stiu eu, cel mai mare producator din Europa) Torres, si un vin de Rioja, pentru ca nu poti vorbi despre aceasta tara fara a aminti vinurile din aceasta zona sau despre soiul Tempranillo.

De Casta 2009 (Catalunya, prod. Torres): Editia din 2009 a acestui rose obtinut din cupajarea soiurilor Grenache/Garnacha si Mazuelo este una jubiliara, ce doreste marcarea a 40 de ani de la creearea primului rose al acestui producator; are culoare intensa (petala de trandafir) si este proaspat si efervescent; in gura se simt mentiuni fructoase (visina), dar si florale (trandafir), ce se imbina armonios peste aciditatea ridicata al vinului; senzatia de prospetime bucura pana la final.

Un detaliu interesant este faptul ca pe contra-eticheta acestui vin producatorul invita degustatorii sa impartaseasca experientele avute cu acest vin pe Facebook. Ia sa vedem cine e primul producator roman care urmeaza exemplul?!?

Cune 2007 (Rioja, Prod. C.V.N.E., alc. 13.5%): Culoare intensa iti face prezentarile, dupa care intra in scena nasul puternic, rumen, dovada a folosirii stejarului (si american); gura valseaza intre tonurile lemnos-vanilate si cele fructoase care se dezvolta odata ce vinul prinde curaj (cireasa, capsuna si maces); taninii sunt blanzi; final mediu cu un usor iz de caramel.

Lacryma Cristi del Vesuvio Rosato 2009 – De Falco

Azi vorbim despre un rose italian ce provine, asa cum v-ati dat probabil seama si singuri din titlu, din zona celebrului vulcan Vezuviu. El este facut dintr-un soi despre care probabil ca nici voi nu prea ati auzit: Piedirosso.

Dar daca despre despre Lacryma Cristi au scris de bine poeti, eu ma vad nevoit sa nu fac astazi acelasi lucru.

Vinul are o culoare intensa (bate spre rosu, dar la rosu ca si culoare, nu ca si vin ma refer aici). Nasul tine in el inghesuite note citrice (grepfruit rosu) si ceva petale de trandafir ce par sa prevesteasca cumva ca vinul nu este tocmai unul usurel. In gura aciditatea porneste bine si iti sopteste pentru o clipa ca te-ai inselat, insa nu dureaza mult pana ce alcoolul iese repede in decor si acopera celelalte arome.

Graffigna Clasico – Chardonnay Sauvignon 2009

Ma bucura faptul ca Lipscaniul a luat in ultimii doi ani o infatisare tot mai interesanta. E un lucru bun, pe care il intuiam inca de pe vremea cand eram boboc la facultate si ma plimbam impreuna cu fratele meu pe strazile vechi, intre relativ putinele locuri mai animate de pe vremea aia, si cand strazile din zona erau inca pline de magazine de obiecte sanitare.

Se vede faptul ca bucurestenii duceau lipsa unui astfel de loc prin faptul ca, in orice zi a saptamanii, terasele sunt toate aproape pline.

Cand insa la ultimele 5 dati cand am comandat o sticla de vin, in locatii diferite, cu pretentii mai mari sau mai mici, am avut fara exceptie mici surprize de genul comandat Cabernet Sauvignon de la un producator, primit Cabernet Sauvignon de la altul; comandat Chardonnay, primit cupaj Chardonnay/Sauvignon, sau si mai rau, dopuri rupte, nu poti sa nu te gandesti la faptul ca Lipscaniul s-a dezvoltat, nu insa si cunostintele despre vin ale chelnerilor.

In fine, sa trecem la lucruri mai optimiste, pentru ca si despre acest lucru intuiesc ca se va schimba in timp.

O alegere buna pentru serile de vara, un vin argentinian, usor, obtinut prin cupajarea celor mai celebre doua soiuri albe (Chardonnay si Sauvignon). Imprastie o miresma fina de lamaie si flori de iasomie. Aciditatea ridicata si aromele de citrice il fac sa para foarte prospat si deloc plictisitor. Prospetimea lui se mentine pana la final cand citricele par sa se combine cu o nuanta discreta de mar verde.

Degustare in orb – Merlot & Cabernet Sauvignon

Da, ati citit bine. Saptamana asta am participat la prima mea degustare oarba, ceea ce (pentru necunoscatori) inseamna ca sticlele de vin au fost atent mascate pentru a nu stii ce bem si a ne forma si exprima parerile inainte de a afla despre ce vin este vorba.

Ideea a apartinut prietenului nostru (spun al nostru pentru ca am participat la acest eveniment alaturi de colegii mei obisnuiti de degustare) Ghenadie Bobeica de la WineRO (apropo, si-au facut si site), care a propus de altfel si vinurile.

Ineditul acestei intalniri nu a fost dat doar de aspectul mentionat anterior, ci si de prezenta lui Mark Dworkin, winemaker-ul de la Bessa Valley.

Deasemenea, tot Ghenadie ne-a adus si cateva fise de punctaj, pe care, desi am cazut de acord ca sunt cam complicate pentru noi, ca incepatori in ale degustarii, pe mine m-a facut sa incerc, tot pentru prima data sa punctez vinurile degustate, asa cum veti vedea mai jos, folosind un sistem relativ consacrat, adica minim 50 si maxim 100 de puncte pentru fiecare vin.

Din fericire, sau mai degraba din pacate, in degustare am regasit un numar incredibil de mare de vinuri nebaubile carora nu am putut sa le acord absolut nici un punct.

Degustarea a cuprins sapte vinuri Merlot si opt Cabernet Sauvignon achizitionate de pe raftul super/hypermarketurilor (mai putin cele de la Bessa Valley), dupa cum urmeaza:

Merlot

Olvis Merlot – 2007 (alc. 11.9%, prod. Vest Pan Mangalia, Colinele Dobrogei): defect de dop. (nu a punctat)

Maiastru – Merlot 2008 (alc. 14.5%, Prod. Crama Oprisor, Dealurile Olteniei): Culoare rubinie, destul de puternica; picioare firave; in nas se simt note prietenoase si usor dulcege de fragi si capsuna; gust placut, dar nu foarte definit; se simte o usoara amareala pe final; tanini netezi; postgust nu foarte lung. (76 de puncte)

Vinul Cavalerului – Merlot – 2006 (alc. 12.5%, prod. SERVE, Dealurile Dobrogei): Culoare palida; nas etilic, defect. (nu a punctat)

Merlot ‘General Rascu 1933’ – 2006 – (alc. 13%, prod. Tenuta Odobesti, Dealu Mare): Culoare brumarie; nas cauciucat, murdar, cu iz de muraturi. (nu a punctat)

La Cetate – Merlot- 2007 (alc. 13.5%, prod. Carl Reh/Crama Oprisor, Dealurile Olteniei): Culoare bruna; nas de fructe de padure si ceva afumatura; in gura notele baricate tind sa acopere oarecum aromele primare; alcool destul de evident; postgust mediu. (64 de puncte)

Prince Mircea – Merlot – 2006 (alc. 13%, prod. Vinarte, Mehedinti): Culoare rubinie vie; picioare destul de pronuntate; miros de parchet si smoala; gust sumbru, cartonat. (nu a punctat)

Easy by Enira – 2008 (alc. 14.5%, prod. Bessa Valley, Ognianovo, Bulgaria): Culoare frumoasa; olfactiv, se simt note de fructe de padure si un usor iz de menta; gust bland, desi taninii se simt destul de bine; aciditate destul de ridicata; final mediu placut. (75 de puncte)

Cabernet Sauvignon

Maiastru – Cabernet Sauvignon – 2008 (alc. 13.5, prod. Crama Oprisor, Dealurile Olteniei): Culoare caramizie, picioare firave; In nas, se simte un usor iz de vanilie; arome placute, dar nu foarte puternice, acelasi final usor amarui intalnit si la merlot. (66 de puncte)

Vinul Cavalerului – Cabernet Sauvignon – 2007 (alc. 13.5%, prod. SERVE, Colinele Dobrogei): Vinul are o culoare slaba si iz de mercaptan. (nu a punctat)

Beringer – Merlot- 2004 (alc. 13.5%, prod. Beringer, Nappa Valley, USA): Culoare caramizie; dus la nas, vinul pare usor picant, gustul este insa plat si fara final. (52 de puncte)

Sambureti – Domeniile Samburesti (alc. 12%, prod. Domeniile Samburesti, Samburesti – Bolovanu): Arome deranjante de doaga; tanini asprii. (51 de puncte)

Castel Bolovanu 2006 (alc. 12.5%, Vinarte, Samburesti – Bolovanu): Culoare caramiziu-bruna; usor dulceag; usor iz de hartie uda. (52 de puncte)

Barricat Tohani – 2005 (alc. 12%, prod. Oenoterra, Dealu Mare): Note usor picante in nas; usor dezechilibrat; alcoolul este destul de evident; aciditate ridicata; gust de ciorchine de strugure. (53 de puncte)

La Cetate – Cabernet Sauvignon – 2007 (alc. 13.5%, prod. Carl Reh/Crama Oprisor, Dealurile Olteniei): Vinul are o culoare usor bruna si o usoara lipsa de limpezime; nas nu foarte bogat; gustul are note pamantii; final mediu (65 de puncte).

Cabernet by Enira – 2009 (alc. 14.5%, Bessa Valley, Ognianovo): Culoare placuta; picioare fine; nas usor piperat in care se mai simt note de pruna; corpolenta buna; tanini moi; final mediu, usor dulceag; este singurul vin care pare ca inca mai poate evolua. (77 de puncte)

In loc de concluzii…

Asa cum va spuneam inca de la inceput, m-a suprins neplacut numarul mare de vinuri nebaubile. La fel de surprinzatoare mi s-au parut si cele doua La Cetate despre care pana acum am tot avut cuvinte de lauda. In cazul acestora, ca si a altora din lista, am putea da vina pe o stocare proasta. Nu putem insa sa dam toata vina pe comercianti, nu? Ma gandesc ca interesul producatorilor in a oferi clientilor vinul la calitatea lui optima ar trebui sa ii faca pe acestia sa fie mai selectivi sau mai rigurosi cu cei care le vand/stocheaza vinurile in conditii improprii.

Despre Prince Mircea, nu stiu ce sa zic? Imi amintesc ca am baut o astfel de sticla care m-a incantat cu adevarat cu ceva timp in urma, insa ultimele doua sticle pe care le-am incercat au fost dezamagitoare.

Daca numarul mare de vinuri cu defecte au reprezentat partea mai putin placuta, partea frumoasa, din punctul meu de vedere, a fost faptul ca am observat ca, desi degustate in orb, preferintele mele (pentru ca toate cele scrise mai sus nu reprezinta altceva decat impresiile mele personale) au fost foarte apropiate de asteptarile mele, in sensul ca, in eventualitate in care as fi vazut inainte vinurile, predictiile cu privire la clasament ar fi fost foarte aproape de ce am obtinut in urma acestui exercitiu nou pentru mine.

Ce as mai vrea sa adug in incheiere este faptul ca, in decursul ultimilor ani, am cumparat zeci, daca nu chiar sute de vinuri, multe dintre ele din hypermarketuri. Printre toate aceste vinuri am regasit evident si vinuri proaste. Vinuri insa cu defecte atat de evidente ca cele din cadrul acestei degustari, marturisesc ca am avut norocul sa nu intalnesc. Asadar uneori e vorba si de noroc in toata treaba asta.

Nota: Publicat deasemenea si aici.