Category Archives: 2002

4 ani de degustari si intalniri cu oameni faini

Luna aceasta, s-au implinit 4 ani de cand am demarat sirul intalnirilor tematice de la Restaurantul Ginger. Din acest motiv, alaturi de ceilalti membrii fondatori (Mihnea, Dana si Mihai, Radu), de Doru Pencea (reprezentant al gazdei noastre), dar si de alti membrii mai vechi (Ghendaie Bobeica) sau mai noi (Sorin) ai grupului, ne-am hotarat sa ne intalnim fara sa stabilim o tema anume, ci sa ne lasam mai mult sau mai putin prada inspiratiei de moment al fiecaruia.

Am degustat cateva vinuri foarte interesante, din fericire fara nici o surpriza neplacuta, pe care vi le voi prezenta in randurile urmatoare.

Taittinger Cuvee Prestige Brut: Se prezinta in pahar auriu si cu perlatie densa; emana note proaspete de mar si de para, dar si note ceva mai discrete, florale; gustul e destul de intens si se remarca prin note de flori de cais, dar si prin absenta senzatiilor alcoolice. (87 puncte)

taittinger_prestigeChateauneuf-du-Pape 2003, E. Guigal: Are note caramizii; Nasul imprastie nuante de trufe, piele, rosie uscata la soare dar si un discret iz iodat; gura nu este una foarte intensa, dar e inzestrata cu arome interesante de cireasa, ridie si putin eucalipt. (88 puncte)

cdp_guigal

St. Henri Shiraz 2002, Penfolds:  Este un shiraz ce contine un mic adaos de caberner, rubiniu, in al carui nas se identivica atat note sangvinice, cat si izuri de piper si violeta; aciditatea e destul de ridicata; aromele sunt dominate de trimiteri catre visina, dar se simt si ceva nuante vegetale; taninuri ferme. (90 puncte)

sthenri

Chateau Haut-Bailly 1981, Grand Cru Classe, Leognan-Graves: Culoare ciocolatie; emana parfumuri ce te trimit cu gandul la lemn ars; taninurile aplatizate de vreme; sustinut de nuante iodate, izuri de ierburi aromate si pruna uscata; o experienta interesanta pentru amatorii de vinuri mature. (85 puncte)

haut-bailly

Solaia 2002, Antinori: Chiar daca 2002 nu a fost un an stralucit in Toscana, cupajul de Cabernet Sauvognon si Cabernet Franc al casei Antinori s-a prezentat onorabil; are culoarea visinei putrede si parfumuri de pruna si cireasa, dar si dicrete izuri florale; e bine echilibrat si are taninuri ferme; gura are trimiteri pamantoase; este ca o antiteza interesanta intre notele masive pamantoase si izurile discrete, florale. (92 puncte)

solaia

Palissero Barbaresco 2004 Vanotu: Nuante visinii stralucitoare; e un vin intrigant, ce debuteaza printrun amestec de note de asfalt proaspat si visina; aciditate ridicata; arome de lemn lacuit, rodie, visina si maces; e un vin foarte taninos; intepaturi pasagere cu iz de capsuna. (88 puncte)

palisseroChateau Canon La Gaffeliere 1998, Saint-Emilion Grand Cru Classe: Colorat grena, intens; Eminte inca din pahar chemari puternice ce trimit cu gandul la scortisoara, tutun, piele si piper; este echilibrat si pune stapanire pe toata gura cu arome de lem dulce, menta, dulceata de cirese amare; finish-ul e lung si ascunde trimiteri catre cuisoare. (93 puncte)

canon-la-gaffeliere

Domaine Hubert and Heidi Hausherr Gewurztraminer 2005: Un vin auriu, stralucitor; nasul naste timiteri catre lychee, miere si ardei gras; gura e bogata si amesteca nuantele de gutuie, cu cele de miere, mango si trandafir; un vin veritabil de desert. (86 puncte)

Cum sa faci o degustare verticala reusita (seara cand Amaury a eclipsat-o pe Charlotte)

Faptul ca cei de la SERVE au reusit sa adune la ultimul lor eveniment organizat, toata floarea cea vestita a jurnalistilor si bloggerilor de vin, ma pune pe mine acum, la o saptamana de la degustarea cu pricina, in situatia in care nu prea mai am multe de adaugat. Ca organizarea a fost fara cusur si ca mancarurile asortate au fost delicioase, ati citit probabil deja.

Desi a fost anuntata va fiind prilejuita de lansarea proaspetei Cuvee Charlotte, atractia serii a fost de fapt Cuvee Amaury, prezentat intr-o verticala interesanta. Probabil si acest aspect va este insa deja cunoscut.

Ce nu stiti sunt parerile mele despre vinurile incercate. O sa incerc sa fiu cat pot de scurt.

Verticala Cuvee Amaury:

CuveeAmaury09

2011: culoare difuza, proaspat, note citrice, izuri de banana si mango, dar si de ardei gras. (86 puncte)

2010: nas untos, usor afumat, elegant si plin in gust, inca foarte proaspat. (85 puncte)

2009: o idee mai auriu si mai retinut in nas, dezvalui parfumuri de miez de paine, gura e si ea mai simpla si aduce retronazal aluzii de ananas. (84 puncte)

2007: cristalin, stralucitor, i-am admirat cursivitatea si echilibrul, imparte democratic izurile fructate cu cele mai sofisticate, din care remarc izul de biscuiti. (87 puncte)

2006: de data asta avem de-a face cu un vin dobrogean, colorat auriu, nas usor dulceag si cuminte, in gura rasar izuri de piersica, iasomie si un discret iz afumat pe final. (81-82 puncte)

2004: cuminte si nesofisticat, are arome ce amintesc de pere si de mandarine. (82 puncte)

2003: din nou Dobrogea, un batranel cu nuante de mango si fruct confiat. (80 puncte)

2002: note mature de dulceata de gutui si pepene galben, gura e simpla si centrata in arome pe gustul de mar. (81 puncte)

TRCC

Finalul a fost marcat de lansarea Cuvee Charlotte 2010: cupaj de Merlot si Feteasca Neagra, are in nas nuantele sangvinice si carnoase specifice vinurilor tinere, elibereaza in plus nuante de maces si izuri usor vegetale; gura se afla intr-un echilibru precar in incercarea mascarii nelinistii vinului inca foarte tanar; se simt arome de rodie, coacaze si ceva cacao pe final. L-am punctat cu 85 de puncte in ciuda faptului ca nu e inca suficient de pregatit sa isi spuna povestea (a se consuma in 2017-2018).

Intoarcerea regelui (Degustare de grup)

Cunoscut si recunoscut drept rege al soiurilor rosii, Cabernet Souvignon-ul este o tema pe care am tot reluat-o de-a lungul intalnirilor noastre de la Ginger si, cu toate astea, continua de fiecare data sa fie o prezenta interesanta.

Odata cu reluarea acestei tematici am descoperit alaturi de ceilalti participanti, dati-mi voie sa ii mentionez de aceasta data, pentru ca n-am mai facut-o de mult, Ionut & Dana, Radu, Mihai, Sorin, Ghenadie si Mihnea, secretele a 8 Cabernet-uri de pe 3 continente, intr-o degustare blind.

Daca va intrebati cum am vazut eu cele 8 vinuri participante am sa va spunn ca …

La Cetate  Cabernet Sauvignon 2010: Nasul pare dominat de nuante de rodie si maces; aciditatea e destul de ridicata, iar aromele descoperite trimit cu gandul spre visina si capsuni; se simte si un usor rest de zahar; in final se simte o nuanta discreta de praf de cacao. (79 puncte)

Cabernet Sauvignon Crama Oprisor 2010 (eticheta rosie): Culoare rubinie; nasul e carnos, dar imprumuta ceva si din obraznicia visinelor coapte; in gura e lejer, degaja arome de capsuna; un vin care are in el simplitatea unui vin tanar, dar e curat si bine lucrat, astfel ca ar putea avea o evolutie interesanta. (83 puncte)

Mondavi Winery Woodbridge Cabernet Sauvignon 2006: Culoarea are deja ceva nuante caramizii semn ca avem de-a face cu un vin ceva mai inaintat in varsta; nasul e stapanit de trimiteri catre bulion (evidente) si dulceata de capsuni (ceva mai retinute); gura e inca sustinuta de o aciditate pronuntata ce lasa ici colo sa se iveasca arome de cireasa; final simplu. (76 puncte)

Soare 2004, Vinarte: Nas piperat, destul de intens, tot aici apar si nuante de scortisoara; gura e oarecum lipsita de intensitate, dar are o tipicitate buna de soi; finalul aduce cu el izuri de visina, menta si putin tutun; final relativ scurt. (83 puncte)

Olmaia 2002, Tenuta Col D’Orcia: Culoare brumarie; nas complicat, in care regasim o abundenta de fruct (mure, afine), ce sunt insa zugravite cu eleganta; bine echilibrat; naste in gura izuri de lemn dulce, caramel, tutun si vanilie; baricarea este evidenta, dar intr-un stil de invidiat; finalul este amplu, lung si foarte placut. (88 puncte)

Gimenez Mendez Cabernet Sauvignon Alta reserva 2008: Culoarea nu e foarte intensa, nasul insa e; initial pare usor sulfuros, dar acest lucru este rezolvat de agitarea prelungita in pahar; scoate la intampinare note condimentate (piper), dar si izuri de lemn; in gura e o idee mai simplu, alatura notelor vegetale parfum de mirodenii; final mediu. (82 puncte)

Cabernet Sauvignon 2003, Wine Princess: Rubiniu, nasul are in el o eleganta interesanta; imprumuta ceva din mirosul unui creion ascutit, dar si din parfumul coacazelor si a mohorului; pe pahar deseneaza picioare ample; pare un vin inca tanar (desi asa cum am descoperit dupa dezvaluirea probelor nu e); taninii sunt fermi; pluseaza la final cu ceva trimiteri catre flori  de poiana (toporasi) si fragi. (85 puncte)

Mas La Plana 2004, Torres: Nas foarte interesant, are toate atuurile necesare sa te indragostesti de el de la “prima vedere”; Rasar in miros izuri de pruna, violete si zambila; corpolenta e buna, la fel si tipicitatea; ca nota inedita se simt si ceva trimiteri catre miez de semninte de floarea soarelui, insa in prim-plan se simt nuantele vegetale si izurile de fructe rosii de padure. (87 puncte)

Daca va intrebati insa care au fost si parerile celorlalti atunci am sa va prezint clasamentul …

Marele amar (Degustare de grup)

De ce marele amar? Pentru ca astfel s-ar traduce Amarone, denumirea unuia din cele mai interesante vinuri italiene, in limba romana. Poate ar fi bine totusi sa pomenesc, inainte de a trece la treaba, si ca vinul despre care vorbim, in ciuda numelui pe care il poarta nu e deloc amar, ba chiar din contra. De unde i se trage totusi acest nume? Foarte simplu, in regiunea Valpolicella, acolo unde este el produs, se mai fabrica un alt vin, poate la fel de celebru, care este insa un vin dulce – Recioto. Pentru a nu fi confundat cu acesta, italienii l-au numit pe cel cu un continut de zahar mai scazut si despre care vorbim astazi, ca fiind  amar. De ce mare? Voi incerca sa va conving ca merita pe deplin acest atribut vorbindu-va pur si simplu despre cateva exemplare din acest vin.

De la soiurile utilizate si pana la metoda de vinificatie, despre Amarone exista o sumedenie de lucruri de discutat. Am sa evit totusi sa ma lansez intr-o discutie generalista despre acest mare vin al Italiei si am sa trec direct la exemplarele ce au intrat in meciul amical (era sa-i zic competitie) de miercurea trecuta de la Ginger.

Si pentru ca ordinea preferintelor mele a coincis cu cea a celorlalti participanti (mai exact cu media obinuta), n-am sa mai insist nici asupra acesteia ci am sa va transcriu gandurile de pe fisele de degustare pe pagina alba a blogului. Atentie insa, ordinea de mai jos este cea a degustarii si nu cea a punctajelor.

Ca’ dei Ronchi Amarone della Valpolicella 2008 (alc. 15%): Nas puternic, bogat in arome de visina, cirese negre, pruna coapta si smochina; gura este un exemplu de echilibru intr forta si catifelare; poate ca nu are urma dulceaga specifica acestui tip de vin, dar nu duce lipsa de specificitate; are insa cu siguranta o evolutie foarte frumoasa in pahar; naste izuri de cozonac si macese; final lung. (89 puncte)

Nicolis Amarone della Valpolicella 2004 (alc. 15%): caramiziu intens; inca din nas se ivesc tonuri domoale cu trimiteri catre ciocolata si caramel; gura e frumos rotunjita; aromele de dulceata de cirese si cacao formeaza o masa densa si catifelata. (91 puncte)

Masi Costasera Amarone della Valpolicella 2006 (alc. 15%): Rubiniu intens; nasul e o idee mai condimentat caci te trimite cu gandul la piper si la chimen in primul rand; razbat izuri de coacaze si goji; taninii fermi il fac sa para inca foarte tanar. (87 puncte)

Rugola Fabiano Amarone della Valpolicella 2002 (alc. 14.5%): defect

Fabiano Amarone della Valpolicella 2007 (alc. 15%): Nas intrigant ce emana parfumuri de tus si afine coapte; un vin inca tanar ce are forta unui boxeur, cu tanini amplii; aciditate ridicata. (86 puncte)

Cuvee(rticala) Charlotte

Am avut bucuria ca in aceasta saptamana, la invitatia SERVE, pe langa degustarea in premiera a Cuveeului Charlotte 2008, sa fiu pus fata in fata cu alte 6 surori ale acesteia, din recolte diferite, luand astfel parte la o degustare pe verticala a cupajului, poate cel mai cunoscut al producatorului din Ceptura si poate si a primului asamblaj romanesc de dupa revolutie (daca gresesc, va rog sa ma trageti de maneca).

Initiativa unui astfel de eveniment a venit pe fondul lansarii celei de-a 10 editii al acestui vin si la intalnire au luat parte prieteni ai vinului din presa, din blogosfera, dar si profesionisti ai domeniului.

Ajunsa la aceasta editie jubiliara, Charlotte a tinut neaparat sa se imbrace de gala, astfel ca, asa cum veti remarca cand va veti intalni cu ea, veti recunoaste la varianta din 2008, hainele purtate la prima ei iesire in lume, adica insotita de semnatura celui care a crezut in ea cel mai mult,  Contele Guy de Poix.

Asa cum spuneam, am avut alaturi de noi, cei prezenti la fericitul eveniment, varianta cea mai recenta, adica 2008 insotita in ordinea in carea le-am si degustat de variantele din 2007, 2006, 2005, 2003, 2002 si 2001. Un nume, 7 vinuri , 7 povesti, toate interesante si deloc lipsite de vlaga in ciuda varstelor lor.

Am sa incerc in cele ce urmeaza sa va transcriu cate putin din notitele luate dupa primul tur de forta prin cele 7 vinuri, pentru ca la al doilea, discutiile se incinsesera oricum si as fi riscat sa va scriu destule, dar mai putin ceea ce cred eu.

2008: Tacticos si incisiv deopotriva; poate inca putin neasezat in gura; destul de taninos, vinde promisiunea unui vin mai calm pe viitor; finalul prelung amesteca izurile fructate cu notele condimentate. (87 puncte)

2007: Frumos rotunjit si amplu in nas; in gura da usor senzatie de dulceag; taninii sunt amplii si sutin contururile de cacao, fructe rosii si scortisoara; finalul prietenos; da senzatia per ansamblu a unui vin cizelat si bine inchegat. (91 puncte)

2006: Matur din punct de vedere coloritic, este destul de asemanator cu varianta din 2007; vine in plus cu ceva idei iodate ce se simt in gura frumos construita; un amestec interesant de scortisoara, cireasa si rodie ce se inchide intr-un iz usor migdalat pe final. (90 puncte)

2005: Date fiind conditiile total neprielnice din Dealu Mare, cupajul din acest an provine din  zona Babadag; culoare diafana, nasul defileaza cu izuri de tomate si miez de nuca; corpolenta medie; gustul e ceva mai mineral ca la celelate vinuri, se simte insa si o nota discreta de coacaze, ce este acoperita odata cu evolutia in pahar de un parfum caramelizat. (83 puncte)

2003: Nas rotunjit de vreme; usor mai auster; gura se inchide usor dulceag dupa ce trece prin stari ce trimit spre smochina si capsuna coapta. (85 puncte)

2002: Vinul se deschide mai greu, dar derleaza povestea lui lent si frumos; Cabernetul pare ca se impune in duelul cu Feteasca; si umple dialogul cu notele vegetale; finalul este pronuntat mineral; foarte interesant. (88 puncte)

2001: Nasul valseaza intre fructe rosii si note iodate; bogat si bine rotunjit, surprinde prin aciditatea inca usor de sesizat; are greutate si degaja spre final tot ce poate scoate mai bun o Feteasca Neagra veche de 10 ani. (84 puncte)

In loc de concluzie, trebuie sa spun ca exceptand varianta 2008, care se afla inca la stadiu de tanara speranta (mai ales incercat in cadrul in care am facut-o eu), mi-a placut mult 2007 si aproape la fel de mult 2006, in timp ce dintre batranele, mi-a ramas gandul la 2002.

In imaginile de mai jos, veti remarca pe langa vinurile despre care v-am scris si un exemplar al primului vin imbuteliat la SERVE.