Temperamentalul Pinot Noir (Degustare de grup)

Am observat ca multa lume cand aude de Pinot Noir face referire la filmul Sideways, mai exact la personajul Miles din film, care prefera Pinot Noir-ul in dauna Merlot-ului. Dealtfel, am citit ca, dupa lansarea acestui vin vanzarile de Pinot Noir in Statele Unite au crescut simtitor, chestie cat se poate de interesanta si care te face sa te gandesti putin la ce influenta poate avea un astfel de film.

Niciunul din noi, cei prezenti la degustarea de miercurea trecuta de la Ginger, nu suntem atat de radicali in ceea ce priveste cele doua soiuri mai sus amintite, cu toate astea, am supus atentiei noastre pentru acest episod soiul reprezentativ al Burgundiei.

Si pentru ca tot am facut referire la Sideways, inainte sa trec la prezentarea vinurilor pe care le-am incercat si a rezultatelor obtinute, dati-mi voie ca de data asta sa inlocuiesc orice alt comentariu cu pasajul din film in care acelasi personaj vorbeste despre acest soi.

Ok, acum revenind la vinurile noastre, trebuie spus ca am avut de-a face cu 7 vinuri din acest soi, 2 din Franta, 4 din Romania si unul din Bulgaria, toate vinurile fiind carafate la inceputul degustarii, care s-a efectuat in orb.

Stiu ca sunteti poate interesati mai degraba de rezultate, asa ca nu va mai retin si vi le prezint ceva mai jos:

Chateau Lestage Simon 2001 – Haut Medoc

… iar ca prezentarea sa fie completa ar mai trebui adaugat Cru Bourgeois si vreo 13 grade alcoolice.

Din cate am citit, fratele din 2000 a luat ceva distinctii laudabile. Cel din 2001 nu e laudaros de fel, ci sta mai degraba cuminte in pahar lasandu-te pe tine sa il descoperi pas cu pas.

Timid, degaja abia dupa ce il dai putin ragaz parfumuri ascunse de ciuperci (funghi porcini), piele si bulbi de flori. Gustul nu impresioneaza, ci deseneaza mai degraba litere mentolate intr-un decor usor metalic. Postgustul este mediu, usor diluat. (83 puncte)

Prince Matei: Vertical si verticalitate

Prince Matei este unul din vinurile (ca sa nu zic vinul) datorita caruia am ajuns astazi sa scriu pe aceasta tema. De aceea, cand ma gandesc la el, nu pot sa nu ma consider din cel putin doua motive un om norocos. Primul motiv este acela ca am avut ocazia sa ma intalnesc cu el pur si simplu (desi mi-e imposibil sa imi amintesc exact ce recolta a avut efectul despre care va povesteam asupra mea), iar al doilea, este faptul ca am avut ocazia sa stau in momentele acelea alaturi de persoane care mi-au oferit ocazia sa beau un asfel de vin. Ce s-ar fi intamplat daca ar fi fost genul de oameni cu gusturi mai dubioase? Nu vom sti niciodata.

Poate deloc intamplator, tot un vin al aceluiasi producator a reprezentat subiectul primului articol despre vin publicat de mine pe acest blog cu mai bine de trei ani in urma.

Cred ca va dati seama ca, in aceste conditii, cand am fost contactat telefonic de domnul Marian Timofti pentru a ma invita la o degustare pe verticala de Prince Matei (organizata la Arte & Vino) nu am putut sa raspund decat prezent.

Astfel de evenimente, in care un vin romanesc de referinta din recolte diferite, este degustat comparativ sunt destul de rare pe piata noastra (daca nu ma insel, o singura data a mai avut loc asa ceva si tot despre Prince Matei si Vinarte era vorba).

Bucuria a fost cu atat mai mare cu cat am luat parte la acest eveniment alaturi de persoane cu o experienta vasta in acest domeniu. Cu riscul de a sari o parte dintre participanti am sa enumar doar cateva nume: Dl. Prof. Viorel Stoian, Dl. Prof. Constantin Croitoru, Catalin Galan, Lucia Parvu, Razvan Cruceanu, Nick Filip, Cezar Ioan, Valentin Cefalau, Radu Rizea, Virgil Iantu, Laurentiu Achim, Sergio Faleschini si nu numai. Dupa cum vedeti, au participat la acest eveniment oameni de pe toate fronturile ce au legatura cu vinul: specialisti, somelieri, producatori (prin prezenta domnului Faleschini), reprezentanti ai presei, comercianti, etuziasti (si un blogger 😉 ).

Parerile despre vinuri au fost mai mult sau mai putin impartite. Cu toate astea, doua dintre recolte, pentru ca am degustat Prince Matei incepand cu recolta 1998 si pana 2007 (exceptie facand 2005 cand, considerat an prea slab, producatorul a decis sa nu scoata nici o sticla de vin sub aceasta denumire, lucru de laudat) au fost aproape in unanimitate cele mai apreciate. Este vorba de 2006 si 2001, acestea fiind dealtfel si preferatele subsemnatului.

Inainte insa de a trece la clasamentul complet al preferintelor mele personale, dati-mi voie totusi sa va transcriu macar doua cuvinte din observatiile pe care le-am facut despre fiecare vin in parte, pentru ca ar fi pacat sa neglijam vreunul.

Asadar …

2007 – usor mai discret la nas, dar proaspat si viril la gust.

2006 – nas amplu si sofisticat; bine structurat, corpolenta buna; rafinat pana la ultima picatura.

2004 – vinul are un usor plus de fruct si un iz discret de tabac; ceva mai comun ca celelalte.

2003 – intens si colorat in gusturi; rumen; cel mai usor de baut si de citit.

2002 – ciocolatiu si afumat; usor exotic.

2001 – bogat si elegant in nas; ceva mai dificil; stilat si personal la gust.

2000 – nas iodat ce ii da un plus de eleganta; poate cel mai original dintre toate (ca un film alb-negru clasic).

1999 – frumos inchegat; note de lemn dulce in gust.

1998 – nas usor oxidat; ultimul cantec de lebada al acestui vin.


Clasamentul meu ar arata cam asa:

I. 2006
II. 2001
III. 2000
IV. 2003
V. 2007
VI. 2002
VII. 1999
VIII. 2004
IX. 1998

Concluziile mele dupa aceasta degustare au fost acelea ca, indiferent de variatiile inevitabile de la an la an, Prince Matei ramane un reper si o mana sigura si ca, daca mai aveti norocul sa va intalniti cu o sticla de 2006 ratacita printr-un raft, puneti mana pe telefon si sunati un prieten.

Cu lupa pe Sangiovese – Degustare de grup

Cand ne-am hotarat ca urmatoarea intalnire sa o dedicam Italiei au aparut si problemele. De unde sa incepem? Sunt atatea lucruri de incercat! Sa facem o mica incursiune in diversitatea vinurilor italiene sau sa ne axam pe o zona sau un soi anume?

Pana la urma am optat pentru ultima varianta (desi putem considera la fel de corect ca a fost vorba si de o degustare de vinuri toscane), si cum poate va asteptati, alegerea a fost Sangiovese, cel mai raspandit soi din peninsula.

Degustarea a cuprins atat un Sangiovese pur-sange cat si vinuri celebre create din acest soi cum sunt Brunello si Rosso di Montalcino si, binenteles, Chianti.

Am sa va las acum in compania notitelor luate, cu rugamintea sa ignorati din imagine sticla de Enira Reserva care, a avut rolul doar de ne mai varia putin registrul pe final, ea neavand nici o legatura cu acest soi, dupa cum probabil stiti deja.

Rubizzo Chianti Colli Senesi 2007, 13% alc, prod. Rocca delle Macie: Culoarea tanara, vioaie; nas curat, cu tonuri de visina si fine trimiteri florale (petale de trandafir); gust fin, nesofisticat; taninii sunt moi, ce il fac prietenos si usor de baut; un vin cu valente gastronomice (mancaruri mediteraneene usoare); postgust mediu, fructat.

Pater Sangiovese 2007, IGT Toscana, 13% alc, prod. Frescobaldi: Culoare rosu aprins; nas puternic, cu indicii de piele si putina menta; gustul este bogat in tonuri fructoase (capsuna) ce il fac sa para chiar putin dulceag; tanini destul de pronuntati; postgust nu foarte lung, deschis.

Rosso di Montalcino Castello Tricerchi 2006, 13% alc, prod. Agricoltori del Geografico: Culoare rubinie intensa; nas cuminte, dar cu compozitie destul de complexa (vanilie si pruna confiata); gustul este simplu, necomplicat, nedefinit, aproape plat (sau, in orice caz, sub asteptarile pe care le aveai dupa contactul olfactiv); carenta de corpolenta; postgust scurt.

Banfi Chianti Classico Riserva 2005, 13% alc, prod. Castello Banfi: A fost dezamagirea serii; nasul, destul de deranjant la primul contact, pare sa isi revina dupa o agitare prelunga, dar nu suficient; nuantele timide de cirese nu au reusit sa il ridice la asteptarile mele.

Valiano Chianti Classico Riserva 2001, 13% alc, prod. Castelnuovo Berardenga: Culoare brumarie inchisa; nas fructos (mura si pruna coapta); gustul este imbogatit si de izuri condimentate si ceva ce aduce cu stafidele; pe final, aportul stejarului este destul de evident; tanini pronuntati; postgustul este usor piperat.

Brunello di Montalcino 2004, 13.5% alc, prod. Castello Banfi: Vinul are culoare stralucitoare, picioare pronuntate si, de departe, cel mai coplicat nas; pe langa fructuozitatea ridicata (fructe de padure negre), la complexitatea lui si aduce aportul si un usor iz de iasomie; gustul incanta prin tonuri catifelate de fructe (as spune ca aduce cu ciresele excesiv coapte si putin lychee) la care se adauga ceva caramel si vanilie (in special pe final); tanini vigurosi; postgust lung ce mie imi aduce a martipan.

Desi poate imi veti spune ca plaja de preturi si diversitatea vinurilor nu se preteaza foarte bine la alcatuirea unui clasament, va reamintesc, ca de fiecare data ca e vorba pur si simplu de gustul meu personal si dau drumul la calcule:

1. Brunello di Montalcino 2004 – Castello Banfi
2. Pater Frescobaldi 2007
3.
Valiano – Chianti Classico Riserva 2001
4. Rubizzo Chianti Colli Senesi 2007
5. Rosso di Montalcino – Castello Tricerchi 2006
6. Banfi Chianti Classico Riserva 2005

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Nobila Franta – Degustare de grup

Saptamana asta am participat la ultima degustare pe 2009 de la Gingersi, din fericire, vinurile au reusit sa faca din acest eveniment o frumoasa incheiere a acestui an, fiind una din cele mai bune selectii pe care le-am facut noi in cadrul intalnirilor noastre. Tema a fost, cum probabil v-ati dat seama din titlu, chateau-uri, iar participantele au fost urmatoarele:Chateau Fonbadet 2002, Paulliac, alc.12.5%: Culoare profunda; nas complex cu note eucalipt, ciocolata si putin piper; gust armonios, cu atingeri de pruna si ciocolata amaruie; tanini fermi; corpolenta medie; cand am mirosit paharul dupa golirea mi-a amintit de coca dospita.

Chateau des Jacobins 2002, Pomerol, alc. 13%: Culoare stralucitoare; nasul are o fructuozitate foarte placuta cu tonuri de zmeura si fragi; in gura da o usoara senzatie dulceaga, probabil datorita fructuozitatii; tanini fini; gustul este imbogatit de nunte florale (toporasi); imbraca placut cerul gurii; un vin fin, dar parca nu tocmai complex; final lung si foarte placut.

Chateau Monestier La Tour 2003, Bergerac, alc. 13.5%: Culoare brumarie; nas prietenos ce mi-a amintit de mirosul unei prajituri cu visine; in gura sunt combinate nuante de piele si tonuri pamantoase; usor lipsit de aciditate; un vin fara defect dar grav si destul de greu de interpretat; putin iute pe final; m-a surprins prin diferenta de paleta a senzatiilor olfactive si cele gustative.

Chateau La Tour de Mons 2004, Margaux, alc. 13.5% : Culoare vie, cu tente rubinii; se prelinge foarte frumos pe pahar; nas fructos (fructe rosii: coacaze si capsuna) cu tuse de scortisoara; corpolent, cizelat; structura personala, pare sa se deschida in trepte in gura; fructos si la gust, insa mai degraba cu nuante apropiate de cele de cireasa; tanini moi; postgust generos si viu.

Chateau de Lamarque 2001, Haut-Médoc, alc. 13%: Culoare inchisa; nas complet, in straturi; se simte in el iz de cuisoare si pruna carnoasa; echilibrat; structura buna; gustul are trimiteri catre cafea si afine, dar si putina zmeura; umple cerul gurii foarte placut.


Toate vinurile mi-au placut in felul lui, totusi, ordinea preferintelor mele este urmatoarea:

1. Chateau de Lamarque 2001
2. Chateau La Tour de Mons 2004
3. Chateau des Jacobins 2002
4. Chateau Fonbadet 2002
5. Chateau Monestier La Tour 2003

Sa ne vedem cu bine in 2010!

Nota: Publicat deasemenea si aici.