Category Archives: 2000

Vorbe despre vinuri din Saint-Emilion (plus cateva exceptii)

A venit momentul sa va povestesc despre inca un episod al intalnirilor  noastre tematice. Nu avem top generalizat ca in alte dati, ci doar pareri personale si o tema care se repeta obsedant – Bordeaux (o facem insa din placere).

bdx_ian13

1. Chateau de Roques 2008, Puysseguin-St.Emilion, 13%: Rubiniu, imbujorat de note aprinse si elegante de fructe de padure si ceva iz de piele si violete; gura este una cu stil, revin trimiterile catre violeta, dar avem si fragi; e inca tanar, dar are rotunjit si poate fi baut de pe acum. (85 puncte)

2. Chateau Lapelletrie 2008, Saint-Emilion Grand Cru, 13.5%: Granat, nasul e ascutit de izuri de condiment si trimiteri catre cutie de lemn si fragi; si el e inca foarte tanar; in gura simtim arome de scortisoara si piper verde; taninurile sunt ferme si dau densitate; in final rasr note de ierburi aromate; trebuie last sa se implineasca. (86 puncte)

3. Chateau de Barbe Blanche 2007, Lussac-St.Emilion, Andre Lurton, 13%: Cristalin, emana note moi si alintate de vanilie, capsuna si tabac; gura e rotunjita, cizelata si amesteca lent note de licorice si ciocolata neagra; un vin catifelat si frumos evoluat. (88 puncte)

4. Chateau Terrey-Gros-Cailloux 2006, Cru Bourgeois Superieur, Saint-Julien, 13%: Intens colorat, aproape opac; nasul elibereaza note de pasta de tomate si dulceata de cirese; gura e cuminte si usor plata (cu exceptia taninurilor); revin notele de tomate, in prim-plan insa, simtim menta si prune. (85 puncte)

5. Chateau Pontesac 2004, Delon, Medoc Cru Bourgeois Exceptionelle, 13.5%:  Rubiniu-granat; emana parfum de tomate, capsuna si cerneala; nasul nu e insa intens ci discret si elegant; structura buna; e fin si elegant; arome suave de violete si eucalipt; final placut si lung. (91 puncte)

6. Chateau Tour de Beauregard 2000, Saint-Emilion Grand Cru, 12.5%: Culoare sumbra; nasul are in el note calde de mure si prune afumate; in gura descoperim note iodate si arome de condiment, piele si ciuperci; corp bine construit. (87 puncte)

Rascumpararea lui Charlotte

Am aflat de pe Facebook, sursa fiind totusi una serioasa, ca S.E.R.V.E. este interesat de rascumpararea sticlelor de Cuvee Charlotte din recoltele 1999, 2000 si 2003. Acum sa nu credeti ca e aceiasi situatie ca a autoturismelor care sunt rechemate in service pentru a li se face nu stiu ce corectie.

Care este totusi motivul acestei practici, care cred ca e  o premiera pe la noi (din cate stiu eu Vinarte si-a rechemat la un moment dat Prince Matei inapoi acasa, dar de la distribuitori doar) n-as stii inca sa va spun acum exact. Daca aveti totusi o sticla de Charlotte ratacita prin colectie si nu doriti sa o beti, poate merita sa va interesati cum sa procedeaza la mailul rsabau(a)serve.ro.

Chateau Pietro – Tamaioasa Romaneasca 2000

Un vin ce are deja 11 anisori, destul de batraior ar zice unii. Avand in vedere insa ca e un vin facut in maniera Sauternes, 11 ani nu sunt insa atat de multi.

Din cate am inteles, Domeniile Franco – Romane au scos acest vin pentru a fi exportat pe piata franceza, faptul ca din cele 18 000 de sticle produse, inca se mai gasesc unele pe rafturile magazinelor noastre, poate arata insa faptul ca socoteala producatorului nu a iesit intocmai cum si-a propus.

In fine, n-are rost sa intram in detalii de genul asta, asa ca hai sa va zic cate ceva despre vin.

Culoarea galbuie, intensa tradeaza intentia vinificatorului de a obtine un vin de genul amintit mai sus, nasul degaja unduiri mieroase de flori de salcam si ceva smochine. Gustul e destul de intens la start, pierde nitel din intesitate, dar ramane persistent pe cerul gurii secunde bune. Aromele par imprumutate din registre fructate (zarzare, mango bine copt, gutuie si ceva sambure de migdala pe final). Nu da in cap rivalilor francezi dar nici nu doare la buzunar ca acestea. (80 puncte)

Prince Matei: Vertical si verticalitate

Prince Matei este unul din vinurile (ca sa nu zic vinul) datorita caruia am ajuns astazi sa scriu pe aceasta tema. De aceea, cand ma gandesc la el, nu pot sa nu ma consider din cel putin doua motive un om norocos. Primul motiv este acela ca am avut ocazia sa ma intalnesc cu el pur si simplu (desi mi-e imposibil sa imi amintesc exact ce recolta a avut efectul despre care va povesteam asupra mea), iar al doilea, este faptul ca am avut ocazia sa stau in momentele acelea alaturi de persoane care mi-au oferit ocazia sa beau un asfel de vin. Ce s-ar fi intamplat daca ar fi fost genul de oameni cu gusturi mai dubioase? Nu vom sti niciodata.

Poate deloc intamplator, tot un vin al aceluiasi producator a reprezentat subiectul primului articol despre vin publicat de mine pe acest blog cu mai bine de trei ani in urma.

Cred ca va dati seama ca, in aceste conditii, cand am fost contactat telefonic de domnul Marian Timofti pentru a ma invita la o degustare pe verticala de Prince Matei (organizata la Arte & Vino) nu am putut sa raspund decat prezent.

Astfel de evenimente, in care un vin romanesc de referinta din recolte diferite, este degustat comparativ sunt destul de rare pe piata noastra (daca nu ma insel, o singura data a mai avut loc asa ceva si tot despre Prince Matei si Vinarte era vorba).

Bucuria a fost cu atat mai mare cu cat am luat parte la acest eveniment alaturi de persoane cu o experienta vasta in acest domeniu. Cu riscul de a sari o parte dintre participanti am sa enumar doar cateva nume: Dl. Prof. Viorel Stoian, Dl. Prof. Constantin Croitoru, Catalin Galan, Lucia Parvu, Razvan Cruceanu, Nick Filip, Cezar Ioan, Valentin Cefalau, Radu Rizea, Virgil Iantu, Laurentiu Achim, Sergio Faleschini si nu numai. Dupa cum vedeti, au participat la acest eveniment oameni de pe toate fronturile ce au legatura cu vinul: specialisti, somelieri, producatori (prin prezenta domnului Faleschini), reprezentanti ai presei, comercianti, etuziasti (si un blogger 😉 ).

Parerile despre vinuri au fost mai mult sau mai putin impartite. Cu toate astea, doua dintre recolte, pentru ca am degustat Prince Matei incepand cu recolta 1998 si pana 2007 (exceptie facand 2005 cand, considerat an prea slab, producatorul a decis sa nu scoata nici o sticla de vin sub aceasta denumire, lucru de laudat) au fost aproape in unanimitate cele mai apreciate. Este vorba de 2006 si 2001, acestea fiind dealtfel si preferatele subsemnatului.

Inainte insa de a trece la clasamentul complet al preferintelor mele personale, dati-mi voie totusi sa va transcriu macar doua cuvinte din observatiile pe care le-am facut despre fiecare vin in parte, pentru ca ar fi pacat sa neglijam vreunul.

Asadar …

2007 – usor mai discret la nas, dar proaspat si viril la gust.

2006 – nas amplu si sofisticat; bine structurat, corpolenta buna; rafinat pana la ultima picatura.

2004 – vinul are un usor plus de fruct si un iz discret de tabac; ceva mai comun ca celelalte.

2003 – intens si colorat in gusturi; rumen; cel mai usor de baut si de citit.

2002 – ciocolatiu si afumat; usor exotic.

2001 – bogat si elegant in nas; ceva mai dificil; stilat si personal la gust.

2000 – nas iodat ce ii da un plus de eleganta; poate cel mai original dintre toate (ca un film alb-negru clasic).

1999 – frumos inchegat; note de lemn dulce in gust.

1998 – nas usor oxidat; ultimul cantec de lebada al acestui vin.


Clasamentul meu ar arata cam asa:

I. 2006
II. 2001
III. 2000
IV. 2003
V. 2007
VI. 2002
VII. 1999
VIII. 2004
IX. 1998

Concluziile mele dupa aceasta degustare au fost acelea ca, indiferent de variatiile inevitabile de la an la an, Prince Matei ramane un reper si o mana sigura si ca, daca mai aveti norocul sa va intalniti cu o sticla de 2006 ratacita printr-un raft, puneti mana pe telefon si sunati un prieten.

Chateau La Jarousse – Cuvee Prestige 2000

Nascut la est de Saint-Emilion, in zona numita Cotes de Castillon, areal in care a avut loc si batalia ce a pus punct razboiului de 100 de ani, vinul te ia de la primul contact olfactiv de mana si iti zice vreo doua vorbe despre cum sta treaba cu mirosurile prin Bordeaux. Reperul principal par a fi capsunile, marturie certa a celor 80 de procente de Merlot folosite in cupajare (+ 20% Cabernet Sauvignon), stranse bine intr-o coaja vanilata.

La prima impresie ai putea zice ca taninii nu au avut suficienta rabdare sa astepte cei 10 ani pe care ii are vinul si asta da initial vinului o usoara senzatie de lipsa de corpolenta, caracteristica pe care nu cred sa o fi avut de la bun inceput, dat fiind faptul ca si-a pastrat verticalitatea atata timp. Plimbat prin gura insa, acestia dau semne de neastampar si se alatura aromelor migdalate, bine armonizate. Aftertaste-ul este o combinatie interesanta intre mineral si note mentolate.