Category Archives: 1999

Testamentul francez: Bordeaux

Nu e prima oara cand, cu ocazia unei degustari dedicate vinurilor din Hexagon, apelez la numele unui roman a lui Makine. De ce? Pentru ca e unul din autorii mei favoriti si pentru ca mostenirea franceza in arta vinului e apasatoare, grea, dar extrem de placut de descoperit.

Ne-am adunat asadar dragii mei, in grup restrans la Ginger, ca sa vorbim despre aceasta mostenire si sa trasam cu pixul, apasat, dungi si trasee pe harti mai mult sau mai putin imaginare ale arealelor din Bordeaux.

Ne-am incumetat sa facem experienta si mai interesata, asa ca am ascus bine probele ca sa ne putem exprima fara presiunea etichetelor si a numelor despre vinurile incercate.

Ce a iesit? Veti putea citi mai jos care au fost probele, punctajele, clasamentul si parerile subsemnatului despre fiecare vin in parte.

O sa incep totusi cu parerile si punctajele mele:

Chateau Lamarque Cru Bourgeois Superior 2003, Haut-Medoc: Culoare aprinsa, de visina putrreda, nasul e interesant si intens, se imbina in el note de ierburi aromatice cu putina cireasa; Viu si amplu in gura; tanini mediu-structurali; finalul e mediu spre lung si aduce in plus tonuri vegetale si izuri de pruna. (86 puncte)

Chateau de L’Annonciation Grand Cru Saint-Emilion 2008: Nas domol, nu exceleaza la capitolul expresivitate; mirosurile par a trimite catre carne cruda si alune de padure; E un vin inca tanar si se vede asta si la capitlul tanini, care sunt musculosi; la gust trimite catre brusture si visina coapta. (80 puncte)

Chateau du Tailhas 2001, Pomerol, Nebout et Fils: Nas elegand, de Bordeaux pur-sange, viu si elegant; se simt in pahar note de lemn dulce; odata gustat, descoperim un vin catifelat, cu tanini bine integrati si cu o corpolenta o idee peste medie; se imbogateste pe final cu trimiteri catre dulceata de cirese. (89 puncte)

Chateau Saint-Nicolas 2006, Premieres Cotes de Bordeaux: Moale si catifelat, trimite din pahar sageti cu iz de mure si coacaze; in gura sta la fel de bine caci e bine rotunjit si cu taninti cizelati si bine integrati; devine o idee condimentat; un ceva mai modernist; final mediu spre lung. (88 puncte)

Chateau de Marquis D’Alesme Grand Cru Classe 2008, Margaux: Intens atat la capitolul culoare cat si la miros, degaja parfumuri aprinse de cerneala si eucalipt; Corpolenta buna, peste medie; aromele se prezinta ca o combinatie interesanta de fruct si tonuri vegetale; final lung. (83 puncte)

Chateau Tour de Mont Cru Bourgeois 1999, Haut-Medoc: Nas interesant ce prinde accente de piele, mure si pruna, dar devine usor vegetal lasat in pahar; vegetal este vinul si odata gustat, dar si o idee necizelat. (78 puncte)

Chateau Richet 2006, Robert Giraud, Margaux: Debut curajos, usor sofisticat; se simt parfumuri de cirese si capsune; gura continua fructos, dar prinde un luciu de lemn lacuit; alcoolul iese putin in evidenta pe final cand devine si usor acrisor. (75 puncte)

Haideti acum sa vedem si cum a artat clasamentul general:

Rascumpararea lui Charlotte

Am aflat de pe Facebook, sursa fiind totusi una serioasa, ca S.E.R.V.E. este interesat de rascumpararea sticlelor de Cuvee Charlotte din recoltele 1999, 2000 si 2003. Acum sa nu credeti ca e aceiasi situatie ca a autoturismelor care sunt rechemate in service pentru a li se face nu stiu ce corectie.

Care este totusi motivul acestei practici, care cred ca e  o premiera pe la noi (din cate stiu eu Vinarte si-a rechemat la un moment dat Prince Matei inapoi acasa, dar de la distribuitori doar) n-as stii inca sa va spun acum exact. Daca aveti totusi o sticla de Charlotte ratacita prin colectie si nu doriti sa o beti, poate merita sa va interesati cum sa procedeaza la mailul rsabau(a)serve.ro.

Prince Matei: Vertical si verticalitate

Prince Matei este unul din vinurile (ca sa nu zic vinul) datorita caruia am ajuns astazi sa scriu pe aceasta tema. De aceea, cand ma gandesc la el, nu pot sa nu ma consider din cel putin doua motive un om norocos. Primul motiv este acela ca am avut ocazia sa ma intalnesc cu el pur si simplu (desi mi-e imposibil sa imi amintesc exact ce recolta a avut efectul despre care va povesteam asupra mea), iar al doilea, este faptul ca am avut ocazia sa stau in momentele acelea alaturi de persoane care mi-au oferit ocazia sa beau un asfel de vin. Ce s-ar fi intamplat daca ar fi fost genul de oameni cu gusturi mai dubioase? Nu vom sti niciodata.

Poate deloc intamplator, tot un vin al aceluiasi producator a reprezentat subiectul primului articol despre vin publicat de mine pe acest blog cu mai bine de trei ani in urma.

Cred ca va dati seama ca, in aceste conditii, cand am fost contactat telefonic de domnul Marian Timofti pentru a ma invita la o degustare pe verticala de Prince Matei (organizata la Arte & Vino) nu am putut sa raspund decat prezent.

Astfel de evenimente, in care un vin romanesc de referinta din recolte diferite, este degustat comparativ sunt destul de rare pe piata noastra (daca nu ma insel, o singura data a mai avut loc asa ceva si tot despre Prince Matei si Vinarte era vorba).

Bucuria a fost cu atat mai mare cu cat am luat parte la acest eveniment alaturi de persoane cu o experienta vasta in acest domeniu. Cu riscul de a sari o parte dintre participanti am sa enumar doar cateva nume: Dl. Prof. Viorel Stoian, Dl. Prof. Constantin Croitoru, Catalin Galan, Lucia Parvu, Razvan Cruceanu, Nick Filip, Cezar Ioan, Valentin Cefalau, Radu Rizea, Virgil Iantu, Laurentiu Achim, Sergio Faleschini si nu numai. Dupa cum vedeti, au participat la acest eveniment oameni de pe toate fronturile ce au legatura cu vinul: specialisti, somelieri, producatori (prin prezenta domnului Faleschini), reprezentanti ai presei, comercianti, etuziasti (si un blogger 😉 ).

Parerile despre vinuri au fost mai mult sau mai putin impartite. Cu toate astea, doua dintre recolte, pentru ca am degustat Prince Matei incepand cu recolta 1998 si pana 2007 (exceptie facand 2005 cand, considerat an prea slab, producatorul a decis sa nu scoata nici o sticla de vin sub aceasta denumire, lucru de laudat) au fost aproape in unanimitate cele mai apreciate. Este vorba de 2006 si 2001, acestea fiind dealtfel si preferatele subsemnatului.

Inainte insa de a trece la clasamentul complet al preferintelor mele personale, dati-mi voie totusi sa va transcriu macar doua cuvinte din observatiile pe care le-am facut despre fiecare vin in parte, pentru ca ar fi pacat sa neglijam vreunul.

Asadar …

2007 – usor mai discret la nas, dar proaspat si viril la gust.

2006 – nas amplu si sofisticat; bine structurat, corpolenta buna; rafinat pana la ultima picatura.

2004 – vinul are un usor plus de fruct si un iz discret de tabac; ceva mai comun ca celelalte.

2003 – intens si colorat in gusturi; rumen; cel mai usor de baut si de citit.

2002 – ciocolatiu si afumat; usor exotic.

2001 – bogat si elegant in nas; ceva mai dificil; stilat si personal la gust.

2000 – nas iodat ce ii da un plus de eleganta; poate cel mai original dintre toate (ca un film alb-negru clasic).

1999 – frumos inchegat; note de lemn dulce in gust.

1998 – nas usor oxidat; ultimul cantec de lebada al acestui vin.


Clasamentul meu ar arata cam asa:

I. 2006
II. 2001
III. 2000
IV. 2003
V. 2007
VI. 2002
VII. 1999
VIII. 2004
IX. 1998

Concluziile mele dupa aceasta degustare au fost acelea ca, indiferent de variatiile inevitabile de la an la an, Prince Matei ramane un reper si o mana sigura si ca, daca mai aveti norocul sa va intalniti cu o sticla de 2006 ratacita printr-un raft, puneti mana pe telefon si sunati un prieten.

Sete de necunoscut/Riserva 1999 Peschiera

Nu stiam nimic despre Peschiera. Abia acum am aflat ca este o localitate din apropierea lacului Garda din zona Veneto. Nici despre vin nu stiam nimic. Si nici acum nu stiu. Stiu doar ce gust are, nimic mai mult pentru ca pe sticla nu scria nimic mai mult decat ce puteti vedea in poza. Ne-am intalnit intamplator, prin bunavointa lui Gabi (un prieten din copilarie) si l-am degustat impreuna cu acesta si Ionel (celalat bun prieten al meu, tot din copilarie). In aceste conditii vinul a avut toate conditiile sa-mi ramana intiparit ca o amintire frumoasa.

Vinul pare putin imbatranit, dar deloc trecut. Da-i voie sa alerge doua ture de pahar si-ti va spune povestea lui cu iz romantic (probabil i-ar fi prins bine o carafare, dar din pacate n-a avut parte de ea, setea noastra fiind oricum prea mare). Vinul si-a petrecut probabil tineretea intr-un butoi de stejar, stau marturie tonurile vanilate din nas insotite de un usor iz mentolat. In contact cu papilele gustative vinul te face sa te gandesti la visina coapta (aceea aproape dulce) si smochine, iar postgustul lung se inchide placut cu acelasi iz de smochina si lemn dulce.

Nota: Publicat deasemenea si aici.