Category Archives: 1998

4 ani de degustari si intalniri cu oameni faini

Luna aceasta, s-au implinit 4 ani de cand am demarat sirul intalnirilor tematice de la Restaurantul Ginger. Din acest motiv, alaturi de ceilalti membrii fondatori (Mihnea, Dana si Mihai, Radu), de Doru Pencea (reprezentant al gazdei noastre), dar si de alti membrii mai vechi (Ghendaie Bobeica) sau mai noi (Sorin) ai grupului, ne-am hotarat sa ne intalnim fara sa stabilim o tema anume, ci sa ne lasam mai mult sau mai putin prada inspiratiei de moment al fiecaruia.

Am degustat cateva vinuri foarte interesante, din fericire fara nici o surpriza neplacuta, pe care vi le voi prezenta in randurile urmatoare.

Taittinger Cuvee Prestige Brut: Se prezinta in pahar auriu si cu perlatie densa; emana note proaspete de mar si de para, dar si note ceva mai discrete, florale; gustul e destul de intens si se remarca prin note de flori de cais, dar si prin absenta senzatiilor alcoolice. (87 puncte)

taittinger_prestigeChateauneuf-du-Pape 2003, E. Guigal: Are note caramizii; Nasul imprastie nuante de trufe, piele, rosie uscata la soare dar si un discret iz iodat; gura nu este una foarte intensa, dar e inzestrata cu arome interesante de cireasa, ridie si putin eucalipt. (88 puncte)

cdp_guigal

St. Henri Shiraz 2002, Penfolds:  Este un shiraz ce contine un mic adaos de caberner, rubiniu, in al carui nas se identivica atat note sangvinice, cat si izuri de piper si violeta; aciditatea e destul de ridicata; aromele sunt dominate de trimiteri catre visina, dar se simt si ceva nuante vegetale; taninuri ferme. (90 puncte)

sthenri

Chateau Haut-Bailly 1981, Grand Cru Classe, Leognan-Graves: Culoare ciocolatie; emana parfumuri ce te trimit cu gandul la lemn ars; taninurile aplatizate de vreme; sustinut de nuante iodate, izuri de ierburi aromate si pruna uscata; o experienta interesanta pentru amatorii de vinuri mature. (85 puncte)

haut-bailly

Solaia 2002, Antinori: Chiar daca 2002 nu a fost un an stralucit in Toscana, cupajul de Cabernet Sauvognon si Cabernet Franc al casei Antinori s-a prezentat onorabil; are culoarea visinei putrede si parfumuri de pruna si cireasa, dar si dicrete izuri florale; e bine echilibrat si are taninuri ferme; gura are trimiteri pamantoase; este ca o antiteza interesanta intre notele masive pamantoase si izurile discrete, florale. (92 puncte)

solaia

Palissero Barbaresco 2004 Vanotu: Nuante visinii stralucitoare; e un vin intrigant, ce debuteaza printrun amestec de note de asfalt proaspat si visina; aciditate ridicata; arome de lemn lacuit, rodie, visina si maces; e un vin foarte taninos; intepaturi pasagere cu iz de capsuna. (88 puncte)

palisseroChateau Canon La Gaffeliere 1998, Saint-Emilion Grand Cru Classe: Colorat grena, intens; Eminte inca din pahar chemari puternice ce trimit cu gandul la scortisoara, tutun, piele si piper; este echilibrat si pune stapanire pe toata gura cu arome de lem dulce, menta, dulceata de cirese amare; finish-ul e lung si ascunde trimiteri catre cuisoare. (93 puncte)

canon-la-gaffeliere

Domaine Hubert and Heidi Hausherr Gewurztraminer 2005: Un vin auriu, stralucitor; nasul naste timiteri catre lychee, miere si ardei gras; gura e bogata si amesteca nuantele de gutuie, cu cele de miere, mango si trandafir; un vin veritabil de desert. (86 puncte)

Oenoteca Reserva Speciala Merlot 1998 – Vincon Vrancea

E posibil sa va intalniti cu acest vin echipat cu o caseta de lemn, poate chiar mai pretioasa decat lichidul din sticla, caci veti descoperi probabil, indepartand dopul, o licoare a carui culoare a fost diluata de vreme, cu un nas intens alcoolizat si volatil.

Gustul prinde ceva arome de sambure de cireasa, dar nimic mai mult caci alcoolul si notele oxidate domina peisajul. Nimic nou pe frontul de est. (62 puncte)

Nume de cod – Merlot (Degustare de grup)

Cu scuzele de rigoara ca va scriu cu ceva intarziere, scuze datorate timpului alocat adunarii de materiale pentru o eventuala viitoare postare, ce ar putea purta denumirea de Mic ghid imobiliar, dati-mi voie sa va povestesc despre faptul ca, saptamana trecuta, pe langa implinirea a 2 ani de degustari de grup, a mai prilejuit si o noua intalnire dedicata (poate) celui mai popular soi rosu – Merlot.

Degustarea a fost gazduita si de aceasta data de restaurantul Ginger unde, alaturi de cei 5 oameni, care acum 2 ani s-au intalnit prima data in acelasi context, adica eu, Radu, Mihnea, Ionut si Dana, impreuna cu gazdele de la restaurantul mai devreme mentionat, de Razvan Jurca, de Ghenadie Bobeica, dar si de Lorena Deaconu de la Cramele Halewood si Alex Achim de la Domeniile Sahateni, am despicat firul in 4 sau Merlotul in 16, pentru ca nu mai putin de 16 sticle din acest soi au trebuit sa ne suporte comentariile.

Ce ar fi de zis? Fara a rupe gura targului, dar si fara a se face de ras, vinurile au format un pluton compact in ceea ce priveste punctajele, diferenta intre primul clasat si ultimul (exceptand vinul celor de la Vincon clasat pe ultima pozitie) nefiind una foarte mare.

Ca sa trec cat de cat fugitiv si prin vinurile participante, cu riscul de a repeta cumva cele scrise de Mihnea aici, care de data asta mi-a luat-o inainte cu scrisul, am sa mentionez ca Erotikonul celor de la Oprisor nu s-a facut de ras nici de data asta si a smuls cele mai multe puncte de la juriu. Laudat, blamat (si retur) de mine, Prince Mircea a invatat parca din greselile trecutului si s-a prezentat destul de bine. Este chiar interesant, apropo de acest vin, de observat diferenta intre locurile obtinute de varianta din 2008 si cea din 2006 a acestuia din clasamentul de mai jos. Alira, incepe parca sa isi gaseaca cuvintele si sa se exprime ceva mai bine ca la ultimele intalniri, pozitionandu-se pe un meritoriu loc secund. Vinurile de la Rotenberg au parut usor dezavantajate de tratamentul sever aplicat tuturor sticlelor, adica fara o aerisire indelungata, in timp ce surpriza acestui episod a venit de la un producator vrancean, necunoscut – Nicoara si Fiul.

Inainte de a mai remarca inca o data diferenta mica dintre scorurile vinurilor si de a va impartasi si voua puntajele complete, trebuie sa multumesc producatorilor ce au pus la dispozitia noastra vinurile lor. Aici ma refer, in plus fata de reprezentantii mai sus mentionati, la Vinarte, care ne-a trimis Prince Mircea 2008 si la Crama Rotenberg.

Franta pe care uitam s-o iubim (Degustare de grup)

Daca va intrebati de unde si pana unde titlul asta savant, am sa va luminez spunandu-va ca nu imi apartine, el fiind titlul unei carti scrise de unul dintre autorii mei preferati, Andrei Makine.

L-am gasit insa foarte potrivit degustarii de pe 1 Decembrie cand, in ciuda conotatiei nationaliste a primei zile de iarna, ne-am indreptat din nou atentia catre vinurile din Hexagon.

Dupa cum veti vedea mai jos, in ciuda faptului ca intalnirea a fost condimentata si cu un mic esec, degustarea in sine a fost o reusita, dovada fiind si punctajele vinurilor ce vor fi prezentate ceva mai jos, puctaje ce ar putea fi considerate putin exagerate de unii, nu insa si de mine.

Rosiile serii au fost:

Clos du Marquis – 2006 Saint Julien (alc. 13%): Un vin pe care sincer as fi preferat sa il incerc peste cativa ani, cu nas plin de fructe coapte (pruna si cirese), putin lemn dulce si un iz usor laptos pe fundal; corp zvelt, sustinut de tanini fermi; finalul te rasplateste cu trimiteri discret mentolate; in ciuda tineretii l-am punctat cu 93/100 de puncte.

Domaine de la Solitude 2005 -Pessac-Leognan (alc: 13%): Un vin care daca nu se afla la apogeu e oricum pe acolo (merci Ciprian pentru recomandare), cu nas ciocolatiu, condimentat de stropi de visina coapta; Rotund si calm in gura, se descatuseaza in arome de mure si coacaza; taninurile sunt moi si prietenoase; postgust mediu spre lung cu o discreta tinuta florala. (91/100 puncte)

Chateau Haut-Bages Liberal 2004 – Pauillac (alc. 13%): Nas puternic, usor sangvinic, dominat de arome de visina si rosie uscata la soare; gura ampla si elevata in care vinul se simte destul de textural; taninurile sunt atletice, dar blande cu gura; Cadrul aromatic pare unul mineral, dar pe el apar trimiteri pasagere catre piele, praf de cacao si toporasi; finaul este lung si imbietor si schiteaza o tusa fina de melasa. (97/100 puncte)

Chateau Haut-Bages Monpelou 1998 – Pauillac (alc. 12.5%): un batranel pe care insa nu l-am putut puncta fiind depasit de evenimente (50/100 puncte). A fost inlocuit (desi nu apare in imagine de un Chateau Saint-Antoine 1997 (alc. 12.5%) care nici el n-a fost mai presus. (50/100 puncte)

Prince Matei: Vertical si verticalitate

Prince Matei este unul din vinurile (ca sa nu zic vinul) datorita caruia am ajuns astazi sa scriu pe aceasta tema. De aceea, cand ma gandesc la el, nu pot sa nu ma consider din cel putin doua motive un om norocos. Primul motiv este acela ca am avut ocazia sa ma intalnesc cu el pur si simplu (desi mi-e imposibil sa imi amintesc exact ce recolta a avut efectul despre care va povesteam asupra mea), iar al doilea, este faptul ca am avut ocazia sa stau in momentele acelea alaturi de persoane care mi-au oferit ocazia sa beau un asfel de vin. Ce s-ar fi intamplat daca ar fi fost genul de oameni cu gusturi mai dubioase? Nu vom sti niciodata.

Poate deloc intamplator, tot un vin al aceluiasi producator a reprezentat subiectul primului articol despre vin publicat de mine pe acest blog cu mai bine de trei ani in urma.

Cred ca va dati seama ca, in aceste conditii, cand am fost contactat telefonic de domnul Marian Timofti pentru a ma invita la o degustare pe verticala de Prince Matei (organizata la Arte & Vino) nu am putut sa raspund decat prezent.

Astfel de evenimente, in care un vin romanesc de referinta din recolte diferite, este degustat comparativ sunt destul de rare pe piata noastra (daca nu ma insel, o singura data a mai avut loc asa ceva si tot despre Prince Matei si Vinarte era vorba).

Bucuria a fost cu atat mai mare cu cat am luat parte la acest eveniment alaturi de persoane cu o experienta vasta in acest domeniu. Cu riscul de a sari o parte dintre participanti am sa enumar doar cateva nume: Dl. Prof. Viorel Stoian, Dl. Prof. Constantin Croitoru, Catalin Galan, Lucia Parvu, Razvan Cruceanu, Nick Filip, Cezar Ioan, Valentin Cefalau, Radu Rizea, Virgil Iantu, Laurentiu Achim, Sergio Faleschini si nu numai. Dupa cum vedeti, au participat la acest eveniment oameni de pe toate fronturile ce au legatura cu vinul: specialisti, somelieri, producatori (prin prezenta domnului Faleschini), reprezentanti ai presei, comercianti, etuziasti (si un blogger 😉 ).

Parerile despre vinuri au fost mai mult sau mai putin impartite. Cu toate astea, doua dintre recolte, pentru ca am degustat Prince Matei incepand cu recolta 1998 si pana 2007 (exceptie facand 2005 cand, considerat an prea slab, producatorul a decis sa nu scoata nici o sticla de vin sub aceasta denumire, lucru de laudat) au fost aproape in unanimitate cele mai apreciate. Este vorba de 2006 si 2001, acestea fiind dealtfel si preferatele subsemnatului.

Inainte insa de a trece la clasamentul complet al preferintelor mele personale, dati-mi voie totusi sa va transcriu macar doua cuvinte din observatiile pe care le-am facut despre fiecare vin in parte, pentru ca ar fi pacat sa neglijam vreunul.

Asadar …

2007 – usor mai discret la nas, dar proaspat si viril la gust.

2006 – nas amplu si sofisticat; bine structurat, corpolenta buna; rafinat pana la ultima picatura.

2004 – vinul are un usor plus de fruct si un iz discret de tabac; ceva mai comun ca celelalte.

2003 – intens si colorat in gusturi; rumen; cel mai usor de baut si de citit.

2002 – ciocolatiu si afumat; usor exotic.

2001 – bogat si elegant in nas; ceva mai dificil; stilat si personal la gust.

2000 – nas iodat ce ii da un plus de eleganta; poate cel mai original dintre toate (ca un film alb-negru clasic).

1999 – frumos inchegat; note de lemn dulce in gust.

1998 – nas usor oxidat; ultimul cantec de lebada al acestui vin.


Clasamentul meu ar arata cam asa:

I. 2006
II. 2001
III. 2000
IV. 2003
V. 2007
VI. 2002
VII. 1999
VIII. 2004
IX. 1998

Concluziile mele dupa aceasta degustare au fost acelea ca, indiferent de variatiile inevitabile de la an la an, Prince Matei ramane un reper si o mana sigura si ca, daca mai aveti norocul sa va intalniti cu o sticla de 2006 ratacita printr-un raft, puneti mana pe telefon si sunati un prieten.