Astazi e azi…

Ceasul suna pentru a patra oara. Am prostul obicei sa mi-l pun sa sune cu o ora mai devreme si sa ii aman in mod repetat soneria cu inca 10 minute pana cand sa ma trezesc de-a binelea. Astfel se face ca fac toate cele necesare pregatirii pentru noua zi in cel mai scurt timp posibil.

Si astazi ma hotarasc sa protrejez mediul si nervii mei si aleg metroul. Se pare ca acum ca si-au aflat orarul nici studentii nu se mai inghesuie ca in prima zi. Sa le fi trecut cheful?

La Victoriei un barbat tine intr-o mana o trotineta si cu cealalta isi tine baietelul de mana grabindu-i usor pasul. Probabil il duce la gradinita. Copilul se pare ca nu este asa de ingrijorat de o eventuala intarziere caci are timp sa se gandeasca la lucruri existentiale: Tati, azi e azi sau e maine? Tatal este usor in deruta dar raspunde repede: E azi. Azi e mereu azi. Copilul concluzioneaza: Inseamna ca avem la noi ziarul de azi. Bine ca nu e ala de ieri. Zambeste satisfacut. Tacere. Baiatul nu pare insa multumit si setea de cunoastere loveste din nou. Tati? Dar cine a inventat casele? Nu apuc sa aflu. Aici drumurile noastre se despart.

Mai merg o statie si ies la suprafata. Imi grabesc pasul cand aud o tanara care asteapta autobuzul si intre timp ii da explicatii unui catel fara stapan: Nu mai am. (?!?) Ziua pare frumoasa pentru luna Octombrie sau poate e doar optimismul de dimineata de vina. Trag aer in piept si merg mai departe. Sunt pregatit pentru o noua zi de munca care incepe chiar acum.

4 thoughts on “Astazi e azi…”

  1. frumos! mi-a placut sa imi inchei ziua de munca citind despre lumea reflectata intr-o picatura de viata.

    … iata ca optimismul de dimineata are forta si peste zi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *