Asiguratorii auto – o specie aparte (sau tehnica de descurajare)

Va povesteam, cu ceva vreme in urma, despre primul meu contact cu persoanele care lucreaza in acest domeniu (adica cel din titlu). Da, sunt acei oameni care se poarta dragut cu tine inainte sa semnezi contractul si care stramba suspect din spranceana, daca intalnirea cu ei are alt scop decat prelungirea sau reinnoirea politei.

Cum Bucurestiul este un oras aglomerat, saptamana asta m-am vazut nevoit sa dau din nou ochii cu aceasta specie, singurul motiv de bucurie a fost ca si de aceasta data a fost un eveniment minor in care eu nu am avut decat vina sa parchez intr-un loc incomod pentru un participant la trafic.

Daca data trecuta, am avut o tresarire in care mi-am spus ca ar fi bine ca inainte sa semnezi o asigurare, fie ea CASCO sau RCA, e bine sa te interesezi ca sa afli cu care din asiguratori se infratesc mai bine service-urile autorizate ale producatorului masinii tale, acum mi-am dat seama, ca acest lucru este o utopie, pentru ca in cazul in care esti nevoit sa apelezi la RCA-ul celeilate persoane implicate, probabilitatea ca si el sa fi ales acelasi asigurator este foarte mica.

Asadar trecem peste acest mic aspect, si intram direct in treaba. Evident, pentru a intra in treaba e nevoie de o programare prealabila, care nu te va ajuta sa termini mai repede ce ai de facut la centrul de constatari daune, ci doar sa fii privit ciudat de ceilalti nenorocosi, care nu au avut inspiratia sa isi faca programare.

Odata ce iti faci loc cu coatele prin aglomeratie esti intampinat cu formularul de intelegere amiabila ce trebuie completat de ambele persoane implicate, asta daca nu ai ghinionul ca nefericitul eveniment sa se petreaca in timp ce unul din autoturisme mergea cu spatele, pentru ca, in acest caz, se mai completeaza cate un formular de catre fiecare dintre soferi (asta e discriminare, zau asa!).

Sa zicem ca gasesti un colt de perete gol unde iti poti sprijini pixul (pardon de expresie) si reusesti completarea formularelor. Sa mai zicem si ca ambii soferi au aceiasi viziune asupra circumstantelor in care s-a petrecut evenimentul si ca desenele sunt facute ambele cu nordul in sus (sau ma rog, cu aceiasi orientare) care sa te scuteasca de explicatiile ulterioare pe care trebuie sa le dai si sa mai zicem ca treci cu vederea privirea ce exprima faptul ca degeaba ai facut o scoala, daca nu stii sa desenezi corect triunghiul care indica botul masinii, al angajatului de la asigurari. Ei bine, te poti considera norocos. Acum poti intra in biroul inspectorului de asigurari (o fiinta venita din alta civilizatie, mult superioara noua), care urmeaza sa verifice suspicios tot ce ai completat tu pana acum si apoi sa faca poza fata-profil (Slava Domnului!) a masinii.

Pfiuu … rasufli usurat cu gandul ca nu au trecut decat vreo doua ore si trebuie sa te indrepti spre birou, pentru ca si acolo ai alta treaba de facut, dar nu. Nu ai terminat. Urmeaza episodul care se cheama service-ul tau e mai scump, nu il agreeam si va trebui sa ne cauti si sa te pui in genunchi sa iti dam banii dupa, asta daca nu il contactezi matale pe tinichigiul a carui carte de vizita ti-o dau eu acum si care face treaba buna, culori pe calculator, satisfactie garantata.

Debusolat, pentru ca si la precedenta intalnire ai auzit aceeasi poveste, iesi din birou, incerci sa te orientezi catre locul de parcare unde ti-ai lasat masina si te intrebi daca nu e o gluma proasta, sau daca nu cumva toata atitudinea asta nu e decat una de descurajare, una care sa te faca sa zici: Stii ce? Lasa ca mai bine platesc eu!

Aceasta poveste este inspirata de un fapt real.
Actori: subsemnatul, Astra Asigurari, vecinul de la unu’.

8 thoughts on “Asiguratorii auto – o specie aparte (sau tehnica de descurajare)”

  1. Eh, cred ca asiguratorii sunt o specie interesanta a genului "functionar public". Numai ca s-au dezvoltat pe o linie diferita si "privata" a evolutiei. Daca vrei, sunt ca acei papagali cenusii din Noua Zeelanda- deosebit de inteligenti pentru specia pasaroilor, dar tot nu-s prea sus pe scara evolutiei.

  2. Daca iti spun ca rata daunei pe RCA si CASCO depaseste 100% in medie pe piata de asigurari, incepi sa mai intelegi putin optica celor de la daune? Asta inseamna ca pentru 100 de lei platiti de tine ca polita, el plateste mai mult de 100 de lei daune. Fapt real, lucrez in asigurari 🙂 Nu la daune!

  3. Nu, nu o inteleg. Sa scumpeasca polita astfel incat sa nu te mai faca sa te simti ca si cum le bagi mana in buzunar.

    Poate se va mai reduce si numarul de masini astfel.

  4. Alin, Mihnea: am avut primul contact cu asigurarile acum cativa ani. Mi s-a spart masina(daune mici- doar geamul, de fapt). Fac tot circuitul, asa cum era atunci, asigurari-politie-asigurari-service-asigurari. Ok. Vine devizul de reparatie: o suma enorma, de aveai impresia ca mi-au schimbat jumatate de masina. Iau devizul ma duc la asigurare gandindu-ma "vai, daca o fi ca la americani, va spune omul de la asigurari ca plateste doar 50 sa 70 %, iar restul mandrea". Ei bine, nu! Nici nu s-a uitat la valoarea reparatiei! Ma gandeam ca-s mana in mana, ca sa zic asa- la nivel mic: servisul umfla nota, cel de la asigurare nu zice nimic, dar din cand in cand, stiti voi. E o ipoteza, doar. Si, Mihnea, n-am vrut sa spun ca toata lumea care lucreaza in asigurari e troglodita, ci doar ca unii devin brusc constienti ca depinzi de ei si incep sa se poarte de parca iti fac o favoare. Dar, cred ca-i de la asigurator la asigurator. la Allianz n-am avut nici un fel de problema.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *