Asa e-n … tenisi

S si D isi dau coate bucurosi.

-O sa iesim la aer. Spune S voios.
-Da, la lumina. Confirma D.
-Dar ce se intampla? Nu e nici atat de lumina pe cat ma asteptam … si? De ce ne grabeste asa?
-Cred ca e de la nori. Sopteste ingrijorat S.

Nu mai scot nici un cuvant. Se multumesc sa alerge unul langa celalalt.

Prima picatura rece il stropeste pe S. Urmeaza alta si inca una rapid. S si D isi continua alergarea aruncand din cand in cand o privire unul spre celalalt parca pentru a se incuraja reciproc.
Drumul insa devine tot mai greu. Sunt manati prin ploia rece si grea, tot mai grea.

Picaturile se amesteca acum cu praf si bucati de crengi. D este primul care ia apa la bord. Calca de cateva ori sacadat, dar continua alergare inghitind in sec.

Nu dureaza mult si S intra si el la apa. Deja incep sa dea semne de panica. Fiecare pas acum inseamna tot atatea inghitituri de apa. La fiecare iesire la suprafata amandoi scuipa si trag aer in piept.

Urmeaza prima oprire. De jur inprejur ploaia curge in continuu. Cad crengi. Copacii se inclina amenintator peste fragilul adapost. Privesc unul spre altul si inteleg ca vor trebui sa se aventureze iar in vijelia de afara.

Fulgere succesive creeaza iluzia ca ar putea vedea pe unde merg. In realitate insa, sunt momente cand S si D inainteaza instinctiv, fara a avea habar ca se grabesc in directia buna.

Apar si primele obstacole, D isi face curaj si sare primul. Il urmaza si S la scurt timp. Crengi cazute le ies in drum insa S si D si continua goana privind fugitiv doar unul spre celalalt de teama de a nu pierde timp pretios.

Gura de metrou este aproape, din ce in ce mai aproape, dar drumul e din ce in ce mai greu. N-o sa reuseasca. Se vad insa geamurile luminate ale unei cladiri de birouri. Asta ar putea fi o salvare. Macar de-ar reusi sa ajunga cu bine pana acolo. Cu ultimele forte S si D grabesc pasii sarind fara sa clipeasca peste cregile ce devin tot mai multe in drumul lor.

Usa batanta a cladirii se intrezareste tot mai aproape. D intra primul in aglomeratia de oameni ce s-a refugiat din aceleasi motive aici. Insa S si D sunt manati inapoi spre usa. Teama lor este spulberata rapid. Stapanul se intoarce doar pentru a tine usa deschisa unui caine speriat si el de furtuna, spre disperarea gardianului cladirii. Acesta este insa si el induplecat de privirea umila a catelului, dealtfel ca toata multimea adunata acolo care ingana un oooo la aparitia patrupedului care se retrage acum zgribulit intr-un colt.

S si D privesc cu un usor zambet unul spre celalat.
-Ce seara! Pare sa zica din priviri D. Stapanul se apleaca si ii strange siretul lui S.

Dimineata Stangul si Dreptul puteau fi gasiti, inca uzi, dormind intr-un lighean. De, asa e-n tenisi.

6 thoughts on “Asa e-n … tenisi”

  1. :)) nu stiu daca sa ma bucur sau nu ca m-ai intrebat asta.
    raspunsul e DA, iar explicatia e ca ieri m-a prins furtuna in oras.

  2. eu zic sa te bucuri! te-am intrebat pentru ca scrierea ta seamana mult cu cele ale unui fost coleg de liceu, despre care am auzit ca a scos chiar o carte.

  3. m-a dus cu gandul la amestecul dintre doua soiuri de vin:unul dulce si unul sec. unul alb si unul rosu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *