Artadi Pagos Viejo 2008

Artadi Pagos Viejos 2008 este un vin spaniol născut în Rioja cu o ținuta impecabila și un mesaj clar, în ciuda subtilitățile aromatice pe care le tot scoate la iveala, minut după minut, pe măsură ce aerarea lejera își face treaba.

Are rotunjimi perfect slefuite, taninuri ce apasă cu degete moi, pregătind parca terenul aromelor dense și generoase. Nuanțele se unesc într-un gest unitar, cu toate astea, parte din ele par mai curajoase și se lasă identificate mai usor: cappuccino, rom, vanilie. (93 puncte)

 

Cala Silente Vermentino Di Sardegna 2017

In continuarea discutiei avute anterior, continuam plimbarea prin DOC-ul Vermentino di Sardegna cu un exemplar produs de crama italiana Santadi.

Este un vin ce straluceste galben auriu in pahar si imprastie parfumuri de piersica, citrice dar poseda si un discret iz de kerosen, ce te trimite cu gandul la un Riesling german.

Gustul nu are o lungime foarte mare, dar este concentrat si dens. Aromele sale adapostesc in ele note de mar, mango si cremene. (81 puncte)

Marmora Vermentino di Sardegna 2017

Schimbam astazi doua vorbe despre un vin alb intalian. Este vorba de un Vermentino nascut in Sardinia, ce poseda culoare aurie si care se dovedeste un vin destul de vocal si curajos.

Parfumul sau da senzatia unui amestec de nuante citrice, flori de caprifoi si ardei gras. Gura este ajutata de aciditate, dar si de fateta minerala pronuntata, pentru a da nastere unui tablou viu si energic.

Senzatia minerala domina dialogul aromatic, dar peste ea, de dragul discutiei, sunt asezate plusuri ce par a aminti de iarba, migdale si discrete izuri sarate. (84 -85 puncte)

Instantaneu cu vin (XIX) – Azi nu e meci

– Trage aici, imediat dupa pod. Nu stam mult. Aruncam o privire si plecam. La ora asta nu cred ca e o problema sa o lasam pe avarii undeva pe aici.

– Nici eu nu cred. Dar esti sigur ca vrei sa faci asta?

– Nu fi copil! N-o sa incep sa bocesc acum. Am o senzatie ciudata, e drept. O ai si tu. Mi-ai zis-o. Vreau doar sa vad totul cu ochii mei. Atat.

Masina trecu pe sub podul Grant si incetini viteza semnalizand in acelasi timp dreapta.

– Hai ca o bag cu botul aici. Nu incurca pe nimeni.

Trase frana de mana si oprira motorul. Deschisera amandoi, parca simultan, usile si asteptandu-se unul pe altul isi indreptara pasii, in Bucurestiul nocturn, spre scarile teatrului. Din spate, luminile portocalii, ce luminau intermitent, ingrosau umbrele a doua siluete diforme pe asfalul gri. In ciuda orei tarzii, strazile nu duceau lipsa de masini. Veneau din ambele sensuri, intersectandu-se intr-un vuet scurt in dreptul celor doi barbati ce mergeau cu mainile in buzunar.

Ajunsera in dreptul scarilor si se urcara radicandu-se pe varfuri imediat ce pasira pe ultima treapta. Zabovira asa, pret de cateva secunde, fara a schimba niciun cuvant si coborara cu pasi grabiti spre directia stadionului.

Odata ajunsi in dreptul primelor porti, schimbara doua priviri mute si isi continuara drumul spre intrarea dinspre Peluza Nord, fara a schimba nicio vorba.

Aici se oprira, facura fiecare cativa pasi in spate cu privirea atintita spre mormanele de moluz, parca pentru a cuprinde totul intr-o fotografie imaginmara de ansamblu. Nu se zarea foarte multe datorita intunericului si luminilor slabe, dar imaginile din planul apropiat nu lasau prea mult loc comentariilor.

– Hai sa mergem! Spuse cel mai scund dintre ei batandu-l de doua ori scurt pe umar pe celalalt.

Ramasera pret de doua secunde in aceleasi pozitii, cu ochii spre santier si mainile in buzunar si pornira inapoi spre masina.

– Ti-am zis ca n-o sa-ti faca bine sa vezi toate astea.

– Stiu, acum ma gandesc la atatea amintiri pe care le avem aici. Iti amintesti meciul ala de pe un 1 Decembrie cand era groaznic de frig.

– Normal ca-mi aduc aminte. Eram noi doi si B.

– Sau de cate ori plecam uzi leoarca din cauza ploii?

– Imi amintesc tot. La inceput ne intalneam cu totii la Grozavesti la pod si luam tramvaiul de acolo. Pe atunci nu era pasajul basarab. Pe toate aceste amintiri n-or sa le demoleze nimeni.

Urcara in masina si pornira motorul. Nu mai comentara nimic, dar linistea fu umpluta de radioul care incepu sa fredoneze un cantec cunoscut.

La cat pleci maine?

– Ma gandeam sa plec le la 9 – 10. As fi plecat mai devreme, dar mai am mici lucruri de aranjat dimineata.

– Bun. Trebuie sa te odihnesti atunci.

– Da, dar nu am somn ca sa fiu foarte sincer. Nu stiu daca e mai mult din cauza plecarii sau al imaginilor pe care le-am vazut mai devreme. Probabil putin din amandoua.

– Vrei sa urcam la mine sa bem un pahar de vin? Asta e avantajul ca stam aproape. De la mine in 5 minute esti acasa pe jos.

– Hai! Un pahar! Pe urmatorul il bem impreuna cand o sa treceti pe la noi.

– Hai nu ma face si pe mine sa ma intristez acum. Nu stiu cum o sa facem dar o sa va vizitam. Sau cel putin eu unul, o s-o fac.

Flamboyant 2012 – DAVINO

Flamboyant este o eticheta pe care iubitorul de vinuri romanesti o cunoaste si o asteapta, de fiecare data, cu interes.

Reprezentatul acestei game din recolta 2012 este, asa cum ne-a obisnuit producatorul prin editiile sale anterioare, un vin foarte bine facut. Plin si rotund, pare la prima gura greu de stapanit, fara a-si lasa insa afectata eleganta si infatisarea sa cocheta.

Olfactiv, descoperim nuantele cele mai evidente ca fiind cele de piper, scortisoara si cuisoare, vorbim asadar de o prezenta condimentata semnificativa. Gustul ce se mentine frumos si destul de lung, privind din perspectiva persistentei si a intensitatii aromelor sale, scoate o soapta scurta, fructata, insa se lasa prada izurilor de ciocolata neagra si bacon, situate in pozitii dominate pe canvasul frumos alcatuit. (90 puncte)

Critica si anticritica de vin cu Alin Ionita